Elita interbelic?: sociologia rom?neasc? ?n context european电子书

PREAMBUL

PARTEA I. INTRODUCERE METODOLOGICĂ, SELECȚIA TEMELOR ȘI CARTOGRAMA SOCIOLOGIEI ROMÂNEȘTI INTERBELICE

I. INTRODUCERE. DESPRE OBIECTUL ȘI METODA CERCETĂRII ISTORIEI SOCIOLOGIEI ROMÂNEȘTI INTERBELICE

1. Biblioteca proiectelor eșuate și „teroarea istoriei“. Istoria reală și istoria virtuală a sociologiei românești interbelice

2. Considerații metodologice pe marginea unei istorii a sociologiei interbelice

3. Concluzii la o introducere. Dubla fractură a regimului de ocupație

II. CUM SE SCRIE ISTORIA SOCIOLOGIEI? DE LA „AGENDA SOCIALĂ“ LA „INSTITUȚIA SOCIALĂ“ ȘI ÎNAPOI. DOUĂ CRITERII ȘI O MANIERĂ DE A SCRIE ISTORIA SOCIOLOGIEI

1. Cum se poate scrie istoria sociologiei? Un bilanț și câteva concluzii

2. Niveluri de lectură ale societății și sociologiei românești interbelice. De la „agenda socială“ la „instituția socială“ și înapoi. Oglindire și de-oglindire

3. Primul criteriu: o sociologiei a sociologiei și o istorie logistică a interbelicului românesc. Al doilea criteriu: comparație la nivelul paradigmelor

III. HARTA SOCIOLOGIEI ROMÂNEȘTI INTERBELICE. CARTOGRAMA GRUPURILOR ȘI A PUBLICISTICII SOCIOLOGICE

1. Școala sociologică a lui Dimitrie Gusti și instituțiile ei

2. Grupul de la Cernăuți. Însemnările sociologice și „Universitatea țărănească“

3. Clujul pe harta sociologiei românești interbelice. Revista de sociologie și „Extensiunea universitară“

4. Cercul și revista Rînduiala

5. Școala corporatistă de la Lumea Nouă și Liga național-corporatistă

6. Dreapta - o tribună a tinerilor gustieni

7. Revista Stânga și o pagină de sociologie românească

8. Geopolitica și geoistoria. Revistă română pentru sud-estul european

9. Concluzii

IV. SOCIOLOGIA ROMÂNEASCĂ INTERBELICĂ „JUDECATĂ“ DUPĂ 1944. PATRU DIRECȚII ESENȚIALE OCULTATE

1. Sociologia românească interbelică – spațiu al discursului despre națiune

2. Geopolitica: un episod eludat al gândirii sociale românești interbelice

3. Teoria elitelor

4. Sociologia fenomenologică în România interbelică: o serie întreruptă

PARTEA A II-A. SOCIOLOGIA NAȚIUNII ȘI NAȚIONALISMULUI ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

UN CUVÂNT DE DESCHIDERE ȘI O CONCLUZIE

I. SOCIOLOGIA ȘI ȘTIINȚA NAȚIUNII. DIMITRIE GUSTI - UN PRECURSOR IGNORAT ȘI MOȘTENIREA LUI

1. Sociologia națiunii și unitatea sociologiei românești interbelice

2. Un precursor ignorat al sociologiei națiunii

3. Sociologie și istorie socială. Genealogia națiunii

4. Națiune, socialism, marxism. Un comentariu

5. Critica teoriilor despre națiune…

6. … și o nouă perspectivă sociologică. Definiția sociologică a națiunii

7. Renan, voința socială și realismul critic

8. Popor, națiune, stat. „Progresul social“

9. Stat, națiune, Societatea națiunilor

10. Naționalism/Patriotism. Știința națiunii/Știința patriei

11. Politica culturală și statul cultural

II. TEORIA NAȚIUNII ȘI NAȚIONALISMULUI ÎN SPAȚIUL INTERBELIC OCCIDENTAL. ÎNCADRĂRI CRONOLOGICE ȘI UN RAPORT METODOLOGIC

1. Sociologia și teoria națiunii și naționalismului între cele două războaie mondiale. Încadrări cronologice și doi precursori „oficiali“

