Un b?iat care a tr?it ?n Italia, la Vene?ia, acum ?apte sute de ani. Un adolescent care a c?l?torit ?n China - ?i s-a ?ntors dup? dou?zeci ?i patru de ani. Autorul unei c?r?i de c?l?torii care l-a inspirat pe Cristofor Columb. Iat? o biografie ilustrat? despre Marco Polo ?i lumea ?n care a tr?it!

Am nceput s scriu pentru c aa am simit chemarea. E la fel ca preoia: devii pstor de suflete pentru c ai trimitere de sus, de la Tata. Aa s-a croit i destinul meu. Probabil c obria mea flticenean e de vin. n acest loc binecuvntat am crescut i am primit educaie. colile, dasclii, istoria literar a oraului – nesat de nume mari i sonore, care au trecut i trit pe aici – mi-au creat creuzetul. Mai departe a trebuit s muncesc singur, ca un rob, pe aceast plantaie plin ochi de litere, cuvinte i fraze. Aa am fost, sunt i voi rmne: un ego ce intersecteaz anii pe orizontal i vertical, aducndu-mi i eu, la rndul meu, contribuia pe care un ora minunat, numit Flticeni, mi-o cere. Mark Twain spunea: Dou zile sunt importante n viaa unui om: ziua n care s-a nscut i ziua n care a aflat de ce. Tu, cititorule, ai aflat” (Romulus Andriescu)

ntunericul (noaptea i nebunia), abisul (mormntul) i focul (sngele) se ntreptrund, cele trei constituind treptat o adncire n infern, trei bolgii care se continu la nesfrit. Poetul i, odat cu el, cititorul, este obligat s le parcurg pe toate trei. Din infernul lui Bolea nu exist scpare… (Cristina Nemerovschi) Tocmai excesul de recuzit transform poemele din volum ntr-o parodie a reportajului mizerabilist cultivat de poeii promoiei 2000, lsnd n cele din urm sentimentul mistificrii, al farsei enorme, n timp ce poetul pare a da n permanen cu tifla unui cititor tot mai derutat, care nu mai tie dac autorul glumete sau vorbete serios, dac are de-a face cu un nihilist autentic sau cu un parodist care demonteaz mecanismele liricii autenticiste, i-i caricaturizeaz cu verv locurile comune. (Octavian Soviany) Rzboi civil mi amintete de black metal i de nordul fioros i ngheat. (iQ 666) Poemele lui tefan Bolea sunt o oglind n care se reflect luciul mizeriei contemporane, sunt un colaj de ridicol i neimportant”, de beie i metafizic, de sublim i grotesc, de ncruntare i de (ne)linite. Poate de aceea versurile lui au prospeimea (edenic) a celui care spune lucrurilor pe nume.(Petrior Militaru) Rzboi civil este, cu siguran, cartea resureciei, à rebours. Prin atitudinea ironic-demolatoare, debutul lui Stefan Bolea este unul ct se poate de interesant, l aeaz pe autor, n mod meritat, n rndurile din fa ale noii generaii. (Silviu Gongonea) Ghidul turistic, care este tefan Bolea, st la malul existenei noastre i ne ndeamn s intrm i noi, de fapt, s deschidem ochii i s vedem c suntem deja acolo, unii pn la glezne, alii pn la genunchi, unii mai norocoi pn la nas, unde mirosul aburind al noroiului se mperecheaz cu suflul nostru vital, contaminndu-se reciproc. (Drago Fabian) Pentru c nici un poet nu poate exista fr o poezie-manifest, care s-i defineasc crezul literar, Bolea are ca art poetic: Imn pentru generaia 2000+. Bolea devine un postmodernist extrem sau neo-avangardist n acest moment. (Marcela Iuga) Referindu-ne la concepia postmodern de chirurgie cosmetic, Bolea folosete aceast metod ntr-un mod manierist, efectund operaii cosmetice asupra textelor sale, jucndu-se constant cu dimensiunile i perspectiva, cu deformarea i hiperbola… (Eva Theodora)

