Dialoguri cu Vasile Dem. Zamfirescu consemnate de Leonid DragomirLa Facultatea de Filosofie din Bucure?ti unde eram studen?i exista pe atunci mult? libertate ?n alegerea cursurilor pe care doream s? le urm?m. Se afi?a la ?nceputul anului universitar o list? a cursurilor obligatorii ?i op?ionale, acestea din urm? fiind majoritare. A?a am descoperit cursul de Psihanaliz? filosofic? al profesorului Vasile Dem. Zamfirescu, despre care ?tiam vag c? fusese unul dintre discipolii lui Constantin Noica. Atmosfera de libertate ?n care ne mi?cam se reg?sea ?n totalitate aici. Cursul ne interesa at?t prin con?inutul lui — care adolescent n-a fost fascinat de psihanaliz?! — c?t ?i prin rigoarea ?i claritatea expunerii. De?i nu mai predase p?n? atunci, Vasile Dem. Zamfirescu era cu adev?rat profesor. Seminariile erau ?ns? ale noastre. Aici se iscau polemici, se propuneau interpret?ri insolite, se scriau ?i se citeau eseuri inspirate de noile probleme ?i lecturi. De obicei dep??eam limitele temei propuse, astfel ?nc?t totul ar fi putut degenera ?ntr-un dialog al surzilor sau ?n divaga?ii sterile dac? n-ar fi existat polul magnetic: profesorul. Nu numai c? el aducea, cu mult tact, discu?ia pe f?ga?ul normal, la obiect, dar opiniile noastre, oric?t de ?ndr?zne?e, vizau direct sau indirect aprobarea lui. Aceasta uneori venea, alteori nu, dar ceea ce conta pentru noi era faptul de a ne ?ti asculta?i. Sim?eam c? el poate s? vad? ?n spusele noastre sau dincolo de ele personalitatea noastr? ?ntreag?. De aceea voiam s? d?m totul ?n acele seminarii care treceau at?t de repede, de?i discu?iile se prelungeau ?n pauze ?i dup? ?ncheierea lor.