2. Perioada interbelică și „bucătăria“ cercetării națiunii și naționalismului

3. Preambul metodologic - un raport din 1939. Națiune, naționalism, naționalitate, popor

4. Termenii cheie ai dezbaterii și sensurile lor în Europa interbelică. Cazul englez

5. Termenii cheie ai dezbaterii și sensurile lor în Europa interbelică. Cazurile francez, italian și german

6. Clarificări terminologice. Un nomenclator de la 1939

7. Concluzii la un raport

III. TEORIA CARACTERULUI NAȚIONAL ÎN SPAȚIUL INTERBELIC OCCIDENTAL. SIR BARKER ȘI „CARACTERUL NAȚIONAL“

1. O direcție perpetuată în perioada interbelică: „problema caracterului național“. „Caracterul național“ între psihologie și sociologie istorică

2. Cetățenie și naționalitate. „Tradiția națională“ ca „fapt spiritual“

3. „Caracterul național“ ca provocare epistemologică. Între esențialism și instrumentalism

4. Ce este o națiune? „Baza materială“ a națiunii

5. „Suprastructura“ națiunii

6. Națiunea ca „persoană“. Conștient și inconștient în forjarea „caracterului național“

7. „Făcut“ și „modificabil“ în caracterul național. „Devenirea“ caracterului național

8. Câteva concepții despre națiune și evaluarea lor

9. State naționale și state multinaționale. Critica Lordului Acton

10. O definiția a națiunii și a caracterului național. Concluzii

IV. NAȚIUNE, NAȚIONALISM ȘI IMPERIALISM. RABINDRANATH TAGORE ȘI CHESTIUNEA COLONIALĂ

1. O definiție a națiunii și naționalismului. Ochii Europei și ochii Orientului

2. O filosofie a istoriei Europei. „Națiunea“ – patologie materialistă apuseană

3. Orient și Occident. Un anticolonialism temperat. „Națiune“ versus „popor“ și „națiunea Apusului“ versus „spiritul Apusului“

4. Un precursor al discursului anti-colonial. Ambiguitățile anti-naționalismului

V. „PĂRINȚII FONDATORI“ AI CERCETĂRII NAȚIUNII ȘI NAȚIONALISMULUI. UN PRECURSOR CITAT DAR NU CITIT: HANS KOHN

1. Etapele, semnificația istorică a naționalismului și o privire teoretică generală. Un modernism bine temperat

2. Naționalismul: cronologie și caracterizare

3. Psihologia naționalismului

4. Limbă și teritoriu

5. Ce e naționalismul?

6. Rădăcinile naționalismului. Israel și grecii

7. Roma și Evul Mediu

8. De la Renaștere și Reformă la apariția națiunilor

9. Naționalismul în estul și centrul Europei. O diagnoză „sociologică“

10. Naționalismul și pre-modernitatea. Un „modernism“ bine moderat și o predicție ratată

VI. CAERLTON HAYES SAU CRITICA MODERNISMULUI AVANT LA LETTRE. O TEORIE A NAȚIONALISMULUI ȘI O TIPOLOGIE TENACE

1. Un pionier al cercetării națiunii și naționalismului. O teorie a naționalismului și o tipologie

2. Un antecesor ignorat. Moștenirea lui C. Hayes și recuperările parțiale

3. Istoria „loialităților“ europene. O lectură de sociologie istorică

4. Profilul secolului al XVIII-lea și apariția „naționalismului“

5. Metamorfozele doctrinei. Cinci tipuri de naționalism

6. Naționalism și economie. Critica teoriilor marxiste și economiste

7. Concluzii

VII. SOCIOLOGIA NAȚIUNII ȘI NAȚIONALISMULUI ÎN ROMÂNIA INTERBELICĂ

1. Știința popoarelor între sociologie și psihologie. Un proiect de sociologia popoarelor (Traian Herseni)

