O sut? cincizeci de mii la peluze e una dintre cele mai puternice c?r?i scrise ?n perioada postsocialist?. E o carte care, la fel ca ?i Tratat de Tanatofobie sau ?oboloniada (de Steliana Grama) va bulversa, cu siguran??, clasamentele literaturii contemporane. Doar c?, spre deosebire de celelalte dou? c?r?i, tragem n?dejdea c? cei care fac critic? literar? nu vor str?mba din nas ?i o vor citi acum. Iar dac? acest lucru nu se va ?nt?mpla, suntem siguri c? peste ani se va g?si cineva care o va descoperi ?i o va aprecia la justa valoare. (Dumitru Crudu)Diana Iepure e o poet? matur? ?i complet?, textele ei sunt scrise bine ?i controlate, iar cartea unitar? adun? ?i formeaz? o lume proprie, ceea ce e foarte important pentru un poet, o lume contradictorie ?n raport cu titlul c?r?ii. Un experiment interesant, cu r?d?cini ad?nci ?n .md, care m? face curios ?n leg?tur? cu urm?torul proiect al Dianei Iepure. (Mihail Vakulovski)Poezii ca ni?te scrisorele sau file de jurnal simulat adolescentin. Cele mai bune mostre, ?lefuite ?i frizate exact c?t s? nu par? prea aranjate, sunt parc? inspirate de noua sinceritate sau, ?i mai bine, de experien?ele holistice, intime ale performatismului. Diana Iepure este valoroas? pentru c? reu?e?te s? scape influen?elor. Uneori, e bine ca poe?ii s? stea mai mult ?n cas?, s? c?nte la pian, s? vad? c?t mai rar al?i poe?i. (Felix Nicolau)

Zece basarabeni pentru cultura rom?n? face parte dintr-un proiect mai amplu numit Interviuri cu tinerii dintre milenii. Anul 2000 era considerat unul mistic ?i chiar apocaliptic, s-a vorbit ?i s-a scris foarte mult despre aceast? cifr? plin? de simboluri, oricum, atunci treceam nu doar dintr-un secol ?n altul, ci ?i dintr-un mileniu ?n altul. Cum erau tinerii care au tr?it aceste momente, ce f?ceau, cum g?ndeau, ce proiecte de viitor aveau? – cartea aceasta ne r?spunde la aceste ?ntreb?ri-st?ri. Tinerii ale?i pentru dialoguri erau ?n focul ac?iunii, ?n v?rf, iar acum fiecare e o certitudine, nici unul nu a tr?dat speran?a investit? ?n ei, chiar dac? soarta lor – inevitabil – s-a schimbat de atunci.Dumitru Crudu nu mai scrie poezie, ?n schimb, acum a debutat ?i ca romancier ?i e unul din cei mai aprecia?i dramaturgi contemporani, piesele sale fiind puse ?n scen? pe toate continentele, ceea ce se ?nt?mpl? ?i cu piesele Nicoletei Esinencu, care atunci ?nc? nu debutase ?n volum, de?i textele ei erau jucate pe scena unor teatre de prestigiu at?t din Rom?nia, c?t ?i din Rusia, SUA, Germania, iar acum are c?r?i publicate ?i aici, ?i peste hotare. ?tefan