O carte-eveniment, alc?tuit? din dialoguri cu Ana Blandiana, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Ion Iano?i, Gabriela Melinescu, Irina Petra?, Dumitru Radu Popa, Alex ?tef?nescu ?i Ion Vianu. Un manual indirect de istorie, realizat de cunoscuta scriitoare (romanciera, poeta ?i eseista) ?n baza m?rturiilor unor oameni de cultur? de prima m?n?, posibile modele europene, care – ?n falsa tranzi?ie interminabil? – aleg, iar ?i iar, voca?ia, atipica meserie de scriitor, r?m?n?nd – martori impar?iali ?i aten?i – mereu ?n prim plan. O carte extrem de dens?, actual?, un fragment dintr-o posibil? istorie a mentalit??ilor. ?Aceast? carte a ap?rut din nevoia de prietenie; a fost adunat?, treptat-treptat, ?n ritmurile felului meu de a fi, uneori-adeseori, catastrofic de ?ncet. Interlocutorii mi i-am ales, i-am c?utat, am ?ncercat s?-i "tachinez" cu ?ntreb?ri, temele discu?iilor converg?nd, firesc, de fiecare dat?, spre o arie de preocup?ri, care ne unesc mai mult dec?t ne despart. Fie ca dialog?m cu Ion Iano?i, fie cu Nicolae Breban, fie cu Ana Blandiana, fie cu Augustin Buzura, fie cu un alt interlocutor, de fiecare dat?, voiam s? aflu – folosind ca instrument, iar uneori ca arm? (din apanajul retoricii, de buna seam?) ?ntreb?rile; unele dintre acestea, da, naive, st?ngace, ?n schimb vii, mereu vii! – cum a rezistat fiecare dintre ei, cum a reu?it s?-?i construiasc? un destin, cum a izbutit s? fie, sa r?m?n? el ?nsu?i/ea ?ns??i ?i s? nu se pr?bu?easc?, cum a izbutit fiecare s? nu renun?e la lupta pentru sine ?nsu?i, pentru cultura rom?n?? Cu unele dintre personajele acestei c?r?i – dac? acceptam ca fiecare scriitor e un personaj, iar literatura este o singur? carte unic? – vreau s? cred c? m-am ?mprietenit, descoperindu-le, redescoperindu-le de fiecare dat?; ?mi place s? cred c? fiecare, aproape fiecare dintre invita?ii mei – ?ntr-un fel sau altul – m-a marcat, m-a f?cut s? m? reapropii altminteri de literatur?, de lectur?, de carte, s? v?d altminteri c?teva lucruri nelipsite pentru mine de greutate, sau – ?i mai important ! – m-a ajutat (uneori, f?r? s? ?tie!) sa r?m?n aceea?i, adic? s? nu m? schimb. Adesea, c?ut?nd prezen?a scriitorilor, de fapt c?utam o calitate la care ?ntunecat?, ?ntortocheat? de mine ajunge greu, c?teodat?, foarte greu: senin?tatea. Apoi… c?utam oameni de litere vii, scriitori ?n carne ?i oase – cum spuneam ?n adolescen??, ?i, iat?, mai spun ?i la cei circa patruzeci de ani – c?rora nu le este str?in cultul prieteniei, cultul voca?iei, cultul lucrului bine f?cut, al lucrului "rotund", cum afirm? un personaj din unul din romanele mele. Apoi… da, nu ascund, c?utam ceea ce se nume?te "complicitate" ?ntr-o lume cultural? postdecembrist? pestri?-amar?, desp?r?it? ?n grupuri, biserici, pui de catedrale. Marea majoritate a protagoni?tilor acestei c?rti de altminteri sunt mari lupi singuratici; ?i mi-a f?cut pl?cere s?-i ?ndemn s? vorbeasc? despre felul ?n care trateaz? solitudinea, via?a, literatura, contemporaneitatea. (Aura Christi)

