Elegii noi / vechi电子书

Am revenit din vis

Alege două trei cuvinte, punctele

Să-mi procurați un sicriu

M-am trezit în zorii unei zile de duminecă

Mama: Trebuie să aibă vreun rost și mirosul

Nu e nimic mai interesant la om decît felul cum

Învierea. Castani înfloriți, delicatul parfum

Cum aș scrie fără ochelari, bazîndu-mă doar

De unde la noi, românii, mila asta nejusificată nicicum

Trezește-l din adîncul somnului pe dușman

Te oprește un asiatic pe stradă, (un japonez?)

Tatăl ieși în prag și-l întrebă pe flăcăul

De două săptămîni, la ora zece a dimineții

Duminică dimineața la fereastra gazdei mele

într-o țară cu contur de petec – să conviețuiești

Prin lacrima ochilor mei

Vin valuri spre mine parcă-ntr-adins

Pare absurd să începi un roman

Poezia visată în zori

Ți-ai oprit cîndva asupră-mi privirea ochilor verzi

Rondel

Poetul care l-a visat pe Pituț

început de iunie sfîrșit de zi

Fericirea este această mînă întinsă

Urmez linia culmii pe zare

Pentru aceste locuri

Printre copaci, în clar-obscur

Ziua mea se despică

Nici nu apucă aerul să-mi ajungă în nări

Aseară, gîndul dureros și plin de milă la Mama

O modalitate de a nu îmbătrîni e să nu te gîndești

Dărîmătorul de brîndușe

Trezia m-a depus la mal ca pe-un balot

În noaptea asta privighetorile cîntă în grădini

Pentru copil doar tinerețea e tînără, iar maturitatea

Nu se văd oglinzi de lacuri

Pe sub poarta închisă, zărești zbătîndu-se

Eu tot mai sper dumineca

Lăsați-ne!

Ai să fii un moșulică frumos, m-am pomenit spunîndu-i

Și, în vis, te-am întrebat: E atunci, sau acum?

Țara zvonurilor adevărate

Din pîinea furată unchiului meu

Nichita 58. L-au hăituit, l-au adulat, l-au îmbătat

Toate sunt importante, în afară de omul ca atare

De zile și zile nu mai văd conturul Apusenilor

Pe malul Târnavei Mari

Via moșului

Cu patria la tîmplă

sârmele se adună de pe jos

dacă nu te vezi tu cum arăți

Sunt gînduri, sentimente, impulsiuni care izbucnesc

Vorbească-se despre pădurea română

Dacă mi s-ar pune în vedere că nu mai am decît

Îmi închipui pe pămînt locuri

Omul zăpezii, găsit în Alpi

Trei vorbe la două ore

Eminescu? Numai zgura lui e omenească, iar arderea lui

Privind la vraful de foi

Cumnatul gazdei mele, venit în vizită de la Sibiu

Ochii mei nu te privesc dar retinele lor exultă

Trasul și împinsul

Uneori nu fac decît să vin aici

Te poți trezi într-o dimineață că îți izbucnesc în cap

La temelia vieții stă apa sine qva non

Vreun an aș putea supraviețui

Un balansoar: nostalgie, speranță

La prima oră a dimineții

Or, aceste cuvinte care rămîn scrise, care vor să persiste

Lîngă tine, tăcut. Vara îmi fură privirile

Busuioc mai vechi de un veac

Vedeți omul acela în alb venind pe cărare?

Cînd cade alături camaradul răpus

Lume beată de soare, vișini încărcați

Alaltăieri mi-am pierdut un braț

Nu pot scrie poemele voastre

Fiecare obține pînă la urmă

Poezia, să-ți spun

Nici mai înțelept nu trebuie să fii

Poet sunt chiar dacă

Poezia Daniel

Măcar o dată pe zi, fără premeditare

Sunt rîpi în versant

Am urcat pe Dealul Ocolit

Velur licărind, blană deasă

Cineva lung și lat, negru ca smoala

Rătăcești pe deal în sus

Urcă-n limuzine clasa muncitoare

Nu va fi despărțire, va fi cum e totul în viața-mi –

A ține jurnal, a nu fi singur sub canonadă. A duce în cîrcă

Îngînarea vieții. Și așa se face că, mai mult din cauza

Damavoiul: Vera Negură, mama dlui avocat Andrei Negură

Pentru că Dumnezeu este în mod atît de vădit de partea

Punctum

Întredeschizi geamul aburit

Poezia nu constă din cuvinte

Deschizi fereastra. Aer

Iarna vine asupră-mi cu ninsori lapone

Bucovina: Să stau undeva, într-un fotoliu

Caut un copac multisecular

Sunt oameni cu lopețile, în calea viscolului

A început să mă doară iubirea de tine…

Spune-mi ce vezi!

Intri pe ușă zicîndu-ți: să mă spăl, să mă schimb

În fiecare dimineață privirile mi se limpezesc

Cît am plîns pînă la urmă

Azi, și duminică fiind

Asta-i floarea de Anul Nou

Absurd nu mi se pare să-mi închipui lumea pierind

Pînă la urmă s-a vădit

Din valea vieții mă voi retrage

din pudoare, fiind o taină numai a lor

Guri spun și spun pe-afară

În crucea nopții mă trezesc brusc

Numai pentru că poți

În zori, cocoșul cîntă de parcă ar veni prima zi a lumii

Din fosta ”spumă de greieri și cînt scînteind”

Păianjenul coborî pînă pe coala albă de hîrtie

Într-o grădină

Dintre toate iluziile ce se spulberă-n pripă

Îi zic surioară păsării care cîntă, dă-mi o pană de-a ta

Prin pădure cînd treci

Poezia 26 decembrie

Cu vîrful foarte ascuțit al creionului

Apoi am adormit

Vai ce cumplită cruce

Totul

Bacoviană

Înotătorul

Pianul din lemn de trandafir

Plopul piramidal și copacul fără nume

Neîntreruptul cântec

Întâmpinare poetului florentin (Popescu)

Nu lucrurile importante ale vieții noastre

Poezia LIS

Pudoarea de a fi tu însuți