2. De la regionalismul cultural la specificul național (Ion I. Ionică)

3. De la sociologia culturii la sociologia culturii. „Națiunea culturală“ și „politica culturii“ (Virgil Bărbat)

4. Națiunea ca „produs cultural“ (Petre Andrei)

5. Națiunea și „puterile sociale“ (Traian Brăileanu). Grupul de la Cernăuți și „Universitatea țărănească“

6. „Universitate țărănească“(Leon Țopa) și proiectul național

7. Națiunea ca „atitudine de conștiință“. O abordare interacționist simbolică (Eugeniu Sperantia)

8. Un deconstructivist și un post-modern avant la lettre (Nicolae Petrescu)

9. Concluzii. Sociologia interbelică românească și națiunea

PARTEA A III-A. DE LA SOCIOLOGIA POLITICĂ LA GEOPOLITICĂ ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

UN CUVÂNT DE DESCHIDERE ȘI O CONCLUZIE

I. GEOPOLITICA GERMANĂ ȘI FRANCEZĂ ÎN PERIOADA INTERBELICĂ DIRECȚII PRINCIPALE

1. Friedrich Ratzel – întemeietorul Școlii germane de geopolitică

2. Rudolf Kjellen – de la „știința statului“ la geopolitică. Sistemul general de geopolitică

3. Karl Haushofer și geopolitica interbelică a frontierelor

4. Școala geopolitică franceză – ripostă la Școala germană

5. Jaques Ancel și „geografia frontierelor“

II. GEOPOLITICA INTERBELICĂ ROMÂNEASCĂ ÎN PEISAJUL INTERBELIC: O ȘTIINȚĂ SOCIALĂ ȘI O GEOPOLITICĂ CENTRATĂ PE NAȚIUNE

1. Geopolitica națiunii și izvoarele geopoliticii românești. S. Mehedinți și N. Iorga

2. Geopolitica națiunii și elementele ei

III. TOPOPOLITICA ȘI FIZIOPOLITICA

1. Geopolitica statului național (Simion Mehedinți336)

2. Nașterea geopoliticii. „Frontiere naturale“ versus „frontiere politice“ (Ion Conea345)

3. Geostrategia „spațiilor de securitate“ și geopolitica Mării Negre (Gheorghe Brătianu352)

4. Poziția geografică a României. Hotarul dunărean și semnificația lui (N. Al. Rădulescu)

5. Efectele difuze ale deplasărilor frontaliere. Frontiere pacifice și frontiere conflictuale (Vintilă Mihăilescu)

IV. ECOPOLITICA

1. Frontierele politice și funcțiile economice ale statelor (Victor Tufescu)

2. Unitatea economică a teritoriului românesc. Geopolitica – știință a națiunii (M. Popa Vereș)

V. DEMOPOLITICA

1. Harta etnică și harta politică a unui teritoriu. Frontiere interioare și frontiere exterioare (Sabin Manuilă390)

2. Geopolitica – știință socială. „Forme fără fond“ în realitățile geopolitice (Anton Golopenția)

3. Spații geopolitice, populațiile și „dreptul și spiritul naționalităților“ (Romulus Seișanu)

4. „Teoria vitalității“ și analiza geopolitică (Nicolae Iorga)

