Cel mai vechi dintre cltorii romantici, Grigore Alexandrescu, n paginile consacrate vizitei sale la mnstirile olteneti (1842), ne ofer… destul de puin. Impresiile sale privesc mai degrab tradiiile istorice ale locurilor pe care le viziteaz sau unele particulariti ale ornduirii lor actuale. Cadrul natural este abia indicat. Cnd ajunge la Cozia, o simpl nsemnare topografic i este de ajuns… n faa Mnstirii Dintr-un Lemn descrierea este ceva mai bogat, dar fr elemente sensibile propriu-zise. Autorul descrie o configuraie, nu un peisagiu… Petera de la Polovraci l impresioneaz mai mult, dar spiritul de observaie rmne, chiar n faa acestui spectacol, inferior fanteziei constructive, creia i se pare a vedea, n grupul stalactitelor, siluete de copii sau de fantasmagorice fiine combinate din oameni i fiare, dac nu simple chipuri slbatice "c doi tlhari, care, cu armele gata, ateapt s atace un trector". Abia, ultima pagin a Memorialului jertfete esteticii timpului, zugrvind un motiv tipic-rasarirea lunii deasupra unei pduri… Pagina merit a fi reinut. Este acea prin care natura, ca obiect al descrierii literare, intr n operele prozatorilor romni, sub forma magiei lunare. Scriitorul nelege ce poate fi dulceag sau convenional n zugrvirea strlucirii nentinate a lunii i de aceea ntregete tabloul sau din contraste punnd alturi de lumin selenar, rspndit pe ziduri, pe stnci i poteci, masa ntunecat a pdurii rmase n umbr. Rsrirea lunii la Tismana rmne oricum o excepie n paginile de proz ale lui Grigore Alexandrescu.“Tudor Vianu, Arta prozatorilor romni, Chiinu, Casa de editura Litera, 1997, p. 69-70.

Mare poet clasic, Co?buc ?i-a asigurat locul printre marii creatori: Eminescu, Creang?, Caragiale, Slavici, prin con?inutul na?ional al operei sale, prin cultivarea ?i frecventarea clasicilor, prin puritatea expresiei ?i claritatea stilului, prin promovarea idealului de frumuse?e echilibrat?, ?n general prin ?nnoirea limbii poetice. Co?buc este – unanim recunoscut – un mare clasic al versului rom?nesc. Poet al naturii ?i al omului de la ?ar?, al exuberan?ei juvenile, al iubirii, al revoltei ?i luptei, al b?rb??iei, Co?buc ?nscrie una din cele mai pre?ioase experien?e ale literelor rom?ne?ti, ?ntr-un moment de r?scruce, c?nd, prin scrierile unei pletore de pseudoeminescieni, se crease ?n poezia noastr? o stare deprimant?, maladiv?, din care se p?rea c? nu exist? perspective de ie?ire spre un liman s?n?tos. ?n acest climat de mal de siecle, de Wetschmerz r?sare nea?teptat de viguros ?i nou George Co?buc, redres?nd poezia rom?neasc?, aduc?nd noi orizonturi, noi sensuri, noi valori artistice.

The story is told by Albert N. Wilmarth, an instructor of literature at Miskatonic University in Arkham. When local newspapers report strange things seen floating in rivers during a historic Vermont flood, Wilmarth becomes embroiled in a controversy about the reality and significance of the sightings, though he sides with the skeptics. Wilmarth uncovers old legends about monsters living in the uninhabited hills who abduct people who venture or settle too close to their territory.

The story is written in first person. It depicts the main character going outside Hampden and finding a special tree. The tree makes him day dream about a big temple in a land with three suns. The temple was half-violet, half-blue. Some shadows attracted him into the inside. He thought he saw three flaming eyes watching him and he shouted twice and the vision was gone.

"The Strange High House in the Mist" is a short story by H. P. Lovecraft. Written on November 9, 1926, it was first published in the October 1931 issue of Weird Tales. It concerns a character traveling to the titular house which is perched on the top of cliff which seems inaccessible both by land and sea, yet is apparently inhabited. Thomas Olney, a "philosopher" visiting the town of Kingsport, Massachusetts with his family, is intrigued by a strange house on a cliff overlooking the ocean. It is unaccountably high and old and the locals have a generations-long dread of the place which no one is known to have visited.

