Se opintea n Parcul Sub Arini o crti s ias la lumin. Traversam Trinkbachul clcnd atent pe un butean, m oprisem, vzusem iarba micndu-se pe mal. Am crezut nti c-i o oprl. Ce ncntat am fost s neleg c, de fapt, de dedesubt se opintea sobolul! i tot ddea cu umrul n ua de pmnt, buf-buf aici, buf-buf un pic mai ncolo, se ridica i se bomba covorul de pmnt i iarb, un mic vulcan uluitor de frumos.Stau i tot stau la fereastr, mi-au nflorit bobocii de cri, i m tot opintesc n afar, mping n aer cu privirea, mpung dup-amiezele cu umerii, cu fruntea i cu tot trupul meu pmntiu i tiu c, dac deodat mi s-ar crpa n faa ochilor fanta de lumin, a tuli-o napoi ct m-ar ine tlpile i, gfind, cu palmele apsate ca nite pleoape de plumb, m-a trnti napoi n fotoliul meu de argil. Fiindc am exact ce-am cutat i m tem nc i mai ru ca-nainte de soarele de-afar. Orice ieire din singurtate mi se pare un efort, o corvoad, orice vorb rostit sun, n cele din urm, ca un eec.Sobolii parc mai tiau i s noate, i parc tot clefiau la rme suculente cu poft – sunt delicii destule i dincoace de malul nverzit, e de ajuns doar s tii c ieirea (dac e s-i zicem aa) este acolo, i c are sens s te opinteti i s te zbai de dincolo de ea doar ca s ai de unde te ntoarce la tine.Poate c despre asta este Simfonia animalier, un microroman cu un arici, un hrciog i un sobol.“ – Veronica D. Niculescu, Un fel de argument.