Un demers hermeneutic grav, efectuat ?n profunzimile operei ionesciene, ?i demonstr?nd cu asupra de m?sur? c? ??n prima pies? a lui Ionesco, Engleze?te f?r? profesor, comunicarea este repetitiv? ?i alienant?. Recurenta cli?eelor limbii de lemn burgheze este efectul (cauz?) unei existen?e osificate. Alienarea ?ncepe prin a fi pa?nic? ?i sf?r?e?te ?n agresiune. La ?nceput, b?tr?nii so?i Smith se afund? ?n banalitatea comunic?rii. Tinerii so?i Martin fac la fel, potrivit psihologiei v?rstei lor. Primii au o ?n?elepciune senil?. Ultimii, o vitalitate copil?reasc?. Pe parcurs (in)comunicarea se ad?nce?te, cuvintele ??i ?ndep?rteaz? tot mai mult sensurile, p?n? la a le abandona ori livra unei anamneze enun?iative. Sensul, p?r?nd genetic absent, ??i caut? identitatea ontologic? fictiv?, ?ntr-o deriv? total?. Noile contexte generate de un astfel de tip de enun?are creeaz? spa?ii retorice ale (?n)comunic?rii, inabitual proliferante, sf?r?ind adesea, cum s-a observat, ?ntr-un joc de-a masacrul logocratic, rupt de comandamentele – instan?ele – enun??rii. Personajele rostesc replicile automat, ?ntr-un ritm tot mai accentuat“.
目录展开
Fiica de rege care nu se sătura niciodată de smochine