Cassian Maria Spiridon e un fervent al fragmentului liric, al concentratului capabil a fixa poezia. Spa?iul ?i timpul verbului se contrag astfel la minimalul semn al substan?ei, ungarettian urm?rite ?n sensul unor fugitive contacte ale universului l?untric cu cel exterior, ?nconjurate de magia t?cerii. Pe deasupra oric?rei dezvolt?ri, resim?ite ca parazitare, fragmentul e suveran ca loc privilegiat al poeziei. Dac? Paul Valery afirm? c? partea cea mai profund? a omului e pielea sa, ?n?elegem alarma nivelului senzorial, ?ncordarea sim?urilor ?n vederea ?ntegr?rii ?n real a fiin?ei. Se ajunge astfel la o poetic? a sim?urilor. Aceasta restaureaz? concretul ?n drepturile lui de atotputernic? imaginea a lumii. Cassian Maria Spiridon tr?ie?te liric prin concret, ?nlocuind sublimarea experien?elor sale suflete?ti printr-o decupare ghidat? de acuitatea contemplativ?. (Gheorghe Grigurcu)Pozi?ia individual? a unui Cassian Maria Spiridon, interiorizat, divizat ?i iscoditor (dup? o copil?rie frustrat?), comport? st?ri de opozi?ie, accente de orgoliu ?i tentative (e?uate) de ini?iere ?ntr-un umanism f?r? tenebre. Ca?iva dintre contemporanii s?i mai v?rstnici ?i sunt aproape. (…) Problematiz?nd, la modul ?nalt, d?nd prioritate cerebralit??ii ?i ?nc?dr?ndu-se axial ?n fluxul psiho-nevrotic al momentului sau, Cassian Maria Spiridon opune decorativismului ?i transparen?elor ?nsemnele unei vie?i interioare fr?m?ntate. Poezia sa, de un lirism ideizat, e jurnalul superior-ceremonios al unui melancolic de extrema luciditate. (Constantin Ciopraga)

Volumele de dialoguri (vor fi trei ?n total) socratice adun? convorbiri cu personalit??i ale culturii ?i literaturii na?ionale, realizate ?n libertate, ?ncepind cu 1990. Ele au fost publicate ?n diverse reviste, ?n principal ?Convorbiri literare“ ?i ?Poezia“, dar ?i ?n ?Dacia literar?“, ?Poesis“, ?Hyperion“ ?.a. Dialogurile se succed ?n ordinea apari?ie ?i reflect? fr?m?nt?rile culturale, literare, politice ale momentului, de interes peren ?i constant privind biografia artistic? a personalit??ii intervievate. Dialogurile sunt vii, atractive, instructive ?i mereu actuale prin problematic? abordat?. Participan?ii la acest veritabil banchet platonician din primul volum, Democra?ia oblig? idiotul sa stea al?turi de geniu (310 pagini), sunt: Petre ?u?ea, Ana Blandiana, Alexandru Zub, Ioan Alexandru, Dimitrie Gavrilean, Mihai Ursachi, Cezar Iv?nescu, Svetlana Paleologu-Matta, ?erban Cantacuzino, ?tefan Avadanei, Cristian Simionescu, Luca Pi?u, Lauren?iu Ulici, Corneliu ?tefanache, Ioana Cr?ciunescu, Paul Goma, Monica Lovinescu, Ilie Cleopa, George Astalos, Marin Mincu, Liviu Ioan Stoiciu, Dan M?nuc?, Costache Ol?reanu, Sorin Vieru, Gellu Dorian, Alex ?tef?nescu, Nicolae Manolescu, Ilie Constantin.

Este un autoportret al cunoa?terii personale, un autoportret schi?at ?n timp real, sub ochii cititorului, pe m?sura ce Lara ia cuno?tin?? de st?rile emo?ionale prin care trece, ??i analizeaz? sentimentele, rezultatul posibilelor ac?iuni, analizeaz? deciziile pe care le ia, consecin?ele posibile. Dilema declarat? a Larei este: cum ?mpaci nevoia inimii pentru noutate, pentru tr?iri spontane, cu monotonia mariajului, chiar dac? acesta e fericit? Con?tiin?a sa este prins? ?ntre dragostea pentru so?ul cu care ?tie c? se potrive?te ca structur? ?i pe care ?l iube?te, ?i efervescen?a aventurii cu un alt b?rbat, care ?i furnizeaz? spontanul dup? care t?nje?te. Romanul se concentreaz? pe amant ?n mod deliberat. Lara este perfect con?tient? de r?ul pe care ?l produce celor trei personaje ?mplic?te: so?, amant, ?i ei ?ns??i. Perioada ?n care este creat ?i definitivat autoportretul sunt ultimii ai comunismului, anii ?n care priva?iunile impuse popula?iei sem?nau mai degrab? cu priva?iunile unui r?zboi. Cu toate acestea, eroina se concentreaz? cu ?nc?p???nare pe iubirea ei, pe mi?c?rile sufletului ei, refugiindu-se ?n tr?irile proprii ?i reu?ind astfel s? se salveze de autocomp?timire ?i s? supravie?uiasc? ?ntr-o aparent? normalitate.

