Poezii电子书

Tu, Moartea mea, care-mi rămâi datoare

Mai limpezesc…

Și îngeri vin să umple transparențe…

Când îngerul…

Litanie

Sonet

Să dăm iubirii chip desăvârșit…

Eu, balanța o înclin

Pasul de spin

Atât de utopic…

Nu știu pentru tine ce-nseamnă…

Scrisoare

Sub limpeziri să îmi aduci în palmă…

Nedumerire

Doamne, ce liniște se-nchide în sine!

Pagini Medicale Bârlădene

Nocturnă

Toamnă timpurie

Amurg de toamnă

Toamna

Spre lumi grăbite…

Aș vrea să evadez

Rugă 1

Rugă 2

Mai trec…

Ne-ai dus în lumea muzicii

Și mă cheamă și eu nu-s…

Dar zăpada cade liniștit pe umeri

Sub zbaterea ostilă

Am vrea…

Sublim e tot

De nimeni, niciodată, căutată

Unde-s, oare, treptele?

Între noi, tăcerile…

Scrisoare de ceață

Timpul acela dovedit…

Doar duhul Lui nepieritor…

Amăgesc întruna zarea…

În vechi brâncovenesc sălaș

Iubitul meu imaginar

Poetului Grigore Vieru

Mergând pe drum, ce oare m-a rănit?

Iar sciții i-arătară duioasele simțiri…

Cu brațele dechise

Otrăvuri fine…

Plecare

Remember

Ce dor îmi e de cuvinte!

Și cum timpul subțire…

Spre regăsire

Ruga mi-e vie

Întrebare simplă

Tatălui meu, Marin croitorul

Și-ai vrea să pleci cu turmele, să pască…

Vrei să scrii sonete, precum Dante?

Sonetul ce-l închin lui Grigore cu mult chin

Rugăciune

Până mi-oi afla aflare…

Haită de lupi, cuvintele…

Oare, câte?

În câte oglinzi?

Unde să mai trec?

Sunt eu?

Clipa

Mort și-nviat din iubire

Scrisoare simplă

Va fi cândva…

Solarele hotare în cerc

Scrisori pentru Emin

Cu umbra lui…

Ah, parfumul asasin!

Dorință

Tu vino, îngere!

Cioburi

Moartea să-mi pară întâmplătoare…

Fortăreață prăbușită-n sine

Să poți să risipești…

Vino la mine c-o boare

Nedumerire

Și nu te-am găsit…

Drumul, marginea și-a ros…

La trecerea-n surpatele soamne…

La urmă

La iarmaroc

Rugă de poet

Doamne,-ndură-Te spre mine!

Litanie pentru iubitul meu imaginar și trădător

Umbrite cuvinte

Nedumerire

Pământule, tu, care ne hrănești!

Dinastia iubirii

Printr-o vale

În acest sacru regat

Oglinda erorii

Să nu cunosc în sine niciun chip…

Flanerie

De ce?

Vine Ea…

De sufletul cui să agăți?

La margine de drum, copaci…

Și eu vin purtată-n zeghe

„Îngropat în cuvinte“

Împreună cu moartea mea și a ta…

Mama

Ce ape tulburi!

Încă un rondel

Încet-încet noi devenim părere…

Mi s-a părut că ora efemeră…

Dintr-o ceață, dintr-un veșmânt de cenușă

Câtă răsfrângere!

Imaculată

Mușcă secunda din mine…

De unde vin, din ce secundă?

Reiau urcușul…

Din umbra serii

Singură…

Noi beam din cupa vieții elixirul

Vrășmașă, între noi o lume…

Lui Rabindranath Tagore

Și tac…

Să nu mă pierd pedepsitor…

Cuvinte nerostite…

Să poți să dăruiești…