Stolnicul a scris o carte erudit?, dar textul s?u este departe de a fi aglomerare nesf?r?it? de date ?i de fapte. G?nduri limpezi, unite ?n sisteme ce pot purta numele de filozofie a culturii (stima sa pentru actul civilizatoriu ?i pentru civiliza?ia vechilor greci) ?i de filozofie a istoriei (concretizat? ?n acea concep?ie a evolu?iei, a devenirii ?n istorie ("na?terea ?i stric?ciunea"): "Toate lucr?rile ce s?nt ?n lume au ?i aceste trei stepene dupr? ce s? fac, adec?te urcarea, starea ?i pogor?rea, au, cum le zic al?ii: ad?ugarea, starea ?i plecarea". Cartea Stolnicului nu este – de prisos s? o mai spunem – o cronic?. Locul marelui c?rturar nu este printre cronicari, ci categoric al?turi de istorici, l?ng? un Dimitrie Cantemir, de pild?, ?ntr-o vecin?tate la care aspir? cu justificate preten?ii. Scrierea sa se disociaz? vizibil de textele contemporanilor, sclipirea geniului ?i capacitatea de a str?bate spa?iile ample ale trecutului ?l despart de alc?tuitorii letopise?elor, indivizi marca?i oricum de o modestie doar incidental atenuat? de aspira?ia spre g?ndul elevat. Dac? ar fi fost terminat? (dac?, cu alte cuvinte, autorul ei, c?ruia cu greu ?i g?sim un egal printre contemporanii "munteni", s-ar fi putut sustrage agita?iilor la a c?ror surs? se afla adesea), Istoria ??rii Rum?ne?ti, cu fraza ei alambicat?, cu excursiile ei fastuoase ?i paradele de impresionant? erudi?ie, ar fi ?nchegat. O istorie spectaculoas?, fascinant?, ca mai toate produc?iile Barocului, sub al c?rui semn se des?v?r?ise, prin asimil?ri de mare profunzime, spiritul nelini?tit al autorului ei. Dan Horia MAZILU
购物车
个人中心
