„Greu este s? fii bun“. A?a suna verdictul unui filozof presocratic la care m? încruntam abitir pe la 20 de ani. Acum, la 60, dup? ce am înv??at de la aceia?i în?elep?i c? „to?i oamenii sunt r?i“, dar c? „nu trebuie s?-i judeci“, nu m? mai gr?besc cu încruntarea. Doar zâmbesc pu?in ofilit, în dulce resemnare. Cu un astfel de zâmbet – trist, admirativ, îng?duitor ?i comp?timitor totodat? – trebuie întâmpinat (?i f?r? îndoial? iertat) Tomas H., personajul axial din romanul Cameliei Cavadia. Destinat fericirii, dar e?uat lamentabil. Vinovat inocent ?i egofil culpabil. ?i totu?i înseninat, dureros de triumf?tor în final, dup? ce altruismul învinge mizantropia, iar d?ruirea de sine absolv? vinov??ia. În fond, ce ar fi vina f?r? isp??ire? Un roman despre povara fericirii (chiar a?a!) ?i chinul permanent al demonicului de a surpa – prin patologia patimii oarbe – iubirea curat?, armonia conjugal?, farmecul divin al copil?riei ?i nobila condi?ie de p?rinte. Un debut surprinz?tor prin precizia arhitecturii narative ?i siguran?a rotirii caruselului cu multe ?i subtile rela?ii psihologice. În plus, îmbucur?tor prin op?iunea preponderent moral?, într-o vreme dominat? de anarhie, relativism ?i etic? în r?sp?r. – Dan C. Mih?ilescu ?„De când m? ?tiu am vrut s? devin scriitoare. PR de meserie, am scris pove?tile altora, dar mi-am dat seama c? am în?untrul meu propriile pove?ti care a?teapt? s? le dau via??. Tot ceea ce am f?cut pîn? acum a roit în jurul cuvintelor. Prin prisma meseriei mele, am scris sute de comunicate, am luat zeci de interviuri, m-am trezit cu zeci de fraze construite-n cap ?i am adormit cu altele bâzâindu-mi în ureche. Am hot?rât ca e timpul s?-mi urmez visul ?i s? devin ceea ce m-am sim?it mereu.“ – Camelia Cavadia
购物车
个人中心
