Via?a e un vis. Apoi te treze?ti. Eu l-am inventat pe Max. Cel pu?in asta mi-am spus ?ntotdeauna. To?i b?rba?ii pe care i-am adorat ?nc? din copil?rie, combina?i ?ntr-un singur tip perfect. Problema e c? m-am ?n?elat. Pentru c? ?n u?a clasei, uit?ndu-se direct la mine, st? Max. Max al meu. Max cel din visele mele. Max al meu care nu exist? ?n realitate. De c?nd se ?tie, Alice ?l viseaz? pe Max, un b?iat pe care nu l-a ?nt?lnit niciodat?. ?mpreun? au c?l?torit prin toat? lumea, au c?l?rit pe elefan?i roz, s-au b?tut cu biscui?i ?n Muzeul Metropolitan de Art? ?i s-au ?ndr?gostit nebune?te, iremediabil, unul de cel?lalt. Max e b?iatul viselor ei (?i doar al viselor ei) p?n? ?n diminea?a ?n care ?l descoper? st?ndu-i al?turi la or?, c?t se poate de viu. Dar el habar nu are cine e Alice. C?nd te ?ndr?goste?ti ?n vis, mai poate realitatea s?-?i fie de ajuns? ??n mod evident, sunt perfect con?tient? c? par sut? la sut? ??c?nit? c?nd spun c? m-am ?ndr?gostit de un om pe care nu l-am ?nt?lnit niciodat?, care nici m?car nu exist?. Dar din moment ce nu-mi pot aminti o perioad? ?n care s? nu-l fi visat pe Max, mi-e greu s? fac diferen?a. Locurile se schimb?, la fel ?i pove?tile, ?ns? Max r?m?ne acela?i, ?nt?mpin?ndu-m? ?n fiecare vis cu z?mbetul lui pozna? ?i inima lui mare. El e sufletul meu pereche.“