„Doamna se întinde, suspin?, închide ochii. Corpul ei nu mai e decât o istorie, o ma?in?rie familiar?, dar str?in? viitorului. Str?in?, mai ales, speran?elor care, spre propria?i uimire, î?i mai g?sesc ad?post în ea. Nu pentru c? ar fi gata s? se abandoneze unei dorin?e noi, ci mai degrab? fiindc? dorin?a de a exista pentru altul, nevoia fizic? de a fi ?inut? ?i strâns? în bra?e de un b?rbat, continu? s? tr?iasc? într?un col? al con?tiin?ei ei, ca o amintire neglijat?, ca rochia de sear? albastr? de culoarea nop?ii care nu i se mai potrive?te ?i pe care n?o va mai purta niciodat?, dar se înc?p??âneaz? s? o p?streze în fundul unui dulap, protejat? cu grij? de o hus? din plastic, pentru orice eventualitate“ (Portretul reginei).
购物车
个人中心
