Iubite cititor. Multe prostii vei citit, de cnd eti. Citete, rogute, i aceste i pe undei vedea c nui vin la socoteal, ia pana n mn i d i tu altceva mai bun la iveal, cci eu atta mam priceput i atta am fcut." Autorul

Franta avu multi fabulisti nici unul insa nu ajunse pe La Fontaine si sa va spun eu pentru ce? Pentru ca fabula nu sufera secatura si umplutura; ea cere pe langa talent o armonie un stil simplu; ea e datoare sa spuna numai ce trebuie nici o silaba mai mult. Si cine avea mai multa armonie decat Donici! In bordei ca si in palat fabulele lui sunt citite si intelese. – Costache Negruzzi

In ampla structura a vitalului dincolo si mai adanc decat omul marunt si decat cel elementar Garleanu gaseste o noua forma a vietii sprijinind si incluzand pe toate celelalte mai inaintate si mai complexe forma umila a vitalitatii expresia ei cea mai simpla si cea mai generala. Povestitorul ii imbratiseaza destinul cu pietate panteista si inveselindu-se sau varsand o lacrima pe seama ei plange si rade de sine insusi de toti oamenii laolalta si poate chiar de zei. Este aci o atitudine tipica a naturalismului modern adica a acelei indrumari literare formate in scoala interpretarii stiintifice a vietii care se calauzeste de convingerea ca umanul se rezolva in biologie si ca spiritul nu are alte legi decat acele ale vietii in general. Unitatea vietii permite aflarea talcurilor ei generale in acele din formele ei care fiind mai simple sunt in acelasi timp mai limpezi...“ – Tudor Vianu Arta prozatorilor romani

Kog??lniceanu ?n literatura istoric?? a Rom?niei ?i Alecsandri ?n literatura noastr?? poporan?? joac?? p?n?? la un punct rolul lui Columb ?n privin?a geografic??. – Bogdan P. Hasdeu Mihail Kog??lniceanu a fost una din acele naturi alese ce greu ?ncap c?teva al??turea ?n veac; pentru care timpul care l-a tr??it a fost prea scurt ?i spa?iul ?n care i-a fost ?nvoit s?? se mi?te prea ne?nc??p??tor spre a dezvolta uria?a putere a concep?iunilor cuget??rilor ?i n??zuin?ilor lui. – A.D. Xenopol

Ceea ce d? nuvelelor lui Slavici o pu?in obi?nuit? plin?tate ?i for?a de via?? este profunda cunoa?tere a sufletului omenesc ?n complexitatea lui ?i ?n mi?c?rile lui contradictorii. Aceast? cunoa?tere func?ioneaz? ?n modul cel mai firesc d?nd impresia c? Slavici ??i creeaz? personajele v?z?ndu-le dinl?untrul lor. Comportamentul lor nu e ?ntotdeauna logic - adesea chiar dimpotriv? mai ales ?n ceea ce prive?te analiza sufletului feminin ?n care Slavici r?m?ne un maestru - dar aproape niciodat? ?n marile lui reu?ite artistice nu d? impresia c? ar putea s? fie altul. Slavici se identific? cu personajele sale fiind legat cu l?untrul lor cu felul lor de a g?ndi ?i de a sim?i prin intime fire simpatetice. Iar acest fel de a g?ndi ?i de a sim?i e rezultatul unei observa?ii ?i medita?ii multiseculare asupra naturii umane. Slavici ?nf??i?eaz? cu mijloacele artistice ale scriitorului citadin analitic ceea ce poporul exprim? aforistic prin zic?torile ?i proverbele sale... Ovidiu Papadima

Dup D. Cantemir, a doua mare personalitate a literaturii romne este fr ndoial I. Eliade Rdulescu, scriitor cu suflet ardent, creator pretutindeni, desfurat deopotriv n via i n art, nzestrat cu mari nsuiri i cu tot att de mari cusururi. […] Eliade e un mistic la modul dantesc, cu uriae viziuni profetice. Anatolida sau Omul i forele ar fi fost adevrata biblic, poemul n 20 de cnturi al omului, de la creaie pn la victoria asupra Forei, amestec de soteriologie i program social, soluiunea n veac a problemei sociale fiind totdeodat cheia mntuirii spiritului, a cetii eterne.“ – George Clinescu, Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent

