Vreau s? cred c? drumul lui Eugenio Barba este cel ?n care ?nt?lne?te copacul de care at?rn? pe creanga cea mai de sus un m?r de aur ?i f?r? s? ?i pese de cei din jurul lui, de privirile lor arogante sau sc?nteind a dispre?, se ca??r? ?n copac, ?n plin? lumin? de zi, ?i culege m?rul. M?rul norocos al destinului. Curaj, perseveren??, credin?? de nezdruncinat ?n vocea l?untrului care mereu ?i ?opte?te drumul pe care s?-l urmeze, c?ci este drumul lui.Eugenio Barba, vizionar, reformator, artist, dramaturg-regizor, maestru, scriitor, ?n dramaturgia sa, ?n cuvintele sale imortalizate ?n reflec?ii asupra sensului ?i condi?iei artei teatrului ?i a artistului, ?n cercet?rile de natur? artistic? ?i ?tiin?ific?, ?n laboratorul de teatru, sesiunile ?colii Interna?ionale de Antropologie Teatral? forjeaz? un act artistic unificator prin coprezen?e ale contrariilor, ?ntrup?ri ale simultaneit??ilor, combin?ri temporale ?i spa?iale, dintre trecut ?i viitor, dintre Est ?i Vest, declan??nd ?o revolu?ie copernician? f?r? de care ?tiin?a teatrului de la sf?r?itul secolului XX ar fi incomprehensibil?“. (Diana Cozma)