《庄子》以其绮丽诡谲的文辞、夸张怪诞的寓言、字里行间透露出的潇洒飘逸的人生态度受到人们的喜爱，百读不厌。本书作者力求用通俗易懂而又不乏文采的文字解读《庄子》，为广大读者呈现一部译注类之佳作。本书注释简明准确，译文通达晓畅，解析深浅出， 将一个个《庄子》故事娓娓道来，让读者在感受《庄子》优美文风的同时，享受精神上的愉悦。

本书集中了维特根斯坦从1930年重回剑桥从事哲学工作到1946年这段时间的主要思想精华，包含了他所处理的大部分哲学话题。 《哲学研究》主要是从语言角度手处理哲学问题的，这些杂驳的哲学问题包括：词语和命题的意义是什么？什么是理解和意谓？逻辑和语言的关系是什么？数学到底有没有基础？人的意识状态该如何得到表达？是否存在一种私人语言？意向性的本质是什么？…… 维特根斯坦以一种崭新的方式为这些古老的哲学问题给出了自己的解答，其紧张的思想分析和逼问创了一种名为“日常语言分析”的哲学派别。

Bogged down by an endless onslaught of stumbling blocks and disasters that keep pushing you farther away from fulfilling your purpose and achieving your goals? ? This book could radically change all that. ? This simple, clear, and highly practical step-by-step guide will show you: ? How to manage all the problems and disasters that come your way while still making progress on all your goals—short-term and long-term—without sacrificing the important things in life. How to turn obstacles into an advantage that will propel you along the path to fulfilling your goals and achieving your purpose. How to shift your thinking so that all you see are opportunities that will open doors to great possibilities you may have never imagined before.

　　《黑格尔黑格尔学述》收贺麟于1930年代编译的近代西方新黑格尔主义者的经典黑格尔研究——尔德的《黑格尔》与鲁一士的《黑格尔学述》，二书均能将黑格尔学说体会融化并以清晰流利的文字叙述出来，可谓姊妹关系，互相发明，互相弥补，而又各有所长。尔德注重叙述黑格尔的生活、性格、时代风气、文化背景，特别是政治和宗教背景，以及黑格尔的逻辑学说；鲁一士则着重阐述黑格尔之精神现象学。本书是将黑格尔及其学说译介至中国的人——贺麟对“黑格尔学”发生兴趣之始，贺麟以朱熹太极观会通黑格尔的“*理念”，对于中西比较哲学研究居功甚伟。作为贺麟重要译著收“全集”的《黑格尔》及《黑格尔学述》均为建国后首度整理出版，对于了解哲学家和翻译家贺麟意义非凡。

　　《黑格尔早期神学著作》（“贺麟全集”第八卷）是著名哲学家、翻译家贺麟的重要译著之一，以八十岁高龄自诺尔编黑格尔著《早期神学著作》的德文原版翻译而成，并参考诺克斯与克朗纳的英译本。本书也是身为译介黑格尔至中国人的贺麟先生，生前后一部黑格尔相关译著。其中收黑格尔著《民众宗教和基督教》《耶稣传》《基督教的权威性》《基督教的精神及其命运》及《1800年体系残篇》等五篇论文，是了解和研究黑格尔早期神学思想的手资料。

　　《精神现象学》为德国古典哲学大师黑格尔阐述其哲学观和方法论原则的部纲领性巨著。黑格尔自认此书为其哲学体系的导言。马克思誉《精神现象学》为“黑格尔哲学的真正起源和秘密”和“黑格尔哲学的圣经”。黑格尔通过此书提出，精神现象学是关于意识到达“*知识”或“科学”（即哲学）的道路的科学，它为个体提供了一把攀登*知识的“梯子”。中译本由贺麟、王玖兴合译，分上、下卷先后于1962年和1979年由商务印书馆出版。上卷1979年再版时曾修订译文，以与下卷译名统一，本次整理出版“贺麟全集”版，对勘再版所作修改，择其重要者，以编注形式留存上卷初版原貌。

　　在《迟到民族与激思想》中，作者以《德国思想的他者视角》篇，从著名学者卡尔·曼海姆、马丁·格莱芬哈根、库尔特·伦克的研究成果出发，考察了有关保守主义的不同定义，揭示了德国保守主义思想的发生语境，分析了德国保守主义的思想结构，发掘其背后隐藏的思想关联、社会关联，特别是政治关联，揭示出德国作为后发现代化国家的激思想；从宏观上勾画出德国保守主义的发展脉络。