E diminea??, Abiscruda ?i poveste?te lui Altiulius despre un cercet?tor al somnului, pe nume Dement, pe care ea l-a visat. Palev ?i Abisa aud ?ntreaga discu?ie dintr-o camer? al?turat?, ?i sur?d.– Acest Dement, ?n visul meu, cerceta somnul oamenilor ?i oamenii aveau somnul tulbure ?i cercet?torul Dement le privea somnul ?n ochi ?i z?mbea. Eu eram treaz? ?n visul meu ?i cercet?torul a venit la mine ?i mi-a zis: ?La ?aptezeci de ani, oamenii viseaz? de opt ori mai pu?in dec?t nou-n?scu?ii“.Altiulius o ascult? pe Abiscruda, ?i spune:– P?i, da, b?tr?nii nu mai au de ce s? viseze, C?ND E?TI B?TR?N ?I SE TERMIN? VISELE.– Nu, Altiulius, B?TR?NII VISEAZ? MAI PU?IN FIINDC? LI SE USUC? PLEOAPELE, de aia. NOU-N?SCU?II VISEAZ? MULT PENTRU C? PLEOAPELE LOR MIROS A LAPTE.– Asta ?i-a zis-o cercet?torul?– Nu. Asta i-am zis-o eu lui.– Copiii ??tia parc? s?nt de pe alt? lume, spune Abisa ?n ?oapt?.– ?i nu s?nt de pe alt? lume? spune Palev, cu voce sc?zut?.

Prin culegerea de fa?? punem la dispozi?ia tineretului studios (?i nu numai) o seam? de opere importante ale lui Vasile Alecsandri, opere reprezentative pentru dramaturgia ?i proza scriitorului, ?n primul r?nd cele prev?zute de programele ?colare ?n vigoare.

Biblioteca colarului“ cuprinde cele mai preuite opere ale scriitorilor clasici ai literaturii romne din programa colar. Crile de neuitat ale copilriei sunt disponibile astzi si in format e-book.

Si intr-adevar Vlaicu-Voda intruneste toate cerintele unei drame menite sa ramana calitati literare si calitati dramatice. Autorul acestei drame e un adevarat poet care prin imagini noi si bogate prin cuvinte expresive stie sa zugraveasca oameni fapte locuri timpuri. Limba lui e o comoara pe care doar la Odobescu o mai intalnim imperecherea neologismelor cu arhaismele da o culoare delicata si in acelasi timp da putere de expresivitate frazei imperecherile acestea desigur le gasim si in Odobescu dar dl Davila a stiut sa le inmulteasca si sa le rafineze. Un patetism sincer firesc inalta parca si valoarea cuvintelor si a frazelor. Tiradele chiar cele mai lungi sunt cladite cu o arta de compozitie deplina cu o putere de convingere rara asa ca efectul lor e puternic inaltator. Emotia artistica cuprinde pe spectator si-l tine toata vremea cat aude vorbele intelepte/romanesti ale figurilor de pe scena. si pe urma sentintele cuminti neaose care sunt presarate aproape in fiecare replica. [...] Cu toate observatiile mai mult sau mai putin insemnate Vlaicu-Voda ramane o podoaba a literaturii noastre dramatice prin patetismul cald si comunicativ prin frumusetea limbii si a versurilor prin puterea de evocare a unei epoci framantate prin maiestria de amanunt cu care e construita prin efectele dramatice si prin patriotismul cald si cuminte ce transpira dintr-insa. Ca atare Vlaicu-Voda nu numai merita dar trebuie sa figureze totdeauna in repertoriul Teatrului National alaturi de dramele lui Alecsandri Caragiale Hasdeu si ale dlui Delavrancea – Liviu Rebreanu

