De la primul pas f?cut ?n aceast? lume, purt?m cu noi, f?r? s? ?tim, un ?sac" de poveri ale familiei: drame nespuse, doliuri ne?ncheiate, pove?ti ru?inoase. Motiv?nd c? ?este spre binele nostru" s? nu ne vorbeasc? despre secretele de familie, p?rin?ii ?i bunicii ne condamn?, incon?tient, la a repeta ciclul de traume suferite de str?mo?i. ?n acest ghid practic de psihogenealogie, suntem ajuta?i s? punem ordine ?n ??antierul" mo?tenit de la genera?iile anterioare, s? ne asum?m familia, cu bune ?i rele, ?i s? detension?m (prin iertare, nu prin uitare) conflictele care ne b?ntuie de genera?ii. Cartea clarific? principalele no?iuni de psihogenealogie ?i ofer? instrumentele necesare (?atomul social", ?gensociograma") pentru ?mp?carea cu sine, dar ?i cu str?mo?ii.

Atunci c?nd adolescentul sufer? din dragoste, p?rin?ii lui se gr?besc s?-l aline cu replici de genul ?Nu merit? s? te nec?je?ti pentru at?ta lucru!" sau ?O s? ?nt?lne?ti persoane mult mai bune ?i mai dr?gu?e dec?t fosta ta iubire". ?n ciuda dorin?ei bine inten?ionate a p?rin?ilor de a-?i proteja adolescen?ii de orice fel de suferin?e, sindromul ?inimii fr?nte" trebuie v?zut ca un proces c?t se poate de util pentru o bun? maturizare a adolescentului, sus?ine psihopedagogul belgian Bruno Humbeeck. Suferin?a din dragoste nu e o boal? ?i nici un motiv de ru?ine. Din contr?, este un prilej pentru a ?nv??a s? iube?ti, s?-l respec?i pe cel?lalt ?i s?-?i redefine?ti identitatea. Misiunea esen?ial? a p?rin?ilor va fi aceea de a oferi un mediu sigur ?i empatic ?n care copilul s? poat? da un sens nefericirii sale, s?-?i poat? asuma ?i integra suferin?a ?n scenariul propriei cre?teri afective. L?muririle psihologice viz?nd ata?amentul, pasiunea fuzional?, a?tept?rile ?i necesitatea revizuirii propriei imagini asupra lumii pot fi extrem de folositoare ?i ?n gestionarea dramelor pasionale din cuplurile adulte.

n aceast carte de referin pentru psihologia dezvoltrii umane, Erik Erikson combin profundele intuiii ale psihanalizei cu datele empirice ale antropologiei culturale, pentru a evidenia legturile strnse dintre educaia copilului i constrngerile socioculturale. Publicat n 1950 i reeditat n mai multe rnduri, cartea de fa are meritul de a fi aplicat cu succes teoria freudian a sexualitii infantile la munca de teren" a antropologiei. Astfel, autorul a studiat dou triburi amerindiene, comparndule diversele moduri de educaie i socializare ale copiilor. Plecnd de aici, a elaborat teoria celor opt stadii ale dezvoltrii Eului, concepie care a rmas extrem de influent pn n prezent. Cartea ofer analize revelatorii asupra civilizaiei nordamericane, la care se adaug dou inedite psihobiografii dedicate lui Hitler i Maxim Gorki.

Luca D’Andreapoate fi comparat cu Stephen King i Jo Nesb." - La RepubblicaCu o voce inconfundabil i o stpnire desvrit a ritmului i a naraiunii,Luca D’Andreaspune povestea unui om copleit de obsesia sa, pentru care e gata s sacrifice tot ce are mai de pre."D’Andreaeste un adevrat maestru." – La StampaEsena ruluieste n curs de publicare n peste 30 de ri.n Italia, a intrat direct n top 10 pe lista de bestselleruri, iar n opt luni a ajuns la a asea ediie.n Germania, n a doua sptmn de la publicare, a urcat pe locul doi n topul Der Spiegel.O tripl crim, crud i sngeroas, zguduie satul Siebenhoch, o comunitate retras i linitit din Tirolul de Sud.Dei s-a petrecut cu mult timp n urm, teribila ntmplare din creierii Alpilor Dolomii i bntuie nc pe locuitori i nvluie zona ntr-o atmosfer violent i misterioas.Totodat, locul crimelor, defileul Bletterbach, este un punct strvechi al planetei, care ar putea fi adpostul unei creaturi periculoase i nspimnttoare, care s-a trezit la via.Un american, venit n Alpi alturi de familia sa, are un accident ngrozitor i, dei supravieuiete, muntele pare s-l atrag n cele mai morbide feluri. El devine din ce n ce mai implicat n enigmele locale, lucru care-i va dezbina familia i-l va arunca ntr-un comar cumplit.