Schlesak l combin pe Bakunin cu Marx i era sedus de modelul politic iugoslav. “Teoria tnrului Marx (preluat de la Hegel): realizarea i autorealizarea.“ Dictatura i aprea nc umana, aproape de o forma de realitate i de trirea autentic. Libertatea occidental ar fi creat doar un context amorf. n acest inacceptabil context, nu caut o ieire practic, optnd pentru una teoretic, teoria fiind suficient siei i dizlocnd tot restul. “Nu de soluii, ci de utopii, de ieiri, de asta avem nevoie.“ (dec. 1971) epeneag nu gndea diferit. i el definea contextul social i politic n termeni identici. Accepta i modelul iugoslav. i gsea calitatea de a fi joncional. “Iugoslavia poate juca rolul de punct de contact.“ Nu degeaba se spune: Historia magistr vitae! Istoria (realitatea, contextul) dicteaz modurile de a gndi, prea puin retrospectiv, vag proiectiv, ntr-un prezent tranzitoriu, amorf i (n)formal. La 12 august 1973, urma modelul ceh, “opoziie pe fa“ i-i schia corespondentului su un plan de colaborare.“Un eseu incitant despre unul dintre cei mai importani scriitori romni de expresie germana, stabilii n Italia.

Vrnd s fac un dar poeilor romni – de la care n tineree am primit inestimabile daruri, Nichita, Cezar, Grigore – am ndrznit o versiune romneasc a intraductibilelor i abstruselor poeme rilkeene. Mostre supreme ale unui discurs poetic somnambulic, desfidnd nu numai logica i sintaxa curent dar i cea poetic, aceste Elegii… sunt, cred eu, un vrf dac nu un monument al spiritualitii moderne europene. Sunt fericit ca limba romn a strmoilor mei i a marilor poei romni a primit i a putut cuprinde arta poetului austriac, ce se clatin i cuvnt ntr-un aer de o tensiune insuportabil, ntre Pindar i Holderlin, un monument de vrf inegalabil, cu siguran, al creaiei europene.“ (Nicolae Breban)

Titlul se refer? la ceea ce autorul c?r?ii consider? esen?a mitului faustic: surmontarea limitelor cunoa?terii ?i tenta?ia spre ceea ce exist? dincolo, necunoscutul sau imposibilul ?n ordinea normal? a lumii. Tenta?ia limitei ?i limita tenta?iei este o investigare critic? a ideilor ?i motivelor din perspectiva unui comparatism orientat spre filosofie ?i estetic?, pe care profesorul universitar clujean, Vasile Voia, l-a practicat consecvent ?n cariera sa.

Drept cadru general al discu?iei noastre propun o poetic? a traducerii. Dup? p?rerea mea, aceast? disciplin? – al c?rei teritoriu ?nc?lca (ba chiar ??nc?leca“) domeniile lingvisticii teoretice ?i aplicate, teoriei literaturii ?i crea?iei literare – se pliaz? pe modelul actului comunic?rii. Dup? cum se ?tie, actul respectiv implic? un produc?tor de mesaje, mesajul sau textul produs ?i un receptor sau lector (care arareori e unul cu totul pasiv; cel mai adesea el exercit? func?ia de interpret al mesajului ori textului).S? observ?m acum c? procesul traducerii este compus de fapt din dou? acte de comunicare ?nl?n?uite, dintre care primul se desf??oara ?n spa?iul limbii ?i culturii de plecare, adica al Limbii sursa, iar cel?lalt ?n sfera limbii ?i culturii de destina?ie, altfel spus a Limbii ?int?. Traduc?torul reprezint? veriga de leg?tura dintre cele dou? segmente, c?ci lui ?i incumb? at?t lectura ?i interpretarea textului surs?, c?t ?i producerea textului ?int?.

