Au fost odat? ca niciodat? un Zmeu Albastru ?i o Floarea Soarelui. ?ntr o zi, Zmeul i-a dat Florii un b?? ?i o a??, ca un fel de undi??, ?i i-a spus: ?Ai ?ncredere c?, at?ta timp c?t stau l?ng? tine, b??ul e prins de cer ?i nu se poate desprinde“. Floarea Soarelui s-a ag??at de funia b??ului, a urcat pe inim?, a ?nchis ochii ?i-a ?nceput s? se legene. Fiecare b?taie a inimii ?inea locul unei c?r?mizi. A?a ??i construiau lumea. Dup? c?teva veacuri, Floarea Soarelui a atins din gre?eal? Cerul. S-a speriat at?t de tare de fericire, ?nc?t a deschis ochii. Era singur?. Zmeul Albastru nu mai era. A fost exact c?t s? cad? din Cer, s? se izbeasc? de p?m?nt ?i ?ntr-o secund? s? se fac? ??nd?ri. C?nd Zmeul s-a ?ntors, a fost prea t?rziu. Fiecare m?ng?iere pe care i-o broda pe suflet n??tea o lacrim?. ?i fiecare lacrim? f?cea s? creasc? n locul ei... un cactus. Povestea oamenilor cactu?i este povestea celor care au ?ndem?narea s? (se) mint?.Un roman scris ?n 40 de zile, un joc al introspec?iei ?i al (re)g?sirii de sine. Recomandat persoanelor aflate ?n derut? existen?ial?, cu alergie la minciun? ?i cu tulbur?ri de maturitate. Jocul ?ncepe cu o singur? pist?: sufletul t?u. ?n fiecare zi cobori ?n tine, ?n ad?nc. N-ai cum s? te ntorci, n-ai cum s? te opre?ti, ci doar s? mergi ?nainte. Ultima zi este r?scrucea, momentul deciziei: ??ncotro?“. Cele 40 de zile de reflec?ie ?i sinceritate ??i dau r?spunsul ?i la final nu mai ai nicio ?ans? de ezitare… sim?i exact pe unde s-o iei.