De?i se ?inea departe de v?ltoarea politic? a acelor ani – ?nceputul stalinismului – era suficient de perspicace ?i bine dotat cu sim?ul ironiei pentru a nu ocoli ?n totalitate at?t de tentantele ?i extrem de sugestivele paralele ?i imita?ii cu cli?eele vremii, chiar dac? adesea nu erau dec?t ?n limbaj ?i ?n capul lui. ?n felul meu, scriu ?i eu un fel de istorie contemporan?! ??i spunea Paul, juc?u? ca un copil, amuz?ndu-se ?n capul lui, formele sale de odihn? ?i de vacan?? adult?, dup? propriile sale expresii. Aceast? ironie a unei alte istorii contemporane deveni pentru el, pentru Paul, ?n primul r?nd, ?i apoi, mai t?rziu, dup? ample convulsii, ?i pentru membrii Cercului, o realitate tot mai grav?. Istoria, dac? exist?, ca ?tiin?? sau art?, cum vre?i, nu e aproape niciodat? unic?. Singur?, ca o catapeteasm? de biseric?. Ea, cea oficial? cel pu?in, ??i arunc? umbrele ei puternice prin toate ungherele realit??ii. Sau se pardose?te, pur ?i simplu, cu o alta, care tinde s? o nege pe cea public?, acceptat?, clamat?. ?i care, uneori, iese, apoi, ca o modest? ?i ?nc?p???nat? ap?, p?nz? freatic?, ?nzestrat? cu un singular geniu sau noroc, la suprafa??, adic? devine ea ?ns??i, din anonima, subterana, impostoarea etc., cea real?. Cea veridic?! M? rog, pentru o alt? genera?ie sau pentru un timp. Care timp?! Cine ar putea spune... Nicolae Breban