Om politic liberal mai pu?in cunoscut, Gheorghe D. Pallade a l?sat un jurnal care, de?i cuprinde o perioad? destul de scurt? ?n timp, 1 martie 1897 - 8 ianuarie 1898, ne va introduce ?n atmosfera extrem de fr?m?ntat? din interiorul Partidului Na?ional Liberal.S-a n?scut ?n anul 1858 la B?rlad, dintr-o familie ?nst?rit?. ?i-a f?cut studiile secundare ?i universitare ?n ?ar?, lu?ndu-?i licen?a ?n drept la Facultatea de drept a Universit??ii din Bucure?ti ?n anul 1880. Intr? ?n magistratur? p?n? ?n 1884 c?nd, particip?nd la alegeri este ales deputat pe listele Partidului Na?ional Liberal. Din acest moment via?a lui devine public? ?i intr? ?n v?ltoarea luptelor politice. ?n acela?i an, al?turi de C.A. Rosetti a sus?inut colegiul unic ?i libertatea absolut? a presei. De fapt a ?i fost colaborator al ziarului Rom?nul.Paginile de jurnal, de?i nu acoper? nici un an de zile, prezint? una din cele mai zbuciumate perioade al Partidului Na?ional Liberal. Subiective sau nu, paginile r?mase de la Gh.D. Pallade vin s? completeze istoria politic? a Rom?niei de la sf?r?itul secolului al XIX-lea.L?s?m pe seama cititorului s? analizeze jurnalul lui Gh.D. Pallade. Nou? nu ne r?m?ne dec?t s? ar?t?m c? am considerat ca notele s? fie c?t se poate de complete, persoanele ?i locurile fiind foarte numeroase, f?r? de care, chiar un cititor avizat nu s-ar descurca. Iat? de ce am recurs la solu?ia de a desp?r?i notele de indicele de nume. Trebuie, de asemenea, s? atragem aten?ia c? notele sunt a?ezate alfabetic, deoarece tot volumul ar fi fost prea ?nc?rcat de numere ?i cifre. Sper?m c? modesta noastr? contribu?ie prin editarea acestui jurnal s? ?mplineasc? un scurt moment din fr?m?ntata noastr? istorie politic? a Rom?niei de la sf?r?itul secolului al XIX-lea.

Cartea de Poezii a poetei confirm? un stil, o atitudine estetic? ?i o capacitate de a dep??i ?ngr?dirile presupuse de reactualizare a vechilor formule poetice. Claudia Voiculescu ??i asum? riscul de a p?rea demodat?, abord?nd ceea ce majoritatea poe?ilor din diverse genera?ii ori promo?ii, a respins, cel mai adesea din neputin??.Cred c? poezia Claudiei Voiculescu merit? aten?ia criticii ?i o mediatizare corespunz?toare. (Liviu Gr?soiu)Claudia Voiculescu ridic? forma fix? a rondelului la ?n?l?imi demne de orice competi?ie.... Este o poet? ?n al c?rei talent cred. (C.D. Zeletin)Poet? de ?nalt? for?? r?scolitoare, talent viguros cu cizel?ri de art? adev?rat? ?n ad?ncul substrat al cuv?ntului, vers pasional ?i cotropitor... (Pan. M. Vizirescu)Claudia Ilie, preoteas? ?ntru poezie... (Tudor George)Delicata poet? Claudia Ilie Voiculescu este o voce liric? de mare sensibilitate... (Dumitru Radu Popa)

Ca orice construc?ie solid?, ?i un sistem de g?ndire se pl?smuie?te pe structura unor con?cepte fundamentale cu func?ii vitaminizante pentru ?ntreaga desf??urare a g?ndului ?i pen?tru ?nchegarea lui ?ntr?o viziune articulat? ?i complex?, marcat? de cele dou? condi?ii indis?pensabile unui sistem: completitudinea ?i non?contradic?ia. ?i mai preciz?m, chiar cu riscul suspiciunii de banal, c? un sistem de g?ndire articulat nu las? ?i nu trebuie s? lase r?m??i?e sau componente necuprinse ?n ansamblu. C?ci un sistem incomplet, cu resturi sau componen?te r?mase ?n afara ?ntregului ??i pierde carac?teristica de sistem. S? preciz?m totu?i c? vorbim despre sis?tem ?ntr?un loc unde, nu doar c? lipse?te, dar a ?i fost repudiat cu o insisten?? repetat? ?i ?n?d?rjit?. Nu spun c? furia lui Cioran ?mpotriva ideii de sistem filosofic nu??i are ra?iunile ei, spun doar c? chiar acolo unde este t?g?duit?, o anumit? viziune de ansamblu asupra lumii este totu?i implicit?. Nu se poate vorbi despre parte, despre fragment f?r? s? se aib? ?n vede?re imaginea totului ?i felul cum o diviziune este a?ezat? ?n p?ntecul exist?rii. Ionel Necula

