„Toate povestirile sunt fragmente ale condi?iei umane, dramatice prin lipsa lor de speran??, din via?a ap?s?torului Dublin: au ca personaje oameni simpli, cu vie?i pline de greut??i ?i de frustr?ri, cu to?ii prin?i în mecanismul necru??tor ?i impasibil al ora?ului. Joyce a?a vedea Dublinul ?i despre asta voia s? scrie în povestirile sale: «Inten?ia mea a fost s? scriu un capitol din istoria moral? a ??rii mele ?i am ales Dublinul ca scen? pentru c? ora?ul mi-a p?rut a fi centrul paraliziei. Am încercat s?-l prezint publicului în patru ipostaze: copil?rie, adolescen??, maturitate ?i via?? public?». Povestirile vorbesc, în fond, despre înstr?inare ?i ratare, despre limitele umane, despre felul în care via?a cu circumstan?ele ei, simbolizate aici de marele organism al ora?ului, subjug? ?i macin? destinele oamenilor.“ (Marius Chivu)