Aceast crticic nu reprezint pariul unor mari ambiii auctoriale, nu urmrete s revoluioneze “filosofia iubirii“, nici s deschid vreun drum nou. Nu este nici un manual, un “ghid“ al relaiei de cuplu, cum au nceput sa apar attea, ca i cum ai putea da sfaturi n ceea ce privete iubirea! Scopul su este infinit mai modest – i anume de a depune mrturie despre un fenomen esenial cum este dragostea, n funcie de experiena proprie, de lecturile ce fac i ele parte din aceasta experien i de meditaia, cat s-a putut de onest, n jurul propriilor mele triri. Dac o singura pereche va nelege ce miracol i se ntmpl, dac un singur solitar ce sufer din dragoste va depi criza, dac un mare dezamgit va cpta puterea i curajul de a mai ncerca o dat, voi crede c n-am scris-o aiurea, c n-am nfruntat n zdar temperaturile unei veri incendiare. Pe deasupra, am crezut, cred i voi crede, pn la extincie, c se mai poate nc scrie despre dragoste i altfel dect n romanele “roz“, n filmele de serie X ori n celebrele telenovele. Dragostea este mult prea importanta pentru a fi abandonata complet i definitiv melodramei, vulgaritii, prostului gust. Un subiect vechi de cnd lumea, frecventat de pene ilustre, compromis de scribi mediocri, te poate solicita s-i ncerci puterile nelegerii, precum i pe cele expresive. M ntreb ct de sincer am reuit s fiu. Dar nu mai este, de-acum, problema mea, ci a eventualilor cititori. Ca niciodat, probabil, oricum nu n aceste proporii, m ncearc emoia. n cele din urm, nu te poi prezenta oricum fa n fa cu dragostea.“ (Liviu Antonesei)