Ba?tovoi a devenit ieromonahul Savatie, poetul deosebit de talentat dintre milenii s-a c?lug?rit, ?i-a f?cut o editur? ?i a ?nfiin?at ?i o revist?, iar c?r?ile sale de dup? c?lug?rire, romane ?i eseuri existen?iale, sunt poate cele mai citite c?r?i, cel pu?in asta spun v?nz?rile. Alexandru Vakulovski nu mai e debutantul furios care demonstreaz? prin c?r?ile sale de debut (3!) c? se poate scrie ?i altfel, revolu?ion?nd limbajul ?n literatura rom?n?. ?ntre timp, trilogia Letopizde? a fost publicat?, scriitorul edit?nd ?i c?teva c?r?i de poezie, iar piesele sale de teatru au fost traduse ?i editate ?n antologii din str?in?tate, unde au fost dramatizate, poeziile sale fiind selectate ?i pentru antologia de poezie din SUA, New European Poets, cea mai recent? carte a sa fiind romanul 157 de trepte spre iad sau Salva?i-m? la Ro?ia Montan? (Editura Cartier, 2010). Vasile Ernu a lucrat la una dintre cele mai mari edituri din Rom?nia, a editat o carte de mare succes (N?scut ?n URSS, Editura Polirom, 2007), tradus? ?n mai multe limbi, iar pe a doua a publicat-o direct ?n str?in?tate. Pavel P?duraru ??i continu? lupta ziaristic?, dar ?ntre timp s-a afirmat ca poet ?i a publicat ?i un roman destul de controversat, care a provocat multe discu?ii. Mito? Micleu?anu este, al?turi de Florin Braghi?, fondatorul ?i realizatorul ?Planetei Moldova“. ?ntre timp, Florin s-a concentrat pe munca de designer, iar Mito? pe literatur?, edit?nd trei c?r?i ?i devenind una dintre cele mai sigure voci literare. Roman Tolici este unul dintre cei mai aprecia?i arti?ti plastici tineri, expun?nd mai mult ?n str?in?tate dec?t acas? – la Praga, Strausberg, Celje, Berlin. Super-boxerul Octavian ??cu a devenit un om de ?tiin?? la fel de st?p?n pe noile instrumente de munc?, care scrie c?r?i de istorie ?i lucreaz? la multe proiecte valoroase. Iar Zdob ?i Zdub este una dintre cele mai populare ?i mai originale forma?ii de limb? rom?n?, c?nt?nd la prestigioase festivaluri europene, ?n turnee de promovare a albumelor sau pur ?i simplu ?n concerte, purt?nd marca unui nou stil: hardcore moldovenesc.Ce-i une?te pe ace?ti arti?ti ?nc? tineri? ?n primul r?nd, locul na?terii, to?i fiind rom?ni basarabeni, apoi limba ?n care creeaz?, to?i cei ?zece“ intervieva?i trec?nd Prutul ?i activ?nd ?n cultura rom?n?. Interviurile sunt splendide, Mihail Vakulovski fiind un maestru ?n domeniu, iar r?spunsurile sunt deschise, directe, lipsite de orice fel de inhibi?ii. O carte cu siguran?? interesant? ?i pentru cititorii dintre mileniile trei ?i patru. Lectur? pl?cut?!

