Cizme – 1940. Doi militari de carier?, unul nazist, unul nu, r?vnesc onoruri rezervate scriitorilor. Sunt siguri c? le vor ob?ine, c? vor intra cu cizmele lor butuc?noase ?ntr-un s?la? al muzelor, primul baz?ndu-se pe contextul politic, al doilea pe autoritarismul lui. Rob? – La Academia Brazilian? de Litere totul e dup? model fran?uzesc, ?ncep?nd cu sediul, palatul Micul Trianon din Rio de Janeiro. Cei patruzeci de nemuritori poart? un costum de gal? somptuos, rob? cu fireturi aurite ?i o spad?. Dar nu de spad? se folosesc ei atunci c?nd trebuie s? se apere, ci de limba bine ascu?it?! Se pricep foarte bine, chiar ?i la 80 de ani, s? manevreze cu viclenie cuvinte care ustur?, spintec?, ucid de-a binelea. C?ma?a de noapte – Diafan?, transparent?, ?esut? din lumina r?s?ritului, c?ma?a aceasta metaforic? e singurul ve?m?nt care o acoper? pe iubita poetului ?n versurile lui. Iar versurile ?i aduc autorului un binemeritat loc printre nemuritori. Numai c? ?i nemurirea aceasta e metaforic?. Dup? moartea poetului Ant?nio Bruno, la Micul Trianon se declan?eaz? un mic r?zboi. Militarii care asediaz? palatul sunt respin?i cu brio de b?tr?nii academicieni versa?i ?n dueluri verbale ?i literare, cu ajutorul a patru muze mai mult sau mai pu?in suave, fostele amante ale lui Bruno. Cizme, rob?, c?ma?a de noapte e un foc de artificii, o juc?rie ingenioas?, o fabul? pentru aprinderea speran?ei, o bagatel? ?nc?nt?toare. Cine-ar mai ?ndr?zni, dup? ce o cite?te, s? calce cu cizmele pline de noroi voalurile trandafirii ale poeziei? Sau poalele robelor solemne ale unor vulpoi b?tr?ni?