Al doilea volum al trilogiei HALF LIFE Time Magazine o nume?te „periculos de captivant?“, iar Daily Telegraph declar? c? Sally Green este „noua J.K. Rowling“.Descoper? povestea pe care cititorii din lumea întreag? o a?teapt? cu sufletul la gur?. Din nou, Sally Green r?stoarn? defini?iile. Ce înseamn? s?lbatic? Ce înseamn? uman sau civilizat? Tensiunea insuportabil?, dorin?a de a supravie?ui cu orice pre?, precum ?i dihotomia bine-r?u, dragoste-ur?, s?lbatic-civilizat, toate acestea bântuie cititorul, culminând cu un deznod?mânt care anun?? atmosfera sumbr? ?i misterioas? din ultimul volum al trilogiei. – Booklist Dup? ce ?i-a întâlnit tat?l, pe Marcus, temutul Vr?jitor Negru, ?i a primit de la acesta cele trei daruri, semnul devenirii unui Vr?jitor cu drepturi depline, Nathan lupt? pentru supravie?uire, h?ituit de Vân?torii Consiliului ?i mânat constant de dorin?a de a-l reg?si pe Gabriel ?i de-a o salva pe Annalise. Adev?rata provocare îns? este s? înve?e s?-?i controleze Darul proasp?t descoperit, latura s?lbatic? a sinelui, sursa unei puteri ce amenin?? s? spulbere totul în calea ei. Iar miza nu e numai propriul s?u destin, ci destinul întregii lumi a Vr?jitorilor. Jum?tatea S?lbatic? are personaje la fel de complexe, elementul magic la fel de pregnant ?i scene de ac?iune tot atât de tensionate ca în romanul care o precede, Jum?tatea Rea. – Publishers Weekly

O stare de s?n?tate bun? este asociat? cu un sistem imunitar ce func?ioneaz? corespunz?tor. Dar aceast? func?ionare este independent? de via?a psihic?, organismul nostru se protejeaz? automat? Acest volum ofer? at?t o introducere bine documentat? ?n imunologie, c?t ?i o perspectiv? de ansamblu asupra rela?iilor dintre comportamentul uman, procesele neurologice ?i endocrine ?i func?ia imunitar? bazat? pe cercet?ri recente din domeniu. Sunt abordate diferite subiecte importante precum: modul ?n care stresul influen?eaz? func?ia imunitar?, modific?rile func?iei imunitare induse psihosocial, influen?a puternic? a depresiei asupra bolilor cardiovasculare ?i autoimune, rolul precum ?i efectele benefice ale ?n?elegerii ?i exprim?rii emo?iilor asupra func?ion?rii sistemului imunitar. De asemenea, un loc important ?n acest volum ?l ocup? prezentarea unor modele explicative ale rolului benefic al interven?iilor comportamentale ?i al diferitelor forme de psihoterapie asupra func?ion?rii sistemului imunitar. Cartea se adreseaz? medicilor, psihologilor ?i tuturor celor interesa?i de interac?iunea minte–corp.

Proiectul acestei cri m frmnta de mai muli ani. n ultimul timp am tot cutat motivaii pentru care o asemenea carte merit s fie scris. Iat ce am gsit.n primul rnd, chiar dac printr-o fereastr foarte ngust, ea este o mrturie a ultimilor 20 de ani. Conine o frm din istoria acestor dou decenii, mici instantanee ale devenirii Romniei dup 1989.n al doilea rnd, exist n mintea fiecrui romn – i aici m includ i pe mine – preconcepia c toate afacerile postrevoluionare sunt mnjite, nscute din privatizri dubioase sau dezvoltate la umbra unor reele de influen care-i ntind rdcinile n era comunist. Povestea din aceast carte arta contrariul. S-au putut constitui i iniiative independente i curate, cum sunt convins c mai exist cu miile. Povestea de fa poate fi o contribuie la schimbarea de mentalitate, att de necesar pentru intrarea n normalitate.“ (Mihail Penescu)