Adrian Punescu scrie proz cu degetele arse de miracolul poeziei, i de aici succesul tulburtor, care, n loc s mntuie, nspimnt, oblig i rtcete. Poet al fluenelor de liliac n grle de piatr rar, al brumelor de bronz, al cderii n rnile dorului i n hohote de chihlimbar, grav despicat de neiertare i de rzvrtire, Adrian Punescu intr n hotarele prozei prin vijelia reportajului. (...) Puin i pas dac lumea l aplaud sau l njur, el vrea s rstoarne i s cldeasc, i n-are timp s cpieze stnd ntr-un picior, viaa e scurt i, dac nu vrea s se ndrepte prin cntec (i nu vrea), trebuie rezidit din mers i nvat s cnte. Reportajul lui Punescu e, nainte de toate, unul de atitudine, adevrul sare din pagin ca miezul dintr-o ceap zdrobit cu pumnul (...), fulgerul, aparent liric i aparent hrnit de curcubeie, e un arc al ndoielii, un crlig veninos umblnd prin crpturile pmntului, strigtul doare, suspinul are ghimpi n cretet, gerul frige, apsarea nghea.Durabila for a reporterului Adrian Punescu vine de acolo c el n-are chef, n nici o pagin, s fie ru de but n apte linguri, ci numai fluviu azvrlindu-se n mare, cu toate aluviunile i rzboaiele sufletului.“

Nihilismul lui tefan Bolea este o masc n spatele creia se ascunde o inocen perpetuu incandescent. Revolta blasfematorie a poetului marcheaz un ritual de trecere spre iniiere, degajnd, n mod paradoxal, o nemrginit sete de via. Muzicalitatea incantatorie a textelor n limbile german, englez i romn plonjeaz cititorul n viziunea lumii reale.“ (Basarab Nicolescu)

Aer ?n iarb? este o poezie a ciclicit??ii. Anotimpuri ?i anotimpuri ale inimii. Toposuri ?i loca?uri ale refugiului ?n bucurii simple. Regenerarea prin elemente g?site ?n col?urile altor inimi. O poezie filmic?. O dinamic? cinematic? a cuvintelor ?i a surprizelor prinse de suflet ?i redate ?n pixelii colora?i ai fericirilor nea?teptate. Aer ?n iarb? este ?i ?n ?note de mare“ ?i ?n ?prim?vara la cheie“ un ciclu care mimeaz? numai aparent dicteul automat. Aer ?n iarb? este momentul c?nd treci pe strad? ?i scapi de lume, este spa?iul gol dintre cuvintele care ??i rostesc via?a ca s? dea propulsie maxim?.?Cu totul remarcabil? este, ?n poemele lui Mihai Vieru, capacitatea autorului de a descoperi, ?n spatele spectacolului cotidian, prezen?a miraculosului, a misterului, c?teodat? feeric, alt?dat? terifiant. Poetul e un spirit fantast, ?nzestrat cu ni?te antene extrem de sensibile la partea de umbr? a existen?ei, ?i un vizionar apt s? surprind? spectacularul banalului ?i s? transforme, a?a cum ??i dorea pe vremuri Rimbaud, o fabric? oarecare ?ntr-o moschee.“ (Octavian Soviany)

Cartea e ca o pies? de teatru alc?tuit? din personaje, parantezele autorului, dialoguri, secven?e, scene, acte, cu leg?tura necesar?, intre acestea. ?n treac?t fie spus, critica poate s? ?ntre?in? longevitatea operei, dac? are destul? vigoare ?i dac? opera e de calitate. Sunt vorbe optimiste la vremea Internetului care, deocamdat?, nu de?ine puterea controlului critic ?i nici nu se ?ntrev?d ?anse de aceast? natur?. Tocmai de aceea pericolul dispari?iei c?rt?ii de h?rtie pare anun?area unui cataclism. Noi mai credem ?n ceva. R?m?ne hot?r?t c? interpretarea critic?, pentru a fi c?t mai aproape de text, trebuie s? se asocieze cu "partea estetic?" a demersului, care e scriitura, citatul, descrierea ?i altele. O "conversa?ie", pe c?t posibil neretoric?.

