Pu?ini scriitori au curajul s?-?i dezv?luie secretele personale. Pascal Bruckner o face ?n paginile acestui roman-confesiune.?n fiecare sear?, sub privirea iubitoare a mamei, fiul cel bun se roag? la Dumnezeu ca tat?l lui s? moar?. De ce? Pentru c? este un so? violent ?i pervers, un antisemit patologic.Fiul s?u va face totul pentru a nu-i sem?na. Va fi studentul lui Jankélévitch ?i al lui Barthes, cel mai bun prieten al lui Alain Finkielkraut; considerat ca f?c?nd parte dintre ?intelectualii evrei“ cu care se identific? f?r? a fi evreu, va iubi femei cu r?d?cini ?ndep?rtate, va fi un tat? iubitor ?i un scriitor de succes.Fiul cel bun este un adev?rat ?roman al originilor“, ?n care Pascal Bruckner relateaz? aventura sa personal? ?i intelectual?, oferindu-ne totodat? cheia ?ntregii sale opere.?De la albul pur al z?pezii din primele pagini ?i p?n? la ?mprejur?rile sordide ?n care tat?l s?u ??i va da sf?r?itul, de la violen?a cuvintelor sale p?n? la furia amestecat? cu dragoste a fiului pentru tat?, reg?sim aici spectacolul cruzimii ?n toat? virulen?a sa. Actorul principal e un nazist patetic, un ecologist fanatic, un c?pc?un coleric, l?ng? care Pascal va r?m?ne, ?ntotdeauna, fiul cel bun. Fiindc? dincolo de dispre? ?i de furie, acest roman este o m?rturisire despre o iubire imposibil?, un monument ?nchinat fricii ?i iert?rii.“ – Le Figaro?Tata nu mai avea nicio ru?ine. ?l plimbam pe coridoare, ?n scaunul rulant, iar el f?cea s? r?sune micul claxon anexat. Abia ajuns ?n camera lui, nu visam altceva dec?t cum s? fug mai repede de acolo. Nu aveam t?ria de a-l s?ruta ?i abia de-i atingeam obrajii c?nd ne ?ntorceam. Ar fi trebuit s? ?l iau de m?n? ?i s? i-o str?ng ?ntre palmele mele. Ideea contactului direct cu el, ?ns?, ?mi f?cea sil?.“