Când un cuplu vindec? un psihoterapeut... Ioana ?i Valentin Dorek: un cuplu cu doi copii, ajuns într-un moment de criz? la un consilier marital. Într-un stil comic ?i prin diverse exerci?ii, consilierul încearc? s?-i ajute s?-?i rezolve problemele ce par iremediabile. Ioana ?tie întotdeauna ce vrea, ce gânde?te ?i ce o s? spun? so?ul ei, ceea ce o face s? nu-i mai acorde nicio aten?ie. La rândul lui, Valentin o trateaz? cu indiferen?? ?i r?ceal?. Dar nu numai cuplul Dorek are probleme, însu?i consilierul pare c? trece prin aceea?i situa?ie. În Exerci?iul miraculos, Daniel Glattauer se dovede?te a fi un foarte bun cunosc?tor al firii umane ?i surprinde cu m?iestrie h??i?ul sentimentelor contradictorii ale omului contemporan. Adev?rul e c? sunt un scriitor care pretinde mult de la personajele sale, dar f?r? s? le considere ni?te biete marionete. Le las s? dobândeasc? via?? proprie. Sunt libere s? ac?ioneze, a?adar, s? simt?. Sunt un romantic incurabil. – Daniel Glattauer „Valentin: P?i, v? mai mul?umim o dat? din suflet pentru terapeutica… sau mai pu?in terapeutica… m? rog, pentru eforturile… ?i pentru r?bdarea dumneavoastr?… Ioana: ?i acum o suna?i imediat pe so?ia dumneavoastr?, trebuie s? ne promite?i! Consilierul: Da, asta, da, sigur… v? promit. Am s? atac imediat problema. N-am s?… n-am s? m? ascund. Am s? combin chestiunile acestea, no?iunea mea de în?elegere ?i… da, domnule Dorek, s? spunem cutezan?a dumneavoastr?. Am s? încerc. V? promit! La revedere! Ie?i?i singuri?! Ioana (îi strig? în urm?): Iar la urm?toarea ?edin?? ne povesti?i care a fost rezultatul.“

Pentru Lucio Battistini, aceasta e ?ansa de a-?i petrece restul vie?ii a?a cum ar fi trebuit mereu s? o fac? – pre?uind fiecare moment. Îi plac femeile, are multe defecte, dar ?i mult farmec personal – simpaticul Lucio Battistini a fost dat afar? din cas? de so?ie ?i doarme într-o înc?pere din spatele cofet?riei pe care o de?ine socrul s?u. Îns? vestea c? are o tumoare malign? inoperabil? îi schimb? complet perspectiva asupra vie?ii. Astfel încep cele o sut? de zile pe care le mai are de tr?it: Lucio se hot?r??te s? aib? grij? de familia sa, s?-?i recucereasc? so?ia ?i s?-?i petreac? urm?toarele trei luni tr?ind la intensitate maxim?. Alc?tuit din 100 de capitole scurte, unul pentru fiecare zi care i-a mai r?mas de tr?it lui Lucio, O sut? de zile de fericire e delicios ca o gogoa?? fierbinte ?i un cappuccino. Impregnat? de melancolie, umor ?i duio?ie, cartea lui Fausto Brizzi ne aminte?te tuturor c? via?a e nepre?uit? ?i c? fiecare clip? conteaz?. Un roman despre fericire ?i moarte. Mai precis, un roman despre ce se poate face cu ultimele o sut? de zile de via??, în care protagonistul ia o hot?râre foarte clar?: aceea de a fi fericit. Singurul s?u regret este acela c? va trebui s? moar? pentru a începe s? tr?iasc?. – Repubblica O num?r?toare invers?. O poveste original? ?i plin? de mesaje pozitive despre în?elesul profund al vie?ii. – Planeta de Libros Un roman uluitor, care ne înva?? s? savur?m fiecare minut ce ne-a fost dat pe acest p?mânt. -- librosquevoyleyendo.com „Voi ce a?i face dac? a?i mai avea o sut? de zile pân? la moarte?Iat? ni?te sugestii:V-a?i duce la birou sau la ?coal? mâine-diminea???A?i face dragoste în fiecare or? cu persoana pe care o iubi?i?A?i vinde totul ?i v-a?i muta la tropice?V-a?i ruga la Dumnezeul în care crede?i?V-a?i ruga la un Dumnezeu în care nu a?i crezut niciodat??A?i urla pân? când a?i r?mâne f?r? suflare?A?i privi la nesfâr?it în tavan, sperând s? se pr?bu?easc? peste voi ?i s? v? ucid??“

