Ironia joac? ?n satira social? a lui Caragiale rolul sugestiei ?n poezie. Analogia poate fi ?mpins? mai departe. Dac? este adev?rat c? una din sursele ad?nci ?i nesecate ale ?mprosp?t?rii talentelor lirice este naivitatea; acea facultate genuin?; proprie copiilor ?i adolescen?ilor; de a se minuna de fiecare dat? de ineditul aspectelor multiple ale naturii; de miracolul ve?nic nou al mediului cosmic; al galaxiilor ?i al boitei ?nstelate; atunci este ?i ?n natura comicului de a se dovedi inepuizabil acelora ce ?tiu s?-?i mitocoseasc? cu luciditate ?i prin disciplin? voluntar? un soi de candoare. Acesta este secretul celor mai bune din schi?ele lui Caragiale; precum ?i al publicisticii sale, ?n care criticul social se transform? ?n critic teatral, muzical, sau ?n estetician; precum ?i, ocazional, ?n ziarist politic.