Franta avu multi fabulisti nici unul insa nu ajunse pe La Fontaine si sa va spun eu pentru ce? Pentru ca fabula nu sufera secatura si umplutura; ea cere pe langa talent o armonie un stil simplu; ea e datoare sa spuna numai ce trebuie nici o silaba mai mult. Si cine avea mai multa armonie decat Donici! In bordei ca si in palat fabulele lui sunt citite si intelese. – Costache Negruzzi

In ampla structura a vitalului dincolo si mai adanc decat omul marunt si decat cel elementar Garleanu gaseste o noua forma a vietii sprijinind si incluzand pe toate celelalte mai inaintate si mai complexe forma umila a vitalitatii expresia ei cea mai simpla si cea mai generala. Povestitorul ii imbratiseaza destinul cu pietate panteista si inveselindu-se sau varsand o lacrima pe seama ei plange si rade de sine insusi de toti oamenii laolalta si poate chiar de zei. Este aci o atitudine tipica a naturalismului modern adica a acelei indrumari literare formate in scoala interpretarii stiintifice a vietii care se calauzeste de convingerea ca umanul se rezolva in biologie si ca spiritul nu are alte legi decat acele ale vietii in general. Unitatea vietii permite aflarea talcurilor ei generale in acele din formele ei care fiind mai simple sunt in acelasi timp mai limpezi...“ – Tudor Vianu Arta prozatorilor romani

A lone traveler seeks shelter from an approaching storm in an apparently abandoned house, only to find that it is occupied by a "loathsome old, white-bearded, and ragged man."

Alegorie moral? ?i autobiografie spiritual?, Micul prin?, cea mai tradus? carte din literatura francez?, înf??i?eaz? cu un farmec nepieritor povestea unui b?ie?el care î?i abandoneaz? micu?a planet? pentru a c?l?tori prin univers. Odiseea sa, în care descoper? ciud??eniile adul?ilor printr-o serie de întâlniri extraordinare, culmineaz? cu aventurile pe planeta P?mânt.

Cavalerii Pardaillan - Vol. 7. Intrigi, comploturi, pove?ti pline de suspans ?i r?sturn?ri spectaculoase de situa?ie. Numit ambasador extraordinar al Fran?ei în Spania, Pardaillan se treze?te implicat în intrigi ?i lupte în care se joac? soarta celor dou? regate. De aceast? dat?, cavalerul îi ia sub protec?ia sa pe frumoasa ?iganc? Giralda ?i pe logodnicul ei, don César, nimeni altul decât nepotul secret ?i persecutat al regelui spaniol. Astfel ajunge s? îi înfrunte din nou pe puternicii s?i du?mani: Fausta, Filip al II-lea ?i Marele Inchizitor Espinosa. Sprijinit de Chico, un pitic cu inim? mare, ?i de iubita acestuia, micu?a hangi?? Juana, Pardaillan va dejuca îns? toate comploturile, salvând pentru a doua oar? coroana regelui Henric al IV-lea.

Cavalerii Pardaillan - Vol. 8. Intrigi, comploturi, pove?ti pline de suspans ?i r?sturn?ri spectaculoase de situa?ie. Cavalerul Pardaillan întâlne?te un tân?r punga? care îi treze?te simpatia, Jehan cel Brav, de fapt, nimeni altul decât fiul lui ?i al Faustei. Jehan se îndr?goste?te de Bertille de Saugis, fiica natural? a lui Henric al IV-lea, ?i pentru a-?i ap?ra iubita ?i pe tat?l ei, intr? în conflict cu to?i cei care îi doresc moartea regelui. Cavalerul Pardaillan lupt? de partea fiului s?u, atât pentru a-l observa, cât ?i pentru a-l proteja pe rege. Îns? Fausta a ascuns cândva, în Montmartre, o comoar? fabuloas? la care râvne?te toat? lumea – iezui?ii, familia Concini, chiar ?i ministrul regelui, Sully. Bertille este singura care cunoa?te secretul acestei ascunz?tori...

"Hypnos" is a short story by H.P. Lovecraft, penned in March 1922 and first published in the May 1923 issue of National Amateur. The narrator, a sculptor, recounts meeting a mysterious man in a railway station. The moment the man opened his "immense, sunken and widely luminous eyes", the narrator knew that the stranger would become his friend-–"the only friend of one who had never possessed a friend before". In the eyes of the stranger he saw the knowledge of the mysteries he always sought to learn

Sailors kill a 50-foot creature at sea after a lengthy battle. The creature bears strange anatomical irregularities such as a single large eye and rudimentary forelegs and six-toed feet in place of pectoral fins. After inspection by marine biologists, it is revealed to be just a juvenile. The captain who captured the creature tours the coast and profits from the corpse of the deceased creature. As the captain attempts to finish his business at Martin's Beach, a group of swimmers are attacked. The captain and others attempt to rescue the victims but it is too late. The rescuers and the captain are hypnotized and pulled into the water by the creature's apparently vengeful mother, to the horror of an onlooking crowd.