Al doilea volum al seriei Clubul fetelor dependente de ciocolat? În aceast? serie senza?ional?, fiecare dintre surori are o poveste de spus – care e preferata ta? Skye ?i Summer Tanberry sunt surori gemene ?i cele mai bune prietene. Fac totul împreun?, dar de curând Skye a început s? simt? c? e pe locul doi. Iar când Alfie îi m?rturise?te c? nu de ea s-a îndr?gostit, ci de sora ei, Skye sufer? ?i mai mult. Va putea oare Skye s? ias? din umbra surorii sale atât de grozave ?i s? se fac? remarcat?? G?se?ti aici o mul?ime de re?ete delicioase, teste de personalitate ?i multe altele! Cite?te ?i Pasiunea lui Cherry, primul volum din seria Clubul fetelor dependente de ciocolat?. Seria Clubul fetelor dependente de ciocolat? are în distribu?ie surori rebele, b?ie?i supercool ?i una dintre marile iubiri ale lui Cathy – ciocolata. Autoarea se declar? a fi o vegetarian? convins?, îndr?gostit? de ciocolat?. Cathy Cassidy ador? s?: citeasc?, s? scrie, s? viseze cu ochii deschi?i; înoate, s? se plimbe, s? m?nânce pr?jituri cu amicii; stea în jurul unui foc de tab?r? împreun? cu prietenii ?i familia, sub un cer plin de stele. Dintotdeauna am ?tiut ce gândim fiecare. Ne completam una alteia frazele, mergeam peste tot împreun?, împ?rt??ind acelea?i visuri, speran?e, juc?rii, mânc?ruri, haine ?i amici. Eram cele mai bune prietene. ?i chiar mai mult decât atât. Tr?iam una în pielea celeilalte. — Sunt de a dreptul superbe, zicea lumea. Nu i a?a c? sunt cele mai dulci fiin?e pe care le a?i v?zut vreodat?? ?i noi nu f?ceam decât s? ne uit?m una la alta, s? izbucnim în râs ?i s? fugim departe de persoanele adulte, ad?postindu ne în mica noastr? lume perfect?.

Cum se face c? atât de mul?i dintre cei care ?in diete nu reu?esc s? sl?beasc?? Ba din contr?, tind chiar s? dep??easc? greutatea avut? ini?ial. Ce-i deosebe?te pe oamenii care totu?i reu?esc, de ceilal?i? Dar pe cei gra?i de cei slabi? În cartea sa bazat? pe cuno?tin?e din diverse domenii de specialitate ?i pe studii ?tiin?ifice, Sara Gilbert demonteaz? mituri, ar?tând c? succesul pe termen lung al unei diete nu ?ine de voin??, ci de factori personali precum a?tept?ri ?i încredere în sine, sau de circumstan?e sociale ?i familiale. Cititorului i se ofer? strategii de monitorizare a dietei, astfel încât s? fie preg?tit dintru început pentru dificult??ile inevitabile ap?rute atunci când se încearc? schimbarea unor vechi obiceiuri. Este înv??at cum s? recunoasc? emo?iile ?i situa?iile care stau la baza unui comportament alimentar nedorit sau chiar periculos pentru propria s?n?tate ?i s? utilizeze tehnici cognitive ?i comportamentale de gestionare a acestora. Cartea Sarei Gilbert nu propune diete miracol, fiind în schimb un instrument cât se poate de util pentru to?i cei care doresc s? ating? ?i s? p?streze o greutate ideal?.

Pove?tile lui Creang? sunt delectabile deopotriv? pentru copii ?i pentru adul?i. ?ns? numai cei din urm? le pot gusta pe deplin savoarea. Creanga pare a nu-?i fi b?tut capul s? inventeze pove?ti: avea de?tul material la ?ndem?n? ca s? mai fie nevoie de a?a ceva. C?t datoreaz? el crea?iei folclorice anonime ?i c?t ?i este aceasta tributar? dup? publicarea pove?tilor ?i absorb?ia – sau re?ntoarcerea – acestora ?n circuitul oralit??ii e o chestiune ce poate interesa mig?loase cercet?ri erudite. Farmecul pove?tilor lui Creang? nu st? ?n inven?ie – cel mult, aici ?i-a spus cuv?ntul selec?ia f?cut? de scriitor dintr-un inventar disponibil at?t de bogat. Ceea ce atrage ?i cucere?te, ?n primul r?nd, e ?punerea ?n scen?“ – nemaivorbind de darul rostirii plastice, suculen?e, at?t de mult comentat ?i analizat.LIVIU PAPADIMA