　　施米特称，“德国问题”乃为“20世纪重大问题”之样板 　　立足新兴民族国家的政治处境，自编政论集，为现代性问题展思想斗争 ??? 　　《论断与概念》是施米特生前自编过的两部政论集之一，包含讲演、书评、法庭陈词等，涉及范围广泛，如公法、政治思想史、国际和国内政治，立足于德国作为新兴民族国家的政治处境。施米特从作为现代性问题的“德国问题”出发，纵横捭阖，针对国内政治思想的混乱，尤其针对帝国主义对德国的压迫，展了思想上的政治斗争。施米特称“德国问题”为“20世纪重大问题”的样板，此书对于中国学人思考“中国问题”应有诸多启发。

系统思考人类的精神活动，是汉娜·阿伦特晚年收官大作《心智生活》的旨意，遗憾的是，终篇“《判断》”未及展，阿伦特便辞别人世。本书汇编了阿伦特关于判断问题的核心文献，并对她在这一问题上的思考方向作出了解读。 如何摆脱生命的平庸和自由的虚无？ 以重建康德的政治哲学为口，阿伦特认为：只有作出判断，只有对公共世界里上演的事件运用我们独立的判断能力，世界对我们来说才具有意义。 政治地思索本身就是一种政治行动。

“轴心时代”是人类历史上光耀千古的时代，是人类伟大思想传统的发端，也是人类精神给养取之不尽、用之不竭的源泉。这个时代诞生了四大文明——中国的儒道思想、印度的印度教和佛教、以色列的一神教，以及希腊的哲学理性主义得以形成。“轴心时代”是真正群星璀璨的时代，是人类伟大精神导师集体亮相的时代——孔子、孟子、老子、庄子、释迦牟尼、苏格拉底、柏拉图、亚里士多德和犹太先知们，共同塑造了此后2000多年人类的心灵，实现了人类文明的“突破”和人性的整体飞跃。 面对史无前例的暴力，轴心时代的贤哲们认识到古老部落宗族伦理的局限，将关切扩展至所有造物，发现了可以将自我提升到超越个体和世界的内在根源，开始用理智、道德的方式面对世界。他们不约而同地发现了相同的“金规则”，即推己及人、关爱众生。孔子教导弟子“己所不欲，勿施于人”，印度教推崇守贞专奉，佛陀说“是故为自爱，勿以伤害他”，《圣经》中的首要诫命之一“爱人如己”，古希腊悲剧对同情和怜悯之心的呼唤，都是金规则的体现。人类形成了某种“深刻的互相理解”，“迈出走向普遍性的步伐”，这不是历史的巧合，而是“人性的本源的表现”。 本书按时间顺序追寻四个轴心民族的发展历程，以及这些突破性洞见如何酝酿、生根、发展、辉煌，并终在公元前3世纪末期渐次逝去。历史上，我们从未超越轴心时代的洞见，当历经精神和社会危机之时，往往回溯轴心思想以寻求引导。轴心时代的贤哲们在世界上不同地域生发出的一致见解，昭示了人类共同的精神追求。面对当代纷繁复杂的问题，我们亦有必要回溯轴心精神，诉诸人性的共同本源，寻求更深刻的相互理解。

The magi, as you know, were wise men – wonderfully wise men – who brought gifts to the new-born King of the Jews in the manger. They invented the art of giving Christmas presents. Being wise, their gifts were no doubt wise ones, possibly bearing the privilege of exchange in case of duplication. And here I have lamely related to you the uneventful chronicle of two foolish children in a flat who most unwisely sacrificed for each other the greatest treasures of their house.

Once upon a time there was a very mischievous little monkey, who lived in a big banyan tree, and his name was Jacko. And in the jungle below there lived a huge, fierce old lion and lioness.