Russo ni se dovedeste… in aceasta opera mai renumita a lui, posesorul unui ?simt muzical?, pe care, in acelasi fel si cu aceleasi caracteristici, proza romaneasca nu-l manifestase mai inainte… Multimea conjunctiei ?si? in Cantarea Romaniei lucreaza ca un ?legatto? muzical, menit sa elimine articulatia logica si oarecum spatiala a propozitiilor si sa sublinieze continuitatea lor metodica. Nimeni mai mult ca Russo n-a folosit in proza noastra acest vechi ?si? biblic, procedeu magic si incantatoriu…“ – Tudor Vianu

Cu privire la G. Toprceanu se constat dou atitudini n sfera unei consideraii generale. Unii l preuiesc ca pe un poet mare alii ca pe un poet minor. Cea dinti opinie este greu de susinut. ns n starea poeziei de azi cnd adesea lipsete scriitorului ndreptirea nsi de a scrie expresia minor“ poate s fie ru interpretat. S spunem dar c Toprceanu e socotit ca un poet al universului mic. Dar unde se afl adevrata poezie Orict ncntare ne-ar produce Parodiile originale spiritul nostru critic ntmpin greutate s gseasc alt merit dect acela de observaie i virtuozitate n nite compuneri al cror punct de plecare este n poezia altora. O parodie este n definitiv o pasti exagerat ca spre a-i gsi iertarea n recunoaterea imitrii. Toprceanu nsui le numea pagini modeste de critic literar n pilde“. Totui se poate observa la el acel fenomen de uitare n model care e chiar semnul clasicei inspiraii...“ – G. Calinescu Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent

Cel ce a scris aceast?? c??rticic?? ?i al c??rui nume s-a tot pitit p?n?? acuma sub modestul titlul de Culeg??torul tipograf p?n?? c?nd ?n sf?r?it meritele sale literare de to?i recunoscute ne-au f??cut s??-l silim acum pentru ?nt?ia?i dat?? a se da ?n vileagul publicit???ii cel ce a scris aceast?? c??rticic?? zic mi-a f??cut onoarea ?i pl??cerea de a m?? consulta adesea asupra alegerii faptelor pe care voia s?? le povesteasc?? ?ntr-?nsa. I-a dat ?n minte d-lui P. Ispirescu bunul g?nd de a l??muri pe cei din cititori rom?ni care nu sunt tocmai c??rtutari ad?nci asupra unei mul?imi de nume de cuvinte ?i de zic??tori str??ine pe cari ?n timpul de acum le ?ntrebuin?eaz?? mereu scriitorii no?tri prin gazete ?i prin felurite c??r?i. [...] Apoi pentru un a?a bun serviciu nu se cade oare s?? mul?umim domnului P. Ispirescu culeg??torul ?i scriitorul at?tor Basme Snoave ?i Zic??tori rom?ne?ti con?tiinciosul ?i merituosul lor editor? Ba z??u foarte mult ?i eu unul m?? simt acum fericit c?? mi-a dat ?nsu?i prilejul de a-i aduce prin aceste r?nduri cel dint?i prinos de mul?umire. Sunt ?ncredin?at c?? ?n urm??-mi are s?? se adune gloat?? mare. A. I. ODOBESCU

Renumiții autori ruși Turgheniev și Gogol au descris cu măiastra lor pană vastele stepe ale patriei lor Turgheniev în Memoriile unui vânător și Gogol în Taras Bulba. Aceste admirabile opuri ce le‑am citit încă în tinerețile mele m‑au îndemnat să scriu și eu impresiunile unei vânătoare săvârșite de mine în tovărășie cu mai mulți amici ai mei prin Basarabia patria mea mai restrânsă începând de la Chișinău și cutreierând stepele bătrânului Bugeac până la gurile Dunării. Constantin Stamati