On the second day of July in the year 1863 the Civil War in America was at its height. Late in the preceding month Lee had turned his face northward, and, with an army of a hundred thou-sand Confederate soldiers at his back, had marched up into Penn-sylvania. There was little to hinder his advance. Refraining, by reason of strict orders, from wanton destruction of property, his soldiers nevertheless lived on the rich country through which they passed. York and Carlisle were in their grasp. Harrisburg was but a day’s march away, and now, on this second day of July, flushed with fresh victories, they had turned and were giving desperate battle, through the streets and on the hills of Gettysburg, to the Union armies that had followed them. The old commonwealth was stirred as she had not been stirred before since the fall of Sumter. Every town and village in the state responded quickly to the governor’s call for emergency troops to defend the capital city. Mount Hermon, already depleted by gen-erous early enlistments, and by the draft of 1862, gathered to-gether the bulk of the able-bodied men left in the village and its surroundings, and sent them forth in defense of the common-wealth. Not that Mount Hermon was in especial danger from Lee’s invasion, far from it. Up in the northeastern corner of the state, on a plateau of one of the low foot-hills of the Moosic range, sheltered by the mountains at its back, it was well protected, both by reason of distance and location, from the advancing foe. But Mount Hermon was intensely patriotic. In the days preceding the Revolution the sturdy pioneers from Connecticut had met the equally sturdy settlers from the domain of Penn, and on this plateau they had fought out their contentions and settled their differences; the son of the Pennamite had married the daughter of the Yankee; and the new race, with love of country tingeing every drop of its blood a deeper red, had stayed on and possessed the land. So, on this July day, when the armies of North and South were striving and struggling with each other in bloody combat back and forth across the plain and up the hills of Gettysburg, Mount Hermon’s heart beat fast. But it was not for themselves that these people were anxious. It was for the fathers, husbands, sons, lovers in that army with which Meade, untried and unproven, was endeavoring to match the strategy and strength of Lee. News of the first day’s skirmishing had reached the village, and it was felt that a great battle was imminent. In the early evening, while the women were still busy at their household tasks, the men gathered at the post-office and the stores, eager for late news, anxious to discuss the situation as they had learned it. In the meantime the boys of the town had congregated on the village green to resume the military drills which, with more or less frequency, they had carried on during the summer. These drills were not wholly without serious intent. It was play, indeed; but, out of the ranks of these boys, three of the older ones had already gone to the front to fight real battles; and it was felt, by the men of the town, that the boys could not be too thoroughly imbued with the military spirit. So, on this July evening, wakened into new ardor by the news from Gettysburg, they had gathered to resume their nightly work—and play.There were thirty-three of them, ranging in years all the way from eight to eighteen. They were eager and enthusiastic. At the command to fall in there was much pushing and jostling, much striving for desirable places, and even the young captain, with great show of authority, could not quite adjust all differences to the complete satisfaction of his men.Before the confusion had wholly ceased, and while there were still awkward gaps in the ranks, a tall, straight, shy-mannered boy of seventeen, who had remained hitherto on the outskirts of the group, quietly slipped into one of the vacant places.

Ceea ce putem spune ?i ceea ce se cuvine spus este c? literatura noastr? modern? ?l revendic? cu hot?r?re pe Panait Istrati, pe fiul pierdut ?i revenit ca ?i Ulise al versului francez, dup? o miraculoas? c?l?torie. C?ci opera lui Panait Istrati ?ntrege?te peisajul literaturii rom?ne?ti din ultimii dou?zeci de ani, deoarece, dimpreun? cu Mihail Sadoveanu ?i cu Liviu Rebreanu, autorul Chirei Chiralina alc?tuie?te treimea cea de o fiin?? a celei mai unitare substan?e epice. C? ?i ace?tia – ?i poate c? nu stric? s? amintim cum c?te?itrei purced la ?mplinirea operei lor, cam ?n acela?i timp (?ntreg Sadoveanu de dup? Cocost?rcul albastru, doar de la trecutul r?zboi ?ncepe) c? ?i ace?tia, Panait Istrati este dintre to?i ceilal?i scriitori ai no?tri, acela care aduce cele mai multe probleme, cei mai mul?i eroi ?i cea mai puternic? individualitate. — Perpessicius

