101 poeme电子书

Poezii de care uitasem, 1994

Destine bizare atârnate pe garduri

Stăteam cumințită

Caii aleargă și ploaia-n șiroaie

Lumina frunzelor uscate

M-ai împodobit

Pe drumul de întoarcere

Norocul oricui

Un nume dorit

Uneori

Fluturele cu o singură aripă

Oamenii de pe uliți

Iluzia s-a tocit

Fac uneori lungi plimbări

Privirile noastre în urma zăpezii

La marginea pădurii de mesteceni

Răpitele trupuri cerești

Glasuri amestecate corpuri

Are ochi așa de mari

Poeziile mele uitate

Continuarea cuvântului,1999

În fiecare seară îmi așez

Azi am trecut pe lângă crucea ta

Călăuza cuvintelor s-a rătăcit

Uneori în palmele întinse

Pământul crăpat

Am întâlnit tristețea

Cântam – și subit

Șuvițe sonore mi se preling

Umblam printr-o pădure

Cuvintele se holbează

Fâlfâiri ușoare alunecă

O sală spectaculară

Eu știu să împart o zi

Bisericuța de lemn se vaietă la fiece pas

Ardea un capăt de lumânare

Simt în mine oase de pasăre

În primăvara asta

Zidurile vechi păstrează

Bucuria de-o clipă

O zi frumoasă

Foile mele ard încet

Ard pădurile de ani și ani

Gata, acum plec să mă plimb

În fața coalei albe

Păsările zboară în orice parte –

Într-o zi potolită

Steaua noastră mereu căzătoare

Și dacă tot mă întrebi

Caietul meu zdrențuit

Pasărea noastră de lemn

Balansoarul umbrei, 2004

În fiecare zi îmi dozez

Foșnirea pădurii e ca o chemare

Prin somn am simțit

O libelulă

Astfel era una dintre părțile vieții

Miros de ierburi amare

Fiecare oră se năpustește

Și peste o mie de ani

Mai sus decât gândul semeț

Valurile mării foșnesc uneori

Cuvântul care stă să mă nască

Nu dau cu sapa

Din vâltoarea râului de munte

Mâna mea tot mai zbârcită

Stâncile kilometrice din cosmos

Molcoma zi de toamnă

Scopul meu cel mai înalt

Florile cu care te-ai întors de pe deal

Cuvântul care stă să mă nască, 2008

cântecul meu a răscolit pădurea

din trei calendare expirate

insulița din mijlocul lacului

tâlcul libertății mele

spre seară s-au adunat cărțile

În voia luminii, 2010

Ciornele mele se rătăcesc uneori

O zi de-a mea este la fel

Starea de jubilație

Trei crenguțe stacojii

În urma poeților o pulbere se-aține

În jurul nostru erau

S-a spart acum

Am auzit melopeea sirenelor

În Piața Spaniei plină de flori

De pe foița mea transparentă

Deodată tinerețea a luat

Cuvântul din care-am fost făcută

Într-o grădină cu câteva

În jurul luminii așezați

O zi întreagă

Pescărușul nostru

Valurile vuiesc

Eu nici nu țip isteric

Noi trei

Când mă speriasem de-a binelea

Capul meu cât o ciutură

Un cintezoi oarecare

Ca și cum viața aceasta

Și-n această dimineață

Îngerii mei buni

Păsările se roteau se balansau în cer

Lumini cât bobul de mac

De jur împrejur am plasat

Referințe critice