5. Geo-demografia. „Flux“ și „reflux“ etnic. Ciclurile popoarelor (Ion Chelcea418)

PARTEA A IV-A. TEORIA ELITELOR ÎN SOCIOLOGIA ROMÂNEASCĂ INTERBELICĂ ȘI SOCIOLOGIA EUROPEANĂ

UN CUVÂNT DE DESCHIDERE ȘI O CONCLUZIE

I. TRAIAN BRĂILEANU ȘI TEORIA ELITELOR (I). DE LA CRITICA TEORIEI PARETIENE LA O NOUĂ PARADIGMĂ

1. Necesitatea raportării la Pareto

2. Curba paretiană a veniturilor și a „calităților“

3. Cum circulă elitele

4. Critica teoriei paretiene. Caracterul și bogăția

II. TRAIAN BRĂILEANU ȘI TEORIA ELITELOR (II). RECONSTRUCȚIA PARADIGMEI. CONFLICTUL ELITELOR

1. Sociologia lui Traian Brăileanu și ideocrația comunistă

2. Delimitări: G. Mosca și V. Pareto

3. Critica teoriei paretiene

4. Reconstrucția paradigmei elitare

5. Circulația elitelor și configurația societății

III. TRAIAN BRĂILEANU ȘI TEORIA ELITELOR (III). LEGEA DEGRADĂRII ELITELOR. ELITELE ȘI DECADENȚA STATELOR

1. De la „sociologia pură“ la „sociologia aplicată“

2. Legea degradării elitelor. Bolșevismul, primejdia comunizării României și circulația elitelor

3. Mediul intern și circulația elitelor. Corupție politicianistă

4. Venalitatea clasei politice în raportul cu străinătatea. Decadența elitelor

5. Demagogie, parlamentarism, privilegiu. Facțiunile politice. Demagogia ca mijloc de selecție și regenerare a clasei politice

IV. TRAIAN BRĂILEANU ȘI TEORIA ELITELOR (IV). TEORIA „OMULUI MARE“

1. Teoria omului de elită. Distincția între știință și doctrină. Poziția sociologului pe scena socială

2 Artiști și artizani. Omul mare (conducătorul) și rolul său în procesul de circulație a elitelor. Intelectualii puri, ideali, ireali. Elite ascetice și patriotice

3. Omul mare – factor creator de elite

4. Alt versant al criticii paretiene

V. TEORIA ELITELOR ȘI TEORIA „PERSONALITĂȚII SOCIALE“. „ȘEFUL CONCRET“. „ELITELE

1. Teoria elitelor: dimensiune ignorată a sistemului sociologic gustian

2. Crearea „personalității sociale“

3. Rolul elitelor în lumina științei și pedagogiei națiunii. Elitele în statul cultural

4. „Șeful concret“

5. Elite, șefi, fruntași. Personalitatea socială: responsabilitatea față de țară și creativitatea

6. Teoria „omului nou“. Omul nou ca om exemplar

7. Selecția și promovarea elitelor. Elitele naționale

VI. ELITELE ȘI SOCIOLOGIA CREȘTINĂ. TEORIA „OMULUI EROIC“ (N. CRAINIC)

1. O concepție de sociologie creștină asupra elitelor. Dictatorii sunt anticreștini

2. Omul eroic

3. Relația cu soarta. Lozinca fatalității naționale

4. Politică și morală. Elitele-corbi. Elită politică – elită profesională

5. Atributele elitei

VII. ELITE ETNICE ȘI RAPORTUL MASĂ-ELITĂ. SENSUL SPIRITUAL AL CONCEPTULUI DE ETNIC (J. G. FICHTE ȘI N. CRAINIC)

1. Etnicul, între biologic și spiritual. J. G. Fichte și legătura etnică dintre elită și masă

2. Proiectul etnic. Misiune și destin. Rostul „marii personalități“

3. N. Crainic: etnic, elită etnică și statul etnocratic

VIII. RAPORTURILE ELITĂ-MASĂ ȘI RELAȚIA INTELECTUAL-POPOR (VIRGIL BĂRBAT)

1. „Democratizarea și anarhizarea sufletească“ a societății moderne. Patologia regimului democratic