Dup? cum din Golanii nu se putea prevedea Ion, tot a?a nici din La Grandiflora nu se putea prevedea Rusoaica sau Donna Alba, cu toat? prezen?a elementelor prezumtive ale talentului lui Gib I. Mih?escu. Scriitorul a ?tiut s? se organizeze ?n crea?ii de care critica e bucuroas? s? ?in? seama, ca de produc?ii reprezentative ale literaturii noastre ultime. (Eugen Lovinescu)

Iubire sete de via?? Tu e?ti puterea creatoare Sub care inimile noastre Renasc ca ???orile ?n soare ??i ?mb?tate de-al t?u farmec Ce peste lume se a?terne ?n tremurarea lor de-o clip? Viseaz? fericiri eterne. Din haos ?i din ?ntuneric Te-ai smuls fecund? ?i senin?: Al t?u sur?s de alma parens Fu prima raz? de lumin?. ??i de c?ldura ta plane?ii Treptat se dezmor?esc ?nvie... Pe to?i ca ?ntr-o mreaj?-i leag? Universala simpatie. Tu faci s? circule ?n lume Puterea ta de z?mislire. ??i miliardele de forme De-a lungul vremii s? se-n?ire. Alexandru Vlahuta - Iubire

The great World War was more than two-thirds over when America entered the struggle, and yet in a sense this country was in the war from its very beginning. Three great inventions controlled the character of the fighting and made it different from any other the world has ever seen. These three inventions were American. The submarine was our invention; it carried the war into the sea. The airplane was an American invention; it carried the war into the sky. We invented the machine-gun; it drove the war into the ground. It is not my purpose to boast of American genius but, rather, to show that we entered the war with heavy responsibilities. The inven-tions we had given to the world had been developed marvelously in other lands. Furthermore they were in the hands of a determined and unscrupulous foe, and we found before us the task of overcoming the very machines that we had created. Yankee ingenuity was faced with a real test. The only way of overcoming the airplane was to build more and better machines than the enemy possessed. This we tried to do, but first we had to be taught by our allies the latest refinements of this machine, and the war was over before we had more than started our a?rial program. The machine-gun and its accessory, barbed wire (also an American invention), were overcome by the tank; and we may find what little comfort we can in the fact that its invention was inspired by the sight of an American farm tractor. But the tank was a British creation and was undoubtedly the most important invention of the war. On the sea we were faced with a most baffling problem. The U-boat could not be coped with by the building of swarms of submarines. The essential here was a means of locating the enemy and destroying him even while he lurked under the surface. Two American inventions, the hydrophone and the depth bomb, made the lot of the U-boat decidedly unenviable and they hastened if they did not actually end German frightfulness on the sea. But these were by no means the only inventions of the war. Great Britain showed wonderful ingenuity and resourcefulness in many di-rections; France did marvels with the airplane and showed great clev-erness in her development of the tank and there was a host of minor inventions to her credit; while Italy showed marked skill in the crea-tion of large airplanes and small seacraft.

Prin culegerea de fa?? punem la dispozi?ia tineretului studios (?i nu numai) o seam? de opere importante ale lui Vasile Alecsandri, opere reprezentative pentru dramaturgia ?i proza scriitorului, ?n primul r?nd cele prev?zute de programele ?colare ?n vigoare.

