n irul romanelor de mai trziu, dar mai cu seam n Viaa la ar […], n care temperamentul lui stilistic ajunge la formele unui clasicism plin de msur i claritate, Duiliu Zamfirescu renun n cea mai mare parte la manierismul trecutului. Analistul naturalist al strilor sufleteti struie, ba chiar se dezvolt n el, fr s mai simt nevoia apelului la nomenclatura i dialectica tiinei. Lirismul capt o pedal grav i simpl, i reflecia general ader parc mai adnc la impresia direct. […] Numeroase sunt pasagiile Vieii la ar n care amnuntul realist, umoristic sau graios, d via i adevr tablourilor.[…] ntocmai ca mai toi scriitorii realiti romni, pn cnd un Alexandru Macedonski cucerete sectoare noi ale artei descriptive, Duiliu Zamfirescu este mai ales un pictor al omului i al peisagiului, mai mult dect al lucrurilor i al interioarelor, care apar totui uneori n paginile lui. Remarcabil este apoi sub pana autorului Vieii la ar sau Tnase Scatiu pictura strilor de mulime, cu atta vreme nainte ca L. Rebreanu s dezvolte larg posibilitile acestui motiv. Vrednic de atenie este i evocarea vieii interioare, cu afundri ntr-o lume de imagini construite dup alte legi dect acele ale ateniei voluntare […]. Caracterul att de modern al procedeului nu poate scpa nimnui i el alctuiete punctul cel mai naintat al artei de analist a lui Duiliu Zamfirescu, atent la enigmele vieii sufleteti.“ – Tudor Vianu