STORIES:?OLE LUCKOIE, (SHUT-EYE.)?MONDAY.?TUESDAY.?WEDNESDAY.?THURSDAY.?FRIDAY.?SATURDAY.?SUNDAY.?THE DAISY.?THE NAUGHTY BOY.?TOMMELISE.?THE ROSE-ELF.?THE GARDEN OF PARADISE.?A NIGHT IN THE KITCHEN.?LITTLE IDA'S FLOWERS.?THE CONSTANT TIN SOLDIER.?THE STORKS.??There is nobody in all this world who knows so many tales as Ole Luckoie! He can tell tales! In an evening, when a child sits so nicely at the table, or on its little stool, Ole Luckoie comes. He comes so quietly into the house, for he walks without shoes; he opens the door without making any noise, and then he flirts sweet milk into the children's eyes; but so gently, so very gently, that they cannot keep their eyes open, and, therefore, they never see him; he steals softly behind them and blows gently on their necks, and thus their heads become heavy. ??Oh yes! But then it does them no harm; for Ole Luckoie means nothing but kindness to the children, he only wants to amuse them; and the best thing that can be done is for somebody to carry them to bed, where they may lie still and listen to the tales that he will tell them.

Cel ce a scris aceast?? c??rticic?? ?i al c??rui nume s-a tot pitit p?n?? acuma sub modestul titlul de Culeg??torul tipograf p?n?? c?nd ?n sf?r?it meritele sale literare de to?i recunoscute ne-au f??cut s??-l silim acum pentru ?nt?ia?i dat?? a se da ?n vileagul publicit???ii cel ce a scris aceast?? c??rticic?? zic mi-a f??cut onoarea ?i pl??cerea de a m?? consulta adesea asupra alegerii faptelor pe care voia s?? le povesteasc?? ?ntr-?nsa. I-a dat ?n minte d-lui P. Ispirescu bunul g?nd de a l??muri pe cei din cititori rom?ni care nu sunt tocmai c??rtutari ad?nci asupra unei mul?imi de nume de cuvinte ?i de zic??tori str??ine pe cari ?n timpul de acum le ?ntrebuin?eaz?? mereu scriitorii no?tri prin gazete ?i prin felurite c??r?i. [...] Apoi pentru un a?a bun serviciu nu se cade oare s?? mul?umim domnului P. Ispirescu culeg??torul ?i scriitorul at?tor Basme Snoave ?i Zic??tori rom?ne?ti con?tiinciosul ?i merituosul lor editor? Ba z??u foarte mult ?i eu unul m?? simt acum fericit c?? mi-a dat ?nsu?i prilejul de a-i aduce prin aceste r?nduri cel dint?i prinos de mul?umire. Sunt ?ncredin?at c?? ?n urm??-mi are s?? se adune gloat?? mare. A. I. ODOBESCU

"The Crawling Chaos" is a short story by American writers H. P. Lovecraft and Winifred V. Jackson (first published April 1921 in the United Cooperative. As in their other collaboration, "The Green Meadow", the tale was credited to "Elizabeth Berkeley" (Jackson) and "Lewis Theobald, Jun" (Lovecraft). The story begins with the narrator describing the effects of opium and the fantastical vistas it can inspire. The narrator then tells of his sole experience with opium in which he was accidentally administered an overdose by a doctor during the "year of the plague".

Biblioteca colarului“ cuprinde cele mai preuite opere ale scriitorilor clasici ai literaturii romne din programa colar. Crile de neuitat ale copilriei sunt disponibile astzi si in format e-book.

Si intr-adevar Vlaicu-Voda intruneste toate cerintele unei drame menite sa ramana calitati literare si calitati dramatice. Autorul acestei drame e un adevarat poet care prin imagini noi si bogate prin cuvinte expresive stie sa zugraveasca oameni fapte locuri timpuri. Limba lui e o comoara pe care doar la Odobescu o mai intalnim imperecherea neologismelor cu arhaismele da o culoare delicata si in acelasi timp da putere de expresivitate frazei imperecherile acestea desigur le gasim si in Odobescu dar dl Davila a stiut sa le inmulteasca si sa le rafineze. Un patetism sincer firesc inalta parca si valoarea cuvintelor si a frazelor. Tiradele chiar cele mai lungi sunt cladite cu o arta de compozitie deplina cu o putere de convingere rara asa ca efectul lor e puternic inaltator. Emotia artistica cuprinde pe spectator si-l tine toata vremea cat aude vorbele intelepte/romanesti ale figurilor de pe scena. si pe urma sentintele cuminti neaose care sunt presarate aproape in fiecare replica. [...] Cu toate observatiile mai mult sau mai putin insemnate Vlaicu-Voda ramane o podoaba a literaturii noastre dramatice prin patetismul cald si comunicativ prin frumusetea limbii si a versurilor prin puterea de evocare a unei epoci framantate prin maiestria de amanunt cu care e construita prin efectele dramatice si prin patriotismul cald si cuminte ce transpira dintr-insa. Ca atare Vlaicu-Voda nu numai merita dar trebuie sa figureze totdeauna in repertoriul Teatrului National alaturi de dramele lui Alecsandri Caragiale Hasdeu si ale dlui Delavrancea – Liviu Rebreanu

