Boier Grozea l vzu pe unchia mergnd la deal i att de anevoie se tra, srmanul, c din doi pai l-ai fi ntrecut. i apoi, stai i-l atept! N-ajunge el nici la jumtatea coastei, necum la Lacul Dracului, se gndi Tudor Grozea, rezemat de loitr. Pi cu mersu sta amrt vrea el s-mi ciunteasc o parte din moie Cu mersu sta prpdit-bicisnic! Pn s fac el un pas, fac eu zece. i zece de-ai lui nu mplinesc unul de-al meu, zdravn. S vezi c mou sta ncurcre m ine-n loc cu gluma lui. Se face de prnz i m-or fi ateptnd la conac, cu demncare. i eu, aci la cazanu neisprviilor de obeni, momit cu vorbe i pahare. Mai bine nu coboram pn aici. Drum n sus, nu glum. i mo Ion, care-mi stric tot cheful zilei, cu aragu lui. Cum s-mi stea el nainte i s m priveasc n fa tie el pe ci i-am miruit la oaste Pi cu mine i-a gsit nau! De n-o putea nici s ridice sacu, i ndes pmntu-la cu pumnu, pe gt. S se sature de pmntul altuia. i nchid eu gura. S mi se uite el n fa, mie! M-am uitat eu mai-nainte la el – i ce-am vzut C mou e dus de mult, bietul, are privirea celui care s-a dus. i nu-i vine s cread. Pi, tia pierd. Care nu le vine s cread ce-o s li se-ntmple...“