Volum nominalizat la sec?iunea ?Critic?. Istorie ?i Teorie Literar?“ – Premiile ?Observator cultural“, edi?ia a VI-a, 2012 Acest al doilea volum abordeaz?, tot din perspectiva experimentalismului, care sufer? ?n contextul postdecembrist anumite ?radicaliz?ri“, poezia autorilor intra?i ?n literatur? dup? 1990. Asemenea ?radicaliz?ri“ (care pot fi subordonate unei ideologii/retorici a excesului) sunt privite din perspectiva conceptului de ?hiper?modernitate“ teoretizat de Gilles Lipovetsky, pe care autorul ?l propune ?n locul celui (consacrat) de postmodernism. Plec?nd de aici, sunt luate ?n discu?ie abord?rile teoretice ale ultimelor dou? promo?ii poetice, ca ?i ?manifestele literare“ (fracturist, utilitarist etc.) ale acestora ?i sunt analizate c?teva direc?ii poetice, situate ?n continuitatea experien?elor experimentaliste discutate ?n volumul anterior.

Un caleidoscop ?n care se rotesc ?ncet imagini din copil?ria cu mineri, decantoare ?i benzi care transport? c?rbunele sau din adolescen?a ?ntr-o uniform? albastr?. Textele astea spun, ?n fond, pove?ti despre oameni dragi. (Ana Pu?ca?u)Ce-?i r?m?ne de f?cut atunci c?nd e?ti num?rat ?dup? gloan?e“, c?nd ajungi s? asociezi cele mai bune vremuri cu ?primele defil?ri“, prin fa?a ochilor ?i se deruleaz? ?toate marile filme ale indiferen?ei“, iar ?n loc de cer nu mai reu?e?ti s? vezi dec?t ?sute/de mii de c?m??i albastre cu epole?i“? Nu-?i r?m?ne altceva dec?t s? ratezi ?tot ce se putea rata“, asta e lec?ia pe care o ?nva?? at?t de bine ?i o pred?, iat?, mai departe, f?r? gre?eal?, fosta elev? a L(iceului) M(ilitar). De?i pare imprimat pe o band? magnetic?, iar limbajul este ?n esen?? unul sever, discursul ?pedagogic“ din te a?tept ca pe un glonte las? s? se strecoare printre r?nduri suficient din emo?iile, respira?iile sau ezit?rile instan?ei emitente, astfel ?nc?t abilitatea celei aflate la pupitru s? devin? de necontestat. Pentru c?, da, Ana Pu?ca?u convinge f?r? probleme, indiferent dac? scrie despre identit??i furate, manevre sterile, r?zboi, iubire sau ratare. (Cristina Ispas)Un spa?iu disciplinar, depresiv, amenin?at de gloan?e, p?ndit de moarte – o zon? biografic? marcat? de absolvirea LM-ului. Prezen?a semnificativ? a conjunctivelor ?i condi?ional-optativelor m? face s? cred c? totul ar putea fi ?ntocmai, iar rezultatul, exact cel b?nuit, c? oricine poate juca rolul principal propus de Ana Pu?ca?u. Concrete?ea spa?iilor nu se dezminte nici un moment, poeta r?m?n?nd fidel? geografiei ?i istoriei imediate, realiz?nd astfel un sumbru decor al lumii la ?nceput de mileniu; cu fabrici dezafectate, baruri, camioane ?i, de ce nu, cu Bosnia sau Basarabia. Teama care str?bate volumul, ca o ven? sub?ire, tr?deaz? fragilitatea de care literatura ultimelor decenii are at?ta nevoie. Debutul poetic al Anei Pu?ca?u este – probabil – cel mai a?teptat (?i mai reu?it) din zona Timi?oarei, ?n ultima vreme. (Moni St?nil?)

Cel ce a scris aceast?? c??rticic?? ?i al c??rui nume s-a tot pitit p?n?? acuma sub modestul titlul de Culeg??torul tipograf p?n?? c?nd ?n sf?r?it meritele sale literare de to?i recunoscute ne-au f??cut s??-l silim acum pentru ?nt?ia?i dat?? a se da ?n vileagul publicit???ii cel ce a scris aceast?? c??rticic?? zic mi-a f??cut onoarea ?i pl??cerea de a m?? consulta adesea asupra alegerii faptelor pe care voia s?? le povesteasc?? ?ntr-?nsa. I-a dat ?n minte d-lui P. Ispirescu bunul g?nd de a l??muri pe cei din cititori rom?ni care nu sunt tocmai c??rtutari ad?nci asupra unei mul?imi de nume de cuvinte ?i de zic??tori str??ine pe cari ?n timpul de acum le ?ntrebuin?eaz?? mereu scriitorii no?tri prin gazete ?i prin felurite c??r?i. [...] Apoi pentru un a?a bun serviciu nu se cade oare s?? mul?umim domnului P. Ispirescu culeg??torul ?i scriitorul at?tor Basme Snoave ?i Zic??tori rom?ne?ti con?tiinciosul ?i merituosul lor editor? Ba z??u foarte mult ?i eu unul m?? simt acum fericit c?? mi-a dat ?nsu?i prilejul de a-i aduce prin aceste r?nduri cel dint?i prinos de mul?umire. Sunt ?ncredin?at c?? ?n urm??-mi are s?? se adune gloat?? mare. A. I. ODOBESCU

A brand new sixpence fresh from the Mint! How it sparkled and glittered in the dancing sunlight! Such a treasure for a small girl to possess! But then, on the other hand, what a heavy responsibility!??All day long it had been burning a hole in her pocket, and as for learning lessons, not an idea would enter her head. Everything went in at one ear and out of the other, as Miss Primmer sternly remarked when Nellie could not say her poetry. But, indeed, Nellie did try hard to learn her lessons; she squeezed her eyes together as tightly as possible, though how shutting her eyes was to prevent the lessons from coming out of her ears was not very clear. ??"But I must learn them now," she sighed, "or Miss Primmer will keep me in tomorrow, and I shan't be able to go out with Nursie and Reggie to spend my sixpence. Oh dear! I wish I could learn my poetry and keep it in, I guess I'd better get a bit of cotton wool to put in my ears and then it can't come out. There, now!

