45.538 de cuvinte. At?tea stau str?nse ?n cartea asta. A?a ?mi indic? un contor al softului ?n care am editat textul. Ceea ce ?nseamn? c? ?n aceast? prezentare a ei, a c?r?ii, trebuie s? m? comport ca un gospodar care ar ?ncerca s? hr?neasc? toat? p?s?rimea satului cu o singur? m?n? de gr?un?e. N-am cum. ?i nici n-a? vorbi despre ea a?a cum o facem despre copiii no?tri, care sunt mereu ?i mai de?tep?i, mai frumo?i sau m?car mai ?nal?i dec?t ai altora. ?n momentul ?sta, tot programul de editare m? salveaz?. Observ c? are posibilitatea de a rezuma textul meu ?n numai zece sentin?e: De riduri. De paradigm?. Nu de om, ci de m?gar [...] De necur??ie. De ?coal?. De efeminat. De care uitasem. De munc?. De butie. De p?reri. ?mi dau seama ?ns? c? posibilul cititor interesat, ori librarul care ar dori s? v?nd? cartea, nu are cum s? ?n?eleag? prea multe din asta. Nu pricep nici eu de unde apeten?a programului pentru prepozi?ia de. Sunt singur ?n cas?, nimeni nu-?i poate da cu p?rerea despre volumul ?sta, editorii m? sun? rug?nd s? le trimit acest sinopsis. ?n clipa aia, Cimbru, c?inele meu, cel care m? ?n?elege mereu at?t de bine, ??i f?lf?ie coada pe l?ng? cracii pantalonilor mei. ?i pun manuscrisul ?n fa?? ?i-l rog s? m? ajute cumva. ?l miroase curios, de dou?, trei ori, p?n? ??i d? seama c? nu-i bun de m?ncat. E clar, cartea asta nu este bun? de m?ncat! Poate o fi bun? la altceva. Nu ?tiu, m?car ca palet? de ping-pong.