Yirmi birinci yüzy?lda, teknolojik geli?melerin de etkisiyle, büyük bir "öz güven patlamas?" ya?ayan insanl?k; kurulu?undan bu yana kendi yasalar?na göre çal??an ba?ta ekolojik sistem olmak üzere: Biyolojik ve jeolojik sistemlere müdahale ederek; kendi kurallar?na göre de?i?tirmeye kalkt?. ??te, ba?ta baz? hastal?klar olmak üzere; birçok sorunlar da burada ortaya ç?kt?. Maalesef bugün nerede ise hepimiz, hastay?z! Hastal?klar?m?z?n ise çe?it çe?it ad? olsa bile en yayg?n olan?: "Parçalama Hastal???" olup çok da kolay tedavi edilebilecek gibi de görünmemektedir.Günümüzde, teknolojik geli?mi?li?in de etkisiyle: ?nsano?lu, bütünü anlamak için onu parçalamay? seçti. Parçalar? üzerinden bütünü; anlamaya ve tan?maya çal??maktad?r.. Oysa ki, parçalar? birle?tirerek bütünü tan?mak hem daha kolay, hem de daha do?al bir yöntem oldu?unu da bilmesine ra?men.Y?llard?r; maddeleri parçalad?k yetmedi. Atomlar? parçalad?k bitmedi. Bu i? daha nereye kadar gidecek? Ve ne kadar daha sürecek? Bilinmez! Ancak bizler, bir an önce maddeleri ve sistemleri parçalamaktan vazgeçmek mecburiyetindeyiz! Yoksa: Korkar?m çok yak?nda, yeryüzündeki ya?am? kökünden bitirece?iz!..Bu arada, baz? "Laboratuvar Ka?iflerine" de birkaç hat?rlatmada bulunmak isterim:Hani; Sizlerin, mikro organizmalar? incelemek için hergün bakt???n?z o devasa büyüteçler'iniz (Dev Elektron Mikroskoplar?n?z) var ya! ??te o büyüteçler; inceledi?iniz o organizmalar?, sizlerin gözünde milyonlarca kez büyütmekte iken; sizleri de belki onlar?n "gözünde" milyonlarca kez küçültüyor olmas?nlar (?) Yine: Belki de sizler; onlar? tan?maya çal???rken; onlar da bizleri anlamaya çabal?yor olmas?nlar? Dahas?: Belki de onlar da bizleri merak ediyorlard?r (?) Kim bilir? Ne dersiniz? Bir de böyle dü?ünmeyi denemelisiniz!.."LABORATUARDAK? ?BL?S"{???R L?STES? & ?Ç?NDEK?LER}:YAZAR HAKKINDA {ÖZ GEÇM??}TANITMALIK {PROSPEKTÜS}T?N VE TENZERRELABORATUARDAK? ?BL?SB?ZDEN M?D?R?RUH YARASIKONDUNEFES?ST?R?DYEN?N HÜNER?MOLEKÜLER SEYAHATYARI?L?NÇHIZ/HAZ ÇEL??MECES?HAL?S YAPAYLIKLAR D?YARINDA -1MAZ?DEK? AYAK ?ZLER?MMAN?SA TARZANIARKA KAPAK?a’irin Yay?nlanm?? Di?er Kitaplar?VEYSEL TOPALO?LU (?A?R; SADEKUL)

Biblioteca colarului“ cuprinde cele mai preuite opere ale scriitorilor clasici ai literaturii romne din programa colar. Crile de neuitat ale copilriei sunt disponibile astzi si in format e-book.

Si intr-adevar Vlaicu-Voda intruneste toate cerintele unei drame menite sa ramana calitati literare si calitati dramatice. Autorul acestei drame e un adevarat poet care prin imagini noi si bogate prin cuvinte expresive stie sa zugraveasca oameni fapte locuri timpuri. Limba lui e o comoara pe care doar la Odobescu o mai intalnim imperecherea neologismelor cu arhaismele da o culoare delicata si in acelasi timp da putere de expresivitate frazei imperecherile acestea desigur le gasim si in Odobescu dar dl Davila a stiut sa le inmulteasca si sa le rafineze. Un patetism sincer firesc inalta parca si valoarea cuvintelor si a frazelor. Tiradele chiar cele mai lungi sunt cladite cu o arta de compozitie deplina cu o putere de convingere rara asa ca efectul lor e puternic inaltator. Emotia artistica cuprinde pe spectator si-l tine toata vremea cat aude vorbele intelepte/romanesti ale figurilor de pe scena. si pe urma sentintele cuminti neaose care sunt presarate aproape in fiecare replica. [...] Cu toate observatiile mai mult sau mai putin insemnate Vlaicu-Voda ramane o podoaba a literaturii noastre dramatice prin patetismul cald si comunicativ prin frumusetea limbii si a versurilor prin puterea de evocare a unei epoci framantate prin maiestria de amanunt cu care e construita prin efectele dramatice si prin patriotismul cald si cuminte ce transpira dintr-insa. Ca atare Vlaicu-Voda nu numai merita dar trebuie sa figureze totdeauna in repertoriul Teatrului National alaturi de dramele lui Alecsandri Caragiale Hasdeu si ale dlui Delavrancea – Liviu Rebreanu