All the other children who knew her thought Maggie a wonderfully fortunate little girl. She was sometimes spoken about as the "Little Princess of Tower Hill," for Tower Hill was the name of her father's place, and Maggie was his only child. ??The children in the village close by spoke of her with great respect, and looked at her with a good deal of longing and also no slight degree of envy, for while they had to run about in darned and shabby frocks, Maggie could wear the gayest and daintiest little dresses, and while they had to trudge sometimes even on little bare feet, Maggie could sit by her mother's side and be carried rapidly over the ground in a most delicious and luxurious carriage, or, better still, she might ride on her white pony Snowball, followed by a groom. The poor children envied Maggie, and admired her vastly, and the children of those people who, compared to Sir John Ascot, Maggie's father, might be considered neither rich nor poor, also thought her one of the most fortunate little girls in existence. Mag-gie was nearly eight years old, and from her very earliest days there had been a great fuss made about her. At the time of her birth bonfires had been lit, and oxen killed and roasted whole to be given away to the poor people, and Sir John and Lady Ascot did not seem at all disappointed at their baby being a girl instead of a son and heir to the old title and the fine old place. ??There was a most extraordinary fuss made over Maggie while she was a baby; her mother was never tired of visiting her grand nurseries and watching her as she lay asleep, or smiling at her and kissing her when she opened her big, bright blue eyes.

De acela?i autor, bestsellerul Re?ete de jocuriMul?i p?rin?i se simt neputincio?i c?nd copiii lor devin anxio?i, mai ales c?nd ?ncerc?rile de a-i lini?ti nu dau rezultat. Re?ete ?mpotriva ?ngrijor?rii ofer? numeroase idei pentru a-i ajuta pe copii s? se simt? ?n siguran?? ?i plini de ?ncredere. Autorul descrie cauzele ?i simptomele anxiet??ii copiilor ?i explic? modul ?n care copiii ??i pot dep??i chiar ?i cele mai ?ngrozitoare frici, ?n cadrul unei rela?ii ?n care iubirea ?i grija p?rin?ilor se ?mbin? cu empatia, relaxarea ?i jocul. Pe l?ng? crearea ?i ?ntre?inerea conexiunii, tehnica a?ez?rii pe podea ?i cea a umplerii paharului gol, deja cunoscute, dr. Cohen ne ofer? aici alte tehnici ?i jocuri pe care le ve?i g?si foarte folositoare: Num?r?toarea invers?, M?ini-?mpinse, Sfoara sau Misiunea secret? sunt doar c?teva dintre ele. ?A? vrea s? ?ncerc ?i eu asta!“ ve?i spune dup? ce ve?i termina de citit aceast? carte.

Hanna Bota scrie cri ale descoperirii de sine prin Cellalt, prin Ceilali. Aceast mare i veche tem are, n cazul ei, o rezolvare aparte, cci Cellalt este nu doar cel din vecintate, ci i, mai ales, cel de foarte departe, tritor n orizonturi exotice, acolo unde diferena e strident i numai privirea lateral, n mai multele sensuri ale acesteia, poate conduce spre esena uman, spre miezul tare al fiinei. Punnd la btaie, n surprinztoare conexiuni, feluritele instrumente de cunoatere i interpretare pe care le-a acumulat n timp: literatur, etnologie, antropologie cultural, teologie, nu se mulumete cu privirea fix, focalizat, ghidat strict de regulile tiinei sale, ci tenteaz pai lturalnici, sensuri derivate, improvizeaz interdisciplinar, se pune pe sine n locul celuilalt pentru a-i descifra perspectiva, nelinitile, modelul de lume.Ultimul canibal ne purtase n insulele Vanuatu din Pacific. De data aceasta, jurnalul eseistic de cltorie, cu inserii poematice i desfurri epice, rotunjete povestea cutrii de sine prin iubire a Laviniei, tnr muzician romnc, urmrind-o n ara sa, mai nti, n Italia i India, apoi, ntr-o curgere de ntmplri nvolburate, rtcitor-iniiatice, ntre Occident i Orient, cu toate simurile n alert. Apa e motivul central al crii. De la Dunre la Gange, de la lacrim la diluviu, izvor susurnd ori val nfuriat, ea e simbol al vieii, al luptei pentru supravieuire i pentru nchegarea unui orict de firav rost. Tot ea traduce reverii identitare, comaruri negre, tensiuni i crize. Vrtejul explorrii de sine i asum traversarea ntunericului ca singur drum la ndemn spre lumin. Drum desenat n tine ca o hart a direciei ctre comoara de mare pre i ezitnd benefic, n noua i incitanta carte a Hannei Bota, ntre realitate i ficiune, cu irizri fantastice i nenumrate ui (ntre)deschise de-o parte i de cealalt a naintrii destinale.“ – Irina Petra