《论证是一门学问》是一本清晰、简洁、实用、有趣的论证规则手册。本手册能够使你的文章、谈话、辩论及论文写作更有理有据，更有说服力，更容易被读者、听众和对手欣然接受。 作者运用大量易于理解、趣味性十足、生活化的例证，归纳了 50 条论证规则，涵盖各学科、各种类型的论证。 本书首先告诉你构建简论的通则：如何从可靠的前提出发，如何理顺思路，如何使自己的论证简明、具体；其次，介绍了举例论证、因果论证和演绎论证，讨论了详论、口头陈述以及议论文写作和公共辩论所应遵循的规则；后，作者又揭开了论证过程中常见的谬误及陷阱。 《思维的模式》是20世纪伟大的思想家怀特海的代表著作之一，书中收录了他的九篇演讲，在这些演讲中，他阐述了自己综合性的思维模式。 现代科学给我们建立了一种思维模式，即在有限前提下作出假定。怀特海反对这种固有的思考模式。 他认为，我们不应该将自己的视野局限于此，而不思索世界和生活的整体。他认为哲学产生于好奇，如果缺乏兴趣，我们对任何问题的探讨都会是机械的。 怀特海所说的兴趣不是建立在对一般环境条件反射的基础之上，不是对琐碎细节的兴趣，他认为高级思维应该在世间万物中间建立联系，每一个事实都包含无限的细节，无限的细节会生发无数的结果。 这种综合的思维模式能够带给我们新颖的思考角度，开拓我们的视野，激发我们的创造力和创新性思维。它能够使我们打破固有的思考方式，建立灵活、多变的思维模式，实现学习、职场和生活的进阶。 《我们如何思维》是著名哲学家、教育学家约翰?杜威的代表作之一，详述了思维的过程和本质，并通过大量实例帮助我们提高思维能力。指出思维的本质并非记忆、听来的故事或偏见，而是经过批判、推理、论证结论之后的信念；提出了反省思维的必要性，表明只有正确思维才能提高规划与谋略能力，获取避免不良后果的措施；提供了进行思维训练的一系列步骤，包括加入逻辑推理要素，进行系统性的推论和试证，引入实例验证思维结果的正确性，等等。有助于我们对思维有一个全新而正确的认识，突破本能的禁锢，跳出思维舒适区，掌握科学有效的思维方法，并终提升实践活动中的效能。

Confucius believed that the welfare of a country depended on the moral cultivation of its people, beginning from the nation's leadership. He believed that individuals could begin to cultivate an all-encompassing sense of virtue through ren, and that the most basic step to cultivating ren was devotion to one's parents and older siblings. He taught that one's individual desires do not need to be suppressed, but that people should be educated to reconcile their desires via rituals and forms of propriety, through which people could demonstrate their respect for others and their responsible roles in society.

Cartea de fa??, pe care cititorul o ?ine acum ?n m?n?, reprezint? o form? – literar vorbind, foarte complex?, fiindc? ea evolueaz? pe mai multe voci narative, dintre care doar unele ?i apar?in ?n mod direct autoarei – de exorcism. Geniul inimii e r?spunsul unui poet la o experien?? personal? plenitudinar?, ?n care bucuria ?i suferin?a se ?ntrep?trund reciproc pentru a exprima, ?mpreun? ?i tensionat, starea de gra?ie. Exist? o voce a experien?ei biografice ?n aceast? carte scris? febril, o alta de martor sau de participant la istorie, tot a?a cum exist? o voce a puterii ?i una a victimei. Deasupra tuturor st?, ?ns?, nu neap?rat triumf?toare, dar lucid-cerebral?, chemarea celor dou? credin?e pentru care merit? s? tr?ie?ti ?i s?-?i rememorezi via?a atunci c?nd ai ajuns cu ea la r?sp?ntie: credin?a ?n cultura modelelor care te-au precedat ?i credin?a deloc ingenu?, ci ivit? din cunoa?tere, ?n sacralitatea profund? a celor tr?ite ?i ?n transcenden??. (?tefan Borbély) A considera un text drept ?carte a ilumin?rilor mele“ ?i a a?eza ca titlu al primei p?r?i a volumului sintagma Povestea subteranei ne plaseaz? sub semnul aproape imposibil al drumului c?tre Sine, al cuprinderii, al denud?rii ?i al efortului de a ?n?elege un obiect al c?rui adev?r se va afla ?ntotdeauna ?n proximitatea pe?terii lui Platon. E un demers perpetuat, dar niciodat? epuizat ?i aproape exclus din plasma comunic?rii, care – ?n situa?ia ?romanului“ Aurei Christi – nu are coresponden?e, nu se apropie de experien?a budhist?, nici de prerogativele ocultismului de New Age, ci ne aduce ?n vecin?tatea ?ndemnului de pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi, preluat apoi, ca solu?ie ?ntre a fi ?i a p?rea, de c?tre Socrate: ?Cunoa?te-te pe tine ?nsu?i!“. Po?i ?nt?lni, pe acest drum, ?i acel daimonion care a str?juit g?ndirea aceluia?i ?n?elept atenian ca alt? fa?? a ?subteranelor“ fiin?ei, acolo unde lumina se ?ngem?neaz? cu ?ntunericul, stare ?poetizat?“ de Goethe, dar pr?bu?it? ?n tragic de Dostoievski. E o cobor?re spre ?n?elegere prin cuprindere ?i, implicit, prin atingerea nelimitatului. (Mircea Braga) Cartea Aurei Christi Geniul inimii pare o st?nc? masiv?, singuratic?, ?ntr-un peisaj ?mioritic“. Geniul inimii are originalitate ?i for??. Prima parte e liric?, a doua (?ntr-un fel) – o comedie negru-satiric?, a treia – predominant epic-narativ?. Prima parte este excelent?; mi-am ?nsemnat un num?r de poezii memorabile. A doua, ?n centrul ei mai ales, are sec?iuni, pasaje extrem de interesant-pl?cute-amuzante, ?n pofida tonului, uneori, foiletonistic. A treia e impresionant? ?n ansamblu, armonios-coerent?, de o sinceritate sf??ietoare. ?n tot volumul, istoricul, religiosul, subiectivul se leag? foarte frumos ?ntre ele. Nu-mi plac laudele la adresa lui Nietzsche! De fapt, cum se leag? acest autor de Biblie, de Evanghelii?! Aura Christi poate fi m?ndr? de o realizare major?, cu totul original?. Probabil, nu l-a citit pe romanticul britanic Wordsworth; dar el e cel care a scris (sau a ?nceput s? scrie) o memorabil? autobiografie ?n versuri. Pu?ini l-au continuat. Am putea spune c? Aura se num?r? printre cei pu?ini. (Virgil Nemoianu)