2. Multiplicarea elitei. De la despotism la pluralism: specializarea elitelor

3. Mulțimea și elitele: reciprocitate sau dictatură. Poporul și „cei de sus“. Despărțire și izolare

4. Apărarea de dictatură: conștiința datoriei și a misiunii elitei. Protectorul învățaților

5. Harta cărturarilor României: un proiect eșuat

IX. PERSPECTIVA CORPORATISTĂ ȘI TEORIA ELITELOR. ELITELE PROFESIONALE ȘI ELITELE TOTALE (M. MANOILESCU)

1. Ce este elita? Solidaritatea funcțiilor unei elite

2. Cele trei superiorități care definesc o elită. Compoziția etnică a elitelor

3. Declinul elitelor. „Recunoașterea“ elitei

4. Selecția elitelor. Inegalitatea creată de merit. Elita totală

X. TEORIA ELITELOR ȘI „TEORIA VALORILOR CIRCULANTE“ (EUGEN SPERANTIA)

1. Eugeniu Sperantia: un elitist marginalizat

2. „Ierarhie socială“ și fatalitatea elitei. Ce este și ce nu este o elită. Prima funcție a elitei

3. Elitele ca „elite are spiritului“. „Îngenuncherea în spirit“: menirea și autenticitatea elitei

4. Dubla determinare a elitei. Natură și cultură în sociologia elitei

5. A doua funcție a elitei: „emisiunea valorilor“. Spre o „sociologie a mentalităților“

6. Elita și societatea: „dependență mutuală“ inegală. Elitele și „ritmul vremii“

7. Concluzii

XI. GENIUL CA „ELITĂ A ELITELOR“. O ANALIZĂ DURKHEIMIANĂ A GENIULUI (C. D. DRĂGHICESCU). CRITICA PERPECTIVEI DURKHEIMIENE ASUPRA GENIULUI (ILIE BĂDESCU)

1. O perspectivă sociologistă asupra geniului. Durkheim-ismul și sociologia geniului

2. „Criteriul obiectiv“ al genialității

3. Definiția sociologică a geniului. „Formele elementare“ ale genialității

4. Cele două legi de apariție a geniului. Efervescența socială

5. Geniu ca elită a elitelor. Calitativ și cantitativ în analiza geniului. Concluzii

6. Critica teoriei lui D. Drăghicescu (Ilie Bădescu). Calitativ versus cantitativ în analiza geniului

7. Personalități emblematice, personalitate exemplară, geniu național

PARTEA A V-A. SOCIOLOGIA FENOMENOLOGICĂ ROMÂNEASCĂ POZIȚII UITATE PE PANOUL EUROPEAN

UN CUVÂNT DE DESCHIDERE ȘI O CONCLUZIE

I. „INTERACȚIONISM SIMBOLIC“ ȘI SOCIOLOGI FENOMENO-LOGICĂ ÎN OPERA LUI EUGENIU SPERANTIA

1. Sociologi români în cumpătul vremii

2. Postulatul social

3. Fenomenul social ca fenomen spiritual. Excedentul de valoare. „Propagatorul“

4. Grupul social și „spațiul interpsihic“. Circulația valorilor

5. E. Sperantia în seria sociologiei interpretative

6. O evaluare retrospectivă

7. Națiunile și lumea. Forța creatoare a idealului. Sociologie interpretativă și axiologie

8. Eugeniu Sperantia și începuturile fenomenologiei sociologice

II. FENOMENOLOGIE ȘI FUNCȚIONALISM ÎN OPERA LUI TRAIAN HERSENI. SOCIOLOGIA CA ONTOLOGIE REGIONALĂ

1. Proiectul sociologic al lui Traian Herseni

2. Traian Herseni și seriile întrerupte ale sociologiei românești

3. Către un demers de „ontologie regională“

4. Conștiința de „noi“ sau nostratică

5. Nevoia abordărilor funcționaliste

6. De la „ontologie regională“ la „sociologia ca știință“

BIBLIOGRAFIE