Cea mai original?? ?i deci cea mai valoroas?? pies?? na?ional?? este S?nziana ?i Pepelea feerie din care se trag viitoarele basme dramatizate din literatura rom?n??... Ultimele lucr??ri dramatice ale poetului aduc un progres de ad?ncime nea?teptat. Pe l?ng?? maturitatea tehnic?? apare facultatea crea?iei de oameni. Desigur c?? Despot-Vod?? se nutre?te din teatrul lui Victor Hugo cu toate acestea drama lui Alecsandri e original?? ?i dac?? e vorba de vreo ?nr?urire ea e din parte mai degrab?? a piesei lui Hasdeu R??zvan ?i Vidra pe care Alecsandri o numea ?n deriziune ?dramul“ de?i aceea deschidea seria dramelor istorice rom?ne. Marele patos be?ia liric?? ?i retoric?? din teatrul lui Hugo n-au trecut la Alecsandri ?nlocuite prin dizerta?ii poetice de ton minor cu prea mult?? frunz?? de cuvinte ?i prea pu?ine mari imagini. ?n schimb viziunea lumii e mai pozitiv??. Se contureaz?? de la ?nceput conflictul fundamental ?i tradi?ional din teatrul istoric rom?nesc care este nu ?ntre indivizi ci ?ntre ambi?ia voievodului pe de o parte ?i rezisten?a obiceiurilor ?i a corpurilor constituite pe de alta... George C??LNESCU. Istoria literaturii rom?ne de la origini p?n?? ?n prezent.

Om foarte bine inzestrat in ce priveste largimea cercului sau de vedere energia in exprimarea sentimentelor mladierea in tratarea temelor celor mai deosebite entuziasmul unei forme de un idealism inalt in sfarsit bogatia de cuvinte si usurinta de vers el scrie in acesti ani (pana la 1848 n. n.) cari sunt si cei mai buni ai talentului sau o intreaga opera poetica. […]Bolliac e fireste – asa cerea vremea si asa cerea si firea sa – poetul libertatii dusmanul privilegiilor osanditorul boierilor… N. IORGA Istoria literaturii romane in veacul al XIX (de la 1821 inainte)

Ei desc?lecar? atunci am?ndoi??i se iau la lupt? ca doi juni eroi.Ochii tuturora cat? cu mirareLa Buzescu Preda ?i t?tarul mare.Ei se bat la raza stelei cei de foc Flac?rile-i albe pe-a lor zale joc.V?ntul r?core?te fruntea lor udat???i m?nia dulce sufletul le-mbat?. Ei se bat ?n spade – spadele se fr?ng;??i se iau la bra?e – se smucesc se str?ng.C?nd t?tarul scoate o secure mic?Si lovind pe Preda pav?za ?i stric?.Dar el cu m?ciuca astfel ?l loviInc?t deodat? c?zu ?i muri. Iar dup? aceasta oastea rom?neasc?Pleac? ?i ?nvinge horda t?t?rasc?. Dimitrie Bolintineanu - Preda Buzescu