B?R DAMLA SEVG?YLE MERHABA ?Dokunan hafif bir esinti, bir damla ya?, bir kü?ük ka?amak bak??tan ve bir tatl? s?zden sonra yüre?in ?eperlerine yap???p kalan a?k?n izleriyle dolu ya?amakt?r belki de istenilen… ??zlemek sevgiyle yüre?e dokunmaksa; bir tatl? s?z, bir gidenin ard?ndan kalan iz, bir hüzün i?indeki umutsuzluklarda bile, umut arayan kalple var olmakt?r kimbilir belki de i?imizde kalan… ??zlemek; a?k?n g?zya?lar?nda, yar?n? olmayan a?klarda ve bir garip a?k?n i?inde bile mutlulu?u, sevginin kanatlar?nda ?zlemle arayarak yazmakt?r belki de sayfalarda saklanan… ?Kim bilir belki de sevgiyi i?inde bularak kanatlanmakt?r, kanats?z hallerinde bile ?zlemle a?ka u?makt?r… ?Her okunan ?iirin i?inde hissedebilmektir belki de; tarifi olmayan, tarifsiz o duyguyu, yüre?indeki bir k?v?lc?m ate?iyle canland?r?p ya?atabilmektir belki de arzulanan... ?Sevgiyle dolu sayfalarda, hissettiklerinizi bulup dolu dolu ya?aman?z dile?iyle… Cengiz ?ET?K 1964 y?l?nda Konya/Karap?nar do?du. ?lkokulu Emirgazi il?esinde okudu. Ortaokulu ve liseyi Karap?nar’da okudu. Endüstri Meslek Lisesi Torna tesviye’den mezun oldu. 1989 y?l?nda Burdur E?itim Yüksek Okulu’ndan S?n?f ??retmeni olarak mezun olduktan sonra 1990 y?l?ndan bu yana zaman zaman idarecilik yapsa da ?u an Uzman S?n?f ??retmeni olarak ?al??makta olup iki k?z babas?d?r. 1986 y?l?nda ilk ?yküsü “sonun Ba?lang?c?” bir sinema dergisinin a?t??? yar??mada birinci gelmi?tir. Finike yerel gazetelerinde 2005 y?l?ndan sonra bir?ok k??e yaz?lar? yay?nland?. 2006 y?l?nda ilk ?iir kitab? “Son S?züm Sana Gülüm” yay?nlad?. ?kinci kitab? “Siyahlarday?m Alev Bak??l?m” 2008 y?l?nda yay?nland?. Ayr?ca güfte halinde “ Siyahlarday?m” 2010 y?l?nda ve “Vazge? G?nlüm” 2016 y?l?nda iki ?iiri bestelenip ?ark? olarak hayat bulmu?tur. 2017 y?l? son ay?nda ilk bilimkurgu roman? “Pokentranl? G?kmen” okurlar?yla tan??t?.

On the second day of July in the year 1863 the Civil War in America was at its height. Late in the preceding month Lee had turned his face northward, and, with an army of a hundred thou-sand Confederate soldiers at his back, had marched up into Penn-sylvania. There was little to hinder his advance. Refraining, by reason of strict orders, from wanton destruction of property, his soldiers nevertheless lived on the rich country through which they passed. York and Carlisle were in their grasp. Harrisburg was but a day’s march away, and now, on this second day of July, flushed with fresh victories, they had turned and were giving desperate battle, through the streets and on the hills of Gettysburg, to the Union armies that had followed them. The old commonwealth was stirred as she had not been stirred before since the fall of Sumter. Every town and village in the state responded quickly to the governor’s call for emergency troops to defend the capital city. Mount Hermon, already depleted by gen-erous early enlistments, and by the draft of 1862, gathered to-gether the bulk of the able-bodied men left in the village and its surroundings, and sent them forth in defense of the common-wealth. Not that Mount Hermon was in especial danger from Lee’s invasion, far from it. Up in the northeastern corner of the state, on a plateau of one of the low foot-hills of the Moosic range, sheltered by the mountains at its back, it was well protected, both by reason of distance and location, from the advancing foe. But Mount Hermon was intensely patriotic. In the days preceding the Revolution the sturdy pioneers from Connecticut had met the equally sturdy settlers from the domain of Penn, and on this plateau they had fought out their contentions and settled their differences; the son of the Pennamite had married the daughter of the Yankee; and the new race, with love of country tingeing every drop of its blood a deeper red, had stayed on and possessed the land. So, on this July day, when the armies of North and South were striving and struggling with each other in bloody combat back and forth across the plain and up the hills of Gettysburg, Mount Hermon’s heart beat fast. But it was not for themselves that these people were anxious. It was for the fathers, husbands, sons, lovers in that army with which Meade, untried and unproven, was endeavoring to match the strategy and strength of Lee. News of the first day’s skirmishing had reached the village, and it was felt that a great battle was imminent. In the early evening, while the women were still busy at their household tasks, the men gathered at the post-office and the stores, eager for late news, anxious to discuss the situation as they had learned it. In the meantime the boys of the town had congregated on the village green to resume the military drills which, with more or less frequency, they had carried on during the summer. These drills were not wholly without serious intent. It was play, indeed; but, out of the ranks of these boys, three of the older ones had already gone to the front to fight real battles; and it was felt, by the men of the town, that the boys could not be too thoroughly imbued with the military spirit. So, on this July evening, wakened into new ardor by the news from Gettysburg, they had gathered to resume their nightly work—and play.There were thirty-three of them, ranging in years all the way from eight to eighteen. They were eager and enthusiastic. At the command to fall in there was much pushing and jostling, much striving for desirable places, and even the young captain, with great show of authority, could not quite adjust all differences to the complete satisfaction of his men.Before the confusion had wholly ceased, and while there were still awkward gaps in the ranks, a tall, straight, shy-mannered boy of seventeen, who had remained hitherto on the outskirts of the group, quietly slipped into one of the vacant places.

