Nu mi e fric de moarte. tiu c ntr-o zi va suna telefonul c s-a dus mama-mare, care are aproape 90 de ani acum. C se va duce tata, care, deja jumtate paralizat, e jumtate mort. C ntr-o zi va pleca i mama. Apoi sper s urmez, firesc, eu. Dar dac nu va fi aa, ci altfel, tiu de pe acum c nimic nu e ntmpltor i prin asta trebuie s trec. Nu o s m mai ntreb cu disperare: de ce mie Sunt leciile mele, crucile mele de dus. M tiu cu moartea bine, iar proximitatea ei m-a fcut doar excepional de vie.“Exist necesare i salvatoare guri de aer. Guri de ap. La o adic, i-o gur de lacrimi poate face o treab foarte bun: te mntuiete de-un AVC. Trind ns cteva zile cu ochi i mini n cartea Petronelei Rotar, am fost obligat la o revelaie: gura de cuvinte. Una rarisim, de-o frumusee care frizeaz visul, roie-camelie, pletoric, dulce-amruie i parfumat cu licorile secrete ale Semiramidei. Nu s-a nscut ca s-o priveti de la distan, s te uimeti departe. i se deschide a srut fierbinte, cteodat cast, alt dat tremurat, iar de ndat ce-ai atins-o, du-te ncet ctre oglind, cu ochii-nchii. Deschide-i i privete: este a ta. Respir. Gura asta de cuvinte-inim eti tu. (Ana Barton)