Exist? ?n activitatea publicistic? a lui Eminescu trei perioade distincte ?n cadrul c?rora putem fixa ?i c?teva momente mai semnificative pentru o problem? sau alta. Criteriul de baz? pe care ne ?ntemeiem ?n periodizarea noastr? ?l constituie schimb?rile intervenite ?n statutul personal al poetului ?n cursul activit??ii sale scriitorice?ti, schimb?ri care hot?r?sc ?n fond orientarea ?i caracterul ei. Publicistica eminescian? din prima perioad? se circumscrie ?ntre ianuarie 1870, c?nd public? primul articol, O scriere critic? ?n Albina din Pesta ?i mai 1876, c?nd intr? ?n redac?ia Curierului de Ia?i, foaia ie?ean?. Vom distinge aici o publicistic? a epocii studiilor universitare la Viena, c?nd Eminescu colaboreaz? la publica?iile rom?nilor din Imperiul austro-ungar ?i se situeaz? pe pozi?iile acestora ?n ap?rarea institu?iilor culturale, critic? dualismul ?i se afirm? ca un exponent al "tinerilor" ?n lupta pentru ?nf?ptuirea idealului de unitate na?ional? a poporului rom?n. Eminescu se manifest? ?n direc?ii multiple, de la articolul pe teme culturale la editorialul de orientare politic? ?i lansarea de apeluri c?tre public pentru solidaritatea na?ional?. Pozi?ia sa este a t?n?rului intelectual rom?n, ?nsufle?it de lupta poporului s?u ?i acest av?nt tineresc se reflect? ?i ?n publicistica sa. Acestei prime perioade se impune s?-i al?tur?m ?i un al doilea moment care coincide cu activitatea de bibliotecar la Biblioteca Central? din Ia?i. Activitatea publicistic? de acum este redus? ca extindere ?i are, ?n chip evident, caracter c?rtur?resc. Eminescu ?ine, tot acum, ?i conferin?a Influen?a austriac? asupra rom?nilor din Principate, ?n care sintetizeaz? ideile din articolele anterioare ?i din ?nsemn?rile din manuscrise ?i schi?eaz? un program pentru viitoarea sa activitate publicistic?. Perioada a doua a gazet?riei lui Eminescu o ?nscriem ?ntre 19 mai 1876, c?nd avem date sigure c? poetul intr? ca redactor la Curierul de Ia?i, ?i ultima s?pt?m?n? din octombrie 1877, c?nd p?r?se?te redac?ia foii ie?ene. Se produce acum o schimbare fundamental? ?n statutul personal al poetului, ?n sensul c? devine ziarist profesionist. Foaia ie?ean? era, pe de alt? parte, o publica?ie oficial?, cu o apari?ie de trei ori pe s?pt?m?n? ?i care rezerv? p?r?ii neoficiale, din cele patru pagini, una singur?. Concep?ia lui Eminescu despre menirea ziarelor este cea a ?nainta?ilor s?i Asachi, Kog?lniceanu, Alecsandri, Negruzzi, care f?ceau din publica?iile lor organe de pres? cu caracter enciclopedic. Pe acest drum merge ?i Eminescu ?i ?n acea singur? pagin? o unei foi oficiale face cronic? de politic? extern?, cronic? de politic? intern?, cronic? cultural?, cronic? dramatic? ?i artistic?. Nic?ieri ?n gazet?ria lui Eminescu nu se vede mai bine ca la Curierul de Ia?i ce poate realiza geniul cu mijloace materiale reduse ?i ?ntr-un spa?iu tipografic restr?ns. Activitatea publicistic? a poetului surprinde prin diversitatea problemelor abordate, prin seriozitatea ?i buna informare ?i prin modul de-a polemiza ?n chestiunile controversate. Aici, la Curierul de Ia?i – ?i nu la Timpul – ?l g?sim pe Eminescu cronicarul de politic? extern?, cronicarul cultural ?i cronicarul dramatic. Perioada a treia a gazet?riei lui Eminescu este cuprins? ?ntre octombrie 1877, data intr?rii ?n redac?ia Timpului, cotidianul bucure?tean, ?i iunie 1883, pr?bu?irea sa intelectual?. Aparent nu se schimb? nimic ?n statutul personal al poetului, de vreme ce trece ca ziarist profesionist de la foaia ie?ean? la cotidianul bucure?tean. ?i totu?i situa?ia nu se prezint? a?a. Poetul intr? ?n redac?ia Timpului, ca simplu redactor, cum era ?i I. Slavici, la chemarea c?ruia p?r?se?te foaia ie?ean?, trece apoi ?n fruntea ziarului, ca redactor-?ef, ca s? ocupe, ?n final, postul de prim-redactor. Eminescu ??i asum? sarcina, la intrarea ?n redac?ia Timpului, s? fac? cronica de politic? intern? ?i se ocup? cu intermiten?e de evenimentele interna?ionale ?i de mi?carea cultural?. Publicistica sa cunoa?te, sub aspectul diversit??ii, o ?ngustare evident? ?n raport cu cea de la foaia ie?ean?. Dar dac? la cotidianul bucure?tean nu ne ?nt?mpin? peisajul caleidoscopic din foaia ie?ean?, se impune aten?iei ?nc? din primele articole amplificarea discursului critic ?i verva polemic?. Publicistica eminescian? cunoa?te desf??urarea cea mai larg? ?ntre februarie 1880 ?i decembrie 1881. Acum Eminescu este redactor-?ef al cotidianului bucure?tean ?i ?l transform? ?n organ de pres? al orient?rii sale politice. Poetul sus?ine, ?n zeci de articole, primatul muncii ?n promovarea ?n ierarhia social?, ia ap?rarea "claselor pozitive" ?i critic? ?n termeni necru??tori "p?tura superpus?" ?i demagogia din via?a politic?. Eminescu p?r?se?te conducerea Timpului ?n ianuarie 1882, ca urmare a apropierii "sincerilor conservatori" de "sincerii liberali" ?i a form?rii "opozi?iei coalizate". Poetul trece r?spunderea conducerii ziarului lui Grigore G. P?ucescu, membru marcant al "opozi?iei coalizate" ?i r?m?ne prim-redac