Yirmi birinci yüzy?lda, teknolojik geli?melerin de etkisiyle, büyük bir "öz güven patlamas?" ya?ayan insanl?k; kurulu?undan bu yana kendi yasalar?na göre çal??an ba?ta ekolojik sistem olmak üzere: Biyolojik ve jeolojik sistemlere müdahale ederek; kendi kurallar?na göre de?i?tirmeye kalkt?. ??te, ba?ta baz? hastal?klar olmak üzere; birçok sorunlar da burada ortaya ç?kt?. Maalesef bugün nerede ise hepimiz, hastay?z! Hastal?klar?m?z?n ise çe?it çe?it ad? olsa bile en yayg?n olan?: "Parçalama Hastal???" olup çok da kolay tedavi edilebilecek gibi de görünmemektedir.Günümüzde, teknolojik geli?mi?li?in de etkisiyle: ?nsano?lu, bütünü anlamak için onu parçalamay? seçti. Parçalar? üzerinden bütünü; anlamaya ve tan?maya çal??maktad?r.. Oysa ki, parçalar? birle?tirerek bütünü tan?mak hem daha kolay, hem de daha do?al bir yöntem oldu?unu da bilmesine ra?men.Y?llard?r; maddeleri parçalad?k yetmedi. Atomlar? parçalad?k bitmedi. Bu i? daha nereye kadar gidecek? Ve ne kadar daha sürecek? Bilinmez! Ancak bizler, bir an önce maddeleri ve sistemleri parçalamaktan vazgeçmek mecburiyetindeyiz! Yoksa: Korkar?m çok yak?nda, yeryüzündeki ya?am? kökünden bitirece?iz!..Bu arada, baz? "Laboratuvar Ka?iflerine" de birkaç hat?rlatmada bulunmak isterim:Hani; Sizlerin, mikro organizmalar? incelemek için hergün bakt???n?z o devasa büyüteçler'iniz (Dev Elektron Mikroskoplar?n?z) var ya! ??te o büyüteçler; inceledi?iniz o organizmalar?, sizlerin gözünde milyonlarca kez büyütmekte iken; sizleri de belki onlar?n "gözünde" milyonlarca kez küçültüyor olmas?nlar (?) Yine: Belki de sizler; onlar? tan?maya çal???rken; onlar da bizleri anlamaya çabal?yor olmas?nlar? Dahas?: Belki de onlar da bizleri merak ediyorlard?r (?) Kim bilir? Ne dersiniz? Bir de böyle dü?ünmeyi denemelisiniz!.."LABORATUARDAK? ?BL?S"{???R L?STES? & ?Ç?NDEK?LER}:YAZAR HAKKINDA {ÖZ GEÇM??}TANITMALIK {PROSPEKTÜS}T?N VE TENZERRELABORATUARDAK? ?BL?SB?ZDEN M?D?R?RUH YARASIKONDUNEFES?ST?R?DYEN?N HÜNER?MOLEKÜLER SEYAHATYARI?L?NÇHIZ/HAZ ÇEL??MECES?HAL?S YAPAYLIKLAR D?YARINDA -1MAZ?DEK? AYAK ?ZLER?MMAN?SA TARZANIARKA KAPAK?a’irin Yay?nlanm?? Di?er Kitaplar?VEYSEL TOPALO?LU (?A?R; SADEKUL)