Noica. B?t?lia continu?电子书

Un discipol al lui Noica?!

Argument

1. O istorie elocventă a receptării critice maniheiste a lui Constantin Noica

1.1. Între noicolatrie și noicofobie. Bornele recuperării critice a textului nicasian

1.2. Erezia asimilării literare

1.3. Îmblânzirea tensiunilor. Tablou sintetic al canoanelor actuale ale receptării

1.4. Exegeza atinge nivelul tentației hermeneutice. Noica și Mișcarea legionară, o abordare pre-hermeneutică

1.5. De la Junimea la Noica – noi temperaturi ale pariului critic

1.6. Tendințe actuale și perspective de receptare critică

2. Ipostaze ale canonului și practicii discursive în cultura românească interbelică

2.1. Modificarea paradigmatică a contractului de lectură

2.2. Dihotomia paradigmatică a culturii române interbelice: literatură vs filosofie

2.3. Deplasarea graniței discursive

2.4. Comunitatea ideatică. Riscuri și utopii

2.5. Discurs și excurs

2.6. „Opțiunea“ pentru eseu

2.7. Dubla exoterizare a discursului filosofic

2.8. Operatori de reducție. Filosofia ca „stil“ filosofic. Cele trei „primejdii“ ale filosofiei contemporane

2.9. Filosofia limbajelor dezarticulate

2.10. Programul terapeutic al culturii române, în perioada interbelică. Ipostaze ale practicii discursive

3. Ipostaze ale discursului filosofic și discursului literar la Constantin Noica

3.1. Teluric și corintic în textul nicasian

3.2. Textul hermeneutic. Argumente probante

3.3. Problema operatorilor ontologici în textul nicasian

3.4. Operatorul ontologic modelizant

3.5. Structuri filosofice semnificante. Structurile derivate

3.6. Structuri funcționale. Structurile terțiare

4. Strategii ale discursului literar. Ceremonializarea textului, tehnici și strategii discursive

4.1. Evoluții interbelice ale textului proteic

4.2. „Trădările“ textului proteic

4.3. Structurile de limbaj. Ceremonializarea textului publicistic

4.4. Mecanismele textuale autentificante: „Eu“, „Tu“…

4.5. Alte ceremonialisme textuale

4.6. Logicile textuale. Compensarea vulnerabilităților în textul „maximal“

4.7. Strategiile discursive în textul nicasian

5. Evoluția discursului nicasian, de la iconar la iconic

5.1. Receptarea filosofică a lui Noica: între Hegel, Kant și Heidegger

5.2. Textul nicasian până în 1940: meditație epico-filosofică

5.3. Noica interbelic – un iconar fără icoană

5.4. Infuzia liricului. Jurnalul, fabula, alegoria

5.5. Icoana ethosului național

5.6. Celebrarea culturii române în textul proteic de factură literară

5.7. De la autobiografia unei idei la romanul quêtei ontologice. Jurnalul de idei

5.8. Voci narative și personaje în Șase maladii ale spiritului contemporan

5.9. Modelul cultural european – epicul romanesc și figurația alegorică

5.10. Povestiri despre om – trei naturi perfide ale paradoxului critic

5.11. Rezolvarea literară a modelului ontologic. Despre un posibil model ontologic literar la Constantin Noica

6. O arhitectură discursivă a operei lui Constantin Noica

6.1. O mică arheologie a operei

6.2. Opera literară – breviar tipologic și ontologic

6.3. Arhitectura textuală nicasiană

6.4. Un pariu critic curajos: opera literară

Concluzii

Bibliografie