De ce at?t de mul?i b?rba?i le agreseaz? pe femeile pe care le iubesc ?i, mai ales, de ce partenerele maltratate se ?ntorc, totu?i, la b?t?u?ii lor? S? fie doar o consecin?? a diferen?elor de gen? Sau doar un efect al ?neputin?ei ?nv??ate“ ?i al terorii cople?itoare din sufletul victimei? Cu o experien?? clinic? de peste 25 de ani ?n psihoterapia persoanelor abuzate, David Celani eviden?iaz? caren?ele teoriilor actuale asupra agresivit??ii ?n cuplu ?i reg?nde?te, la un nivel mai profund, sensibila tem? a violen?ei domestice.Psihologul american aplic? teoria rela?iilor de obiect (Fairbairn), pentru a demonstra c? femeile b?tute se simt incon?tient atrase de partenerii b?t?u?i. Aceast? atrac?ie paradoxal? este explicat? prin tulbur?rile de personalitate care ?i-au pus amprenta asupra victimelor abuzate ?i neglijate ?n copil?rie. Complementar, cartea analizeaz? ?i personalit??ile narcisice ale abuzatorilor care ??i acoper? teama de abandon prin controlul excesiv ?i brutal al consoartelor.?n fine, Celani ofer? o serie de repere utile pentru psihoterapia pacientelor maltratate. Un tratament eficient va trebui s? ?nl?ture, cu mult tact, tiparele autodistructive ale victimelor, adic? acele ?patternuri“ bazate pe teama de abandon ?i pe fascina?ia fa?? de promisiunea unei viitoare iubiri oferite de agresorul care pare s?-?i regrete fapta sau de noi parteneri la fel de violen?i.

Un thriller pentru adolescen?i. Un succes interna?ional.Cite?te primul volum al trilogiei Alb?-ca-Z?pada!E cea mai grea iarn? din ultimii ani; str?zile din Tampere, Finlanda, sunt ?nghe?ate ?i acoperite de z?pad?. ?i nimic nu contrasteaz? mai tare cu albul z?pezii dec?t s?ngele.Lumikki Andersson, o adolescent? ?n v?rst? de 17 ani, locuie?te singur? ?i urmeaz? cursurile unui liceu de arte. ?i-a f?cut o regul? din a nu se implica ?n lucruri ce nu o privesc. Totu?i, aceast? regul? este pus? la ?ncercare ?n ziua ?n care Lumikki g?se?te bancnote p?tate de s?nge ?n camera obscur? a liceului.D?ndu-?i seama c? trei elevi de la liceul s?u au un amestec ?n acest incident, Lumikki se treze?te prins? ?n h??i?ul unei afaceri interna?ionale cu droguri. Via?a ?i este pus? ?n pericol.Acum ?i adolescen?ii au o Lisbeth Salander a lor!Lumikki Andersson, eroina trilogiei Alb?-ca-Z?pada, a ?nv??at s? se apere singur? ?i s? nu aib? ?ncredere ?n nimeni. E un lup singuratic ?i o supravie?uitoare. A fost agresat? brutal la ?coal?, iar acum s-a mutat ?n Tampere, unde locuie?te singur?. Lumikki e inteligent?, sarcastic?, are o anume duritate ?i ?i place solitudinea. De asemenea, ?i place s? se lupte corp la corp, s? ?noate ?n ap? ?nghe?at?, s? alerge ?i s? viziteze galerii de art?. A hot?r?t c? nu mai vrea s?-i fie niciodat? fric? de nimic.?Ro?u ca s?ngele d? startul unei aventuri provocatoare, al?turi de Lumikki, o eroin? care calc? pe urmele Larei Croft.“ – Keskisuomalainen?Romanul Sallei Simukka te prinde ?n str?nsoare ca iarna siberian?.“ – goodreads.com?Romanele acestei foarte talentate scriitoare finlandeze, Salla Simukka, au fost o revela?ie pentru mine. Lumikki Andersson, eroina curajoas? a trilogiei, ne poart? ?ntr-o c?l?torie plin? de evenimente nea?teptate, care ne ?nc?nt? ?i ne ?nfioar? deopotriv?.“ – Emily Thomas, editor, Hot Key Books

