„C? Lucia Cuciureanu era nu numai predispus?, dar ?i preg?tit? de zbenguial? liric? se vedea deja din volumul las? apa s? curg?, unde lucrarea principal? era f?cut? de verv? ?i de inteligen??. Nici aici, în noua carte (o sut? de kilometri mai la nord), nu lucreaz? altcineva în locul lor. Textul e un joc de compozi?ie cu regul? de imprevizibilit??i cât mai spontane (pe principiul «s? fie u?or ilogic» totul) ?i cu gândul s? par? fermec?toare. A?a ar ?i p?rea dac? din loc în loc n-ar c?dea, în plin? euforie ludic? (inclusiv intra-textual?, nu doar referen?ial? la tot pasul), câte-un strop de ghea?? sau câte-o imagine de frison (de genul lini?tii «din fereastr?/ca un pumn în plex» ori al «creierului strivit de ?enile» ce «pare o poian? cu brându?e» ?.a.) care magnetizeaz? anxios pulberea de nota?ii existen?iale.“ - Al. Cistelecan