Cu totul nea?teptat, Susan Morrow prime?te manuscrisul unui roman scris de Edward, so?ul de care a divor?at ?n urm? cu dou?zeci ?i cinci de ani. Pe m?sur? ce cite?te, Susan ?i, odat? cu ea, cititorul ?nsu?i p?trund din ce ?n ce mai ad?nc ?n via?a personajului principal al romanului din roman, profesorul de matematic? Tony Hastings, care c?l?tore?te ?mpreun? cu so?ia ?i fiica lui spre casa lor de vacan??. ?n vreme ce via?a obi?nuit?, civilizat?, a familiei Hastings cade prada violen?ei ?i crimei, o sumedenie de amintiri tulbur?toare o arunc? pe Susan ?napoi ?n trecut, provoc?nd-o s? se confrunte cu tenebrele propriei vie?i ?i cu teama care ?i amenin?? viitorul. Un thriller cutremur?tor se ?mbin? astfel cu o poveste despre team? ?i regret, despre r?zbunare ?i ?mb?tr?nire, despre c?s?torie ?i creativitate.Cu un talent literar unic, Austin Wright ilustreaz? fascinant? experien?? a lecturii, prin rela?iile pe care le creeaz? at?t ?ntre cititor ?i oper?, c?t ?i ?ntre autor ?i cititor, ?ntr-o scriere surprinz?toare ?i pasionant?.

15 iulie 1988. Emma ?i Dexter se ?nt?lnesc ?n noaptea de dup? absolvirea universit??ii. A doua zi, fiecare va porni pe propriul drum. Unde vor fi ?n aceast? zi peste un an? Dar peste doi? ?i ?n fiecare an care va urma?Em ?i Dex, Dex ?i Em – speran?e ?i oportunit??i ratate, z?mbete ?i lacrimi, certuri ?i ?mp?c?ri, succese ?i e?ecuri – o rela?ie dezv?luit? prin fr?nturi de via?? surprinse ?n aceea?i zi de 15 iulie.Dou?zeci de ani, doi oameni. O ZI.

Iubire sete de via?? Tu e?ti puterea creatoare Sub care inimile noastre Renasc ca ???orile ?n soare ??i ?mb?tate de-al t?u farmec Ce peste lume se a?terne ?n tremurarea lor de-o clip? Viseaz? fericiri eterne. Din haos ?i din ?ntuneric Te-ai smuls fecund? ?i senin?: Al t?u sur?s de alma parens Fu prima raz? de lumin?. ??i de c?ldura ta plane?ii Treptat se dezmor?esc ?nvie... Pe to?i ca ?ntr-o mreaj?-i leag? Universala simpatie. Tu faci s? circule ?n lume Puterea ta de z?mislire. ??i miliardele de forme De-a lungul vremii s? se-n?ire. Alexandru Vlahuta - Iubire