Modul de via?? ne influen?eaz? performan?ele creierului? Zeci de studii de specialitate citate ?n aceast? carte o demonstreaz?: ?mpletirea activit??ilor intelectuale, fizice ?i sociale este cea mai bun? arm? ?mpotriva uzurii cerebrale normale. Nu suntem lipsi?i de resurse ?n fa?a ?naint?rii ?n v?rst? ?i a bolilor. Da: memoria, aten?ia, func?iile executive, emo?iile, performan?ele cognitive pot fi ?mbun?t??ite prin alimenta?ie, sport, muzic? ?i cultivarea rela?iilor sociale. Muzica amelioreaz? judecata, ne face mai altrui?ti ?i diminueaz? durerea. Unele activit??i individuale, precum lectura sau c?utarea activ? de informa?ii pe internet pot fi foarte stimulante. Iar o alimenta?ie echilibrat?, bogat? ?n vitamina E, care are o important? ac?iune antioxidant?, este indispensabil?. Nu uita?i: ?i creierul are nevoie s? fie antrenat!

Credin?a poate face via?a ta exact a?a cum tu o visezi! Crede ?n Dumnezeu ?i ?n tine a?a cum deschizi ochii ?n zori, cum vezi lumina zilei... ?i spune: ?e at?t de bine c? pot privi lumina acestei zile ?i e at?t de bine c? Dumnezeu este ?ntotdeauna cu mine“. Credin?a ??i poate schimba via?a ?i tot ce te ?nconjoar? pe tine ?n acest moment al vie?ii tale...Aceast? carte ?ncearc? s? aduc? lumin? ?n existen?a noastr?, s? produc? o mai mare deschidere c?tre credin?? ?i spiritualitate, s? ne fac? s? ne ?n?elegem prezentul; dar mai cu seam? ne ?nva?? s? ne f?urim viitorul.O carte scris? ?ntr-un limbaj accesibil tuturor, care nu trateaz? ?n mod special teme religioase, ci ne ?nva?? s? vedem credin?a care trebuie s? ne c?l?uzeasc? ?n via?? mai mult dec?t auzim ?n biserici, citim ?n c?r?ile religioase sau urm?rim ?n exemplele ?nal?ilor clerici.

The Girl Who Could Dance in Outer Space is the second book in The Girls Who Could Series. It tells the tale of young Mae Jemison, the creative girl who became a doctor, an engineer, a dancer, and an astronaut. Mae Jemison teaches us that art and science are natural expressions of creativity and imagination. Nurture them both, and go where your dreams take you! The Girls Who Could is a fun, colorful series of stories about real women who have made a difference in the world through inspired action. By giving young girls examples of people who have done big, amazing things, children grow up with a template of achievement upon which to grow and expand their own dreams and goals. Praise for The Girl Who Could Talk to Computers: "Love love love this book! It is perfect for my small neice, who is always building and doing puzzles -- I can't wait for more books from this authors for kids." "This book is a huge hit at home with at my toy store. Kids love the simple, bright pictures. Grown-ups love the intelligently written rhymes that get across the main message and accomplishments of Grace Hopper's innovative life, without boring or confusing the children. There are sixteen, 4-line stanzas, each accompanied by an illustration. The book is perfect for young kids that are just starting to read, and I really like how it is geared towards inspiring girls, yet the drawings and story is not pink and frilly, so it can just as easily be read to boys, too. The main message of the book is that when you use your head "nothing's impossible, you can do it, you bet!""

Viaje del Parnaso es una obra narrativa en verso de Miguel de Cervantes publicada el a?o 1614 escrita en tercetos que cuenta el viaje al monte Parnaso de Cervantes y los mejores poetas espa?oles para librar una batalla alegórica contra los malos poetas.

