Caz tipic de postmodernism, n care naivitatea artistic a fost nlocuit de contiina ironic a bibliotecii din care se hrnete textul, proza lui Groan e ns i o prob indiscutabil de angajament existenial, n ntreaga varietate a acestuia: un ochi al scriitorului vegheaz convulsiile fiinei, dramele ei eterne, un altul privete ndrtul literaturii, scrutndu-i trecutul“ – Radu G. eposu Jocul, experimentul, manevrarea inteligent a intertextelor, ironia sunt elementele din care-i trage sevele, n regim diurn, proza scurt a lui Ioan Groan. Reversul lor nocturn este amrciunea, o cristalizare groanian a melancoliei. O amrciune att a personajelor care, n ciuda predeterminrii lor livreti, nu nceteaz s suspine dup inocena pierdut, ct i a autorului, care tnjete, la rndui i fr ncetare, dup unitatea fiinei.“ – Nicoleta Clive