"The Statement of Randolph Carter" is a short story by H. P. Lovecraft. Written December 1919, it was first published in The Vagrant, May 1920. It tells of a traumatic event in the life of Randolph Carter, a student of the occult loosely representing Lovecraft himself. It is the first story in which Carter appears and is part of Lovecraft's Dream Cycle.

Kog??lniceanu ?n literatura istoric?? a Rom?niei ?i Alecsandri ?n literatura noastr?? poporan?? joac?? p?n?? la un punct rolul lui Columb ?n privin?a geografic??. – Bogdan P. Hasdeu Mihail Kog??lniceanu a fost una din acele naturi alese ce greu ?ncap c?teva al??turea ?n veac; pentru care timpul care l-a tr??it a fost prea scurt ?i spa?iul ?n care i-a fost ?nvoit s?? se mi?te prea ne?nc??p??tor spre a dezvolta uria?a putere a concep?iunilor cuget??rilor ?i n??zuin?ilor lui. – A.D. Xenopol

—Estas??—Si, corriendo.? Y corriendo, corriendo, azotando las puertas con sus vuelos de seda, desde el tocador al gabinete y desde el armario al espejo, siempre en el retoque de ultima hora; buscando el alfiler o el abanico que perdian su cabecilla de loca, volviendose desde la calle para cenir a su garganta el collar, haciendome entrar todavia por el panolito de encaje olvidado sobre la silla, saliamos al fin todas las noches con hora y media de retraso, aunque con luz del sol empezara ella la archidificil obra de poner a nivel de la belleza de su cara la delicadeza de su adorno.?Gracias habia que dar si cuando al primer farol, ella, parandose, me preguntaba: "Que tal voy?", no le contestaba yo: "Bien, muy guapa", con absoluto convencimiento; porque capaz era la nina de volverse en ultima instancia al tribunal supremo del espejo, y entonces, ?adios, teatro!..., llegabamos a la salida. Como ocurria muchas veces.? Ella muy de prisa, yo a su lado, un poco detras, no muy cerca, con mezcla del respeto galante del caballero a la dama y del respeto grave del groom a la duquesita. Cuando en la vuelta de una esquina rozaban mi brazo sus cintas, yo le pedia perdon. Mirabala sin querer a la luz de los escaparates, y cuando alguna mujer del pueblo quedabase parada floreandola, yo la decia: "Mira, oyes?", y sonreia ella triunfante como una reina... ? ?AUTOR: Felipe Trigo Sanchez (1864 – 1916) fue medico rural y militar, y posteriormente escritor espanol. Nacido en Villanueva de la Serena, en el seno de una familia de clase media con dificultades economicas por la temprana muerte del padre, Felipe Trigo curso el bachillerato en Badajoz y la carrera de medicina en el Hospital de San Carlos de Madrid. Su experiencia como estudiante forastero en la capital la plasmaria en la novela En la carrera. Tras licenciarse, casado ya con su companera de facultad, Consuelo Seco de Herrera, ejercio como medico titular en los pueblos pacenses de Trujillanos y Valverde de Merida, circunstancia biografica que tambien novelizaria en El medico rural. Hastiado de la vida rural, entro por oposicion en el Cuerpo de Sanidad Militar. Su primer destino fue Sevilla, donde comenzo su actividad periodistica que ya habia intentado en Madrid. De Sevilla paso a Trubia, como medico de la fabrica de armas. Anos despues marcho voluntario a unas Filipinas en plena rebelion. Destinado como medico en Fuerte Victoria, en realidad un destacamento de prisioneros tagalos, estuvo a punto de perder la vida durante una escaramuza. Los sublevados le asestaron no menos de siete machetazos, dejandolo por muerto. Trigo, sin embargo, consiguio huir a campo traves, en espantosas condiciones. Con una mano inutilizada, fue repatriado como mutilado de guerra, con el grado de teniente coronel. La prensa le recibio como ?el heroe de Fuerte Victoria? y llego a ser propuesto para la Cruz Laureada de San Fernando. Rechazando la posibilidad de capitalizar politicamente su celebridad, en 1900 se retiro del Ejercito y fijo su residencia en Merida para dedicarse en exclusiva a la literatura...