n concepia religioas a lui Gogol, diavolul este esena mistic i fiina real n care sa concentrat negarea lui Dumnezeu, rul etern. Gogol, ca artist, la lumina rsului, studiaz natura acestei esene mistice; ca om, cu arma rsului, lupt mpotriva acestei fiine reale: rsul lui Gogol este lupta omului cu diavolul. Dumnezeu este infinitul, sfritul i nceputul existenei; diavolul este negarea lui Dumnezeu i, prin urmare, negarea oricrui nceput i a oricrui sfrit; diavolul este nceputul i neterminatul care se d drept nenceput i infinit; diavolul este mijlocul numenal al existenei, negarea tuturor profunzimilor i culmilor, este platitudinea etern, venica trivialitate. Unicul obiect al creaiei gogoliene este diavolul chiar n acest sens, adic drept manifestare a nemuritoarei trivialiti omeneti”, observat dincolo de toate condiiile de timp i de spaiu – de istorie, popor, stat, societate –, manifestarea rului indiscutabil, etern i universal; – trivialitatea sub speciae aeterni, sub nfiarea eternitii”. (Dmitri Merejkovski)