This ebook compiles Conan Doyle's greatest writings, including novels and short stories such as "A Study in Scarlet", "The Hound of the Baskervilles", "The Lost World", "The Adventure of the Speckled Band", "The Sign of Four" and "The White Company". This edition has been professionally formatted and contains several tables of contents. The first table of contents (at the very beginning of the ebook) lists the titles of all novels included in this volume. By clicking on one of those titles you will be redirected to the beginning of that work, where you'll find a new TOC that lists all the chapters and sub-chapters of that specific work.

Il Principe (The Prince) is a political treatise by the Florentine public servant and political theorist Niccolò Machiavelli. Originally called De Principatibus (About Principalities), it was written in 1513, but not published until 1532, five years after Machiavelli's death. The treatise is not representative of the work published during his lifetime, but it is the most remembered, and the work responsible for bringing "Machiavellian" into wide usage as a pejorative term. It has also been suggested by some critics that the piece is, in fact, a satire.

Amore significa sempre verità assoluta? Evitare con successo le luci della ribalta era un modo per Megan Davis per custodire il suo segreto di famiglia. La stampa si fece largo nella sua vita quando il fratello gemello di lei, Mark, divenne il quarterback stella dei Delaware Demons. Meg, consulente finanziario senza alcun rispetto per le superstars dei giornali scandalistici, rimane scioccata quando le viene assegnato l’incarico di lanciare una divisione celebrità all’interno della prestigiosa impresa di investimenti Dillon & Weed. La sorpresa più grande: il carisma del suo primo cliente. ? Stella del cinema deliziosa e magnetica, Chaz Duncan, sempre attento alle donne che vogliono approfittare della sua fama o vendere i suoi segreti ai media, dà valore alla privacy sopra ogni altra cosa. Riuscirà l’attraente Megan Davis, sua nuova consulente finanziaria, a carpire la verità da lui con il suo fascino oppure l’attore continuerà la sua esistenza di alto profilo ma solitaria per tenere al sicuro il suo segreto? Gelosia, inganno e scandali minacciano due carriere così come la ricerca del vero amore e della fiducia in questa storia d’amore contemporanea degna di un giro sulle montagne russe.

Then I was a little girl, which is now a good many years ago, there came to spend some time with us a cousin who had been brought up in Germany. ??She was almost grown-up—to me, a child of six or seven, she seemed quite grown-up; in reality, she was, I suppose, about fifteen or sixteen. She was a bright, kind, good-natured girl, very anxious to please and amuse her little English cousins, especially me, as I was the only girl. ??But she had not had much to do with small children; above all, delicate children, and she was so strong and hearty herself that she did not understand anything about nervous fears and fancies.

"The Statement of Randolph Carter" is a short story by H. P. Lovecraft. Written December 1919, it was first published in The Vagrant, May 1920. It tells of a traumatic event in the life of Randolph Carter, a student of the occult loosely representing Lovecraft himself. It is the first story in which Carter appears and is part of Lovecraft's Dream Cycle.

So long a time had passed that Dorothy C. had grown to be what father John called "a baker's dozen of years old"; and upon another spring morning, as fair as that when she first came to them, the girl was out upon the marble steps, scrubbing away most vigorously. The task was known locally as "doing her front," and if one wishes to be considerable respectable, in Baltimore, one's "front" must be done every day. On Saturdays the entire marble facing of the basement must also be polished; but "pernickity" Mrs. Chester was known to her neighbors as such a forehanded housekeeper that she had her Saturday's work done on Friday, if this were possible.??Now this was Friday and chanced to be a school holiday; so Dorothy had been set to the week-end task, which she hated; and therefore she put all the more energy into it, the sooner to have done with it, meanwhile singing at the top of her voice. Then, when the postman came round the corner of the block, she paused in her singing to stare at him for one brief instant. The next she had pitched her voice a few notes higher still, and it was her song that greeted her father's ears and set him smiling in his old familiar fashion. ??Unfortunately, he had not been smiling when she first perceived him and there had been a little catch in her tones as she resumed her song. Each was trying to deceive the other and each pretending that nothing of the sort was happening.??"Heigho, my child! At it again, giving the steps a more tombstone effect? Well, since it's the fashion—go ahead!"??"I wish the man, or men, who first thought of putting scrubby-steps before people's houses had them all to clean himself! Hateful old thing!"