Alchimia fericirii, publicat? ?n persan? (Kimiya?yi sa’adat), spre sf?r?itul vie?ii autorului, urm?re?te atenuarea tensiunilor dintre filosofii ?i misticii Islamului ?i scoate ?n eviden?? importan?a autodisciplinei ?i a ascetismului. Traducerea de fa?? are la baz? traducerea publicat? ?n 1910, ?n englez? de Claud Field (The Alchemy of Happiness) ?i este structurat? ?n opt capitole, aproximativ egale ca ?ntindere. Cartea de fa?? reune?te o serie de interpret?ri ale unor pilde cu con?inut religios evocate ?n Coran ?i ale unor idei exprimate de Mahomed, de al?i profe?i sau ?nv??ati musulmani. Chestiunile abordate de Al-Ghazali aduc ?n prim-plan ideea unei vie?i religioase exemplare. Astfel, el prezint? mai multe sfaturi pentru musulmanii pio?i. Raportul omului cu divinitatea, cu semenii s?i, cu rudele apropiate, dar ?i implica?iile religioase ale institu?iei c?s?toriei sau ale muzicii ?i dansului sunt printre cele mai importante subiecte din lucrarea lui Al-Ghazali. S? ?tii, o, preaiubite, c? omul nu a fost creat ?n glum? sau la ?nt?mplare, ci a fost f?cut ?ntr?un fel minunat ?i pentru un ?el ?nalt. Chiar dac? nu a existat dintotdeauna, el tr?ie?te ve?nic; ?i chiar dac? trupul s?u este slab ?i p?m?ntesc, spiritul ?i este m?re? ?i dumnezeiesc. ?i cu c?t este mai ales subiectul cunoa?terii noastre,cu at?t mai mare va fi ?nc?ntarea sim?it? ?n studierea acestuia; de exemplu, ne?ar face mai mult? placer s? ?tim secretele unui rege dec?t dac? am afla secretele unui ministru. V?z?nd c? Dumnezeu este cel mai ?nalt obiect posibil pentru cunoa?terea noastr?, cunoa?terea Sa trebuie s? ne d?ruiasc? mai mult? desf?tare dec?t oricare alta.

