Sfâr?it de veac are un ritm bine marcat de scene în care conflictul e psihologic. Sunt scene de lupt?, de duplicitate ?i de strategie, conduse cu mân? sigur?, în care personajele î?i confrunt? interesele, dar ?i fi rea ascuns?. Maestrul de ceremonii este, fire?te, Urmatecu, plin de vitalitate, neobosit, viclean, calculat, altruist ?i crud totodat?, pe care doar lucrurile neclare, ciud??eniile, capriciile femeilor, nebunia ?i moartea îl tulbur?, sco?ându-l din apele în care se scald? de obicei. Chefurile uria?e pe care le trage dup? înmormânt?ri vin din nevoia de a se reechilibra psihic. Dac? boierul Barbu e un Tuzluc, iar Jurubi?a, o Kera Duduca, Urmatecu e un Dinu P?turic? infinit mai complicat ?i mai subtil, realizat la alte dimensiuni fizice ?i morale. Nu exist?, cum exist? de obicei în romanul de acest tip, personaje pozitive ori negative. Nici aplecarea spre caricatur? de la romancierii postbelici. Am putea spune chiar c? pân? ?i cei mai netrebnici sunt privi?i cu anume compasiune. Un element important este acela biografic, care atenueaz? eventualul spirit critic.