Das Buch besteht aus vier Teilen. Der erste Teil erschien 1883, der zweite und dritte 1884, der vierte 1885 als Privatdruck. 1886 ver?ffentlichte Nietzsche die drei ersten Teile als ?Also sprach Zarathustra. Ein Buch für Alle und Keinen. In drei Teilen.“ Im Gegensatz zu den frühen Werken Nietzsches handelt es sich beim Zarathustra nicht um ein Sachbuch. In hymnischer Prosa berichtet ein personaler Erz?hler vom Wirken eines fiktiven Denkers, der den Namen des Persischen Religionsstifters Zarathustra tr?gt. Nietzsche selbst nennt den Stil, in dem Also sprach Zarathustra geschrieben ist, halkyonisch und wünscht sich Leser, die eines ?gleichen Pathos f?hig und würdig sind“: ?Man muss vor Allem den Ton, der aus diesem Munde kommt, diesen halkyonischen Ton richtig h?ren, um dem Sinn seiner Weisheit nicht erbarmungswürdig Unrecht zu tun“. Dass Nietzsche diese Leserschaft in seiner Gegenwart nicht gesehen hat, legt der Untertitel des Werkes nahe: ?Ein Buch für Alle und Keinen“.

Immanuel Kant (1724-1804) este o figur? legendar? a filosofiei germane, opera sa fiind baza ? revolu?iei copernicane“ petrecute ?n istoria g?ndirii ?n plin? er? de av?nt al romantismului. ?n volumul de fa?? sunt cuprinse dou? eseuri foarte pu?in cunoscute publicului amator de filosofie, ?n care vom reg?si g?ndurile filosofului privitoare la ?nceputuri (ale istoriei omenirii) ?i sf?r?ituri (ale lumii ?n general). Scrise dup? celebra triad? a ? Criticilor“, textele poart? amprenta sistemului kantian de g?ndire, dar constituie totodat? ?ncerc?ri remarcabile de abordare a unor subiecte de larg interes, analizate din perspectiva ve?nicei clauze a ? condi?iilor de posibilitate“. Orice minte uman? care va ?ncerca s? cuprind? ?nceputul ?i sf?r?itul se va vedea constr?ns? ?ntr-un fel sau ?n altul de limitele pe care Kant ?ncearc? s? le expun? aici ?n idei c?t mai simple.? Istoria naturii ?ncepe a?adar cu binele, c?ci este lucrarea lui Dumnezeu, iar istoria libert??ii cu r?ul, c?ci este lucrarea oamenilor. Pentru individ, care, ?n exerci?iul libert??ii prive?te doar c?tre sine, o astfel de schimbare a fost o pierdere pentru natur?, ale c?rei scopuri sunt orientate spre oameni ca specie, a fost un c??tig.“

Constantin Dobrogeanu-Gherea (1855-1920), critic literar ?i politician intelectual, s-a num?rat printre primii sociologi ai Rom?niei. Lucrarea de fa??, care ?ncheie celebrul studiu Neoiobagia, constituie prima analiz? bine ?ntemeiat? a vie?ii sociale care a caracterizat Rom?nia ?ntre 1866 ?i Al Doilea R?zboi Mondial, fiind o concluzie ?i totodata o sintez? a acestui studiu.Dincolo de cifre ?i de personajele citate, dincolo de obiectele specifice ale analizei, cititorul r?bd?tor poate descoperi c?, sub forma diferit?, vom g?si de data aceasta un fond: fibra profund? din care se ?mpletesc ve?nicele noastre probleme na?ionale.? ?i doar? din cele spuse se vede clar unde rezid? r?ul ??rii. O organiza?ie social? ?i de stat antagonic? ?i contradictorie, care preface institu?iile ei ?n aparen?e ?i minciun?. O via?? politic? ?i economic? plin? de resturi feudale, care nu vor s? moar?, ?i bazat? pe capitalismul modern,care nu poate ?nc? s? tr?iasc?.“ - Constantin Dobrogeanu-Gherea

Pamfletul Sim?ul comun (1776) a fost un veritabil best-seller ?n epoc?, succesul de care s-a bucurat reflect?ndu-se ?n numeroasele republic?ri. Lucrarea pledeaz?, cu argumente solide, pentru separarea total? a coloniilor americane de Marea Britanie, invoc?nd drepturile naturale ale oamenilor, egalitatea ?i suveranitatea fiec?rei fiin?e, supunerea doar fa?? de lege ?i caracterul absurd al institu?iei monarhiei. Autorul surprinde cu verv? ?i fine?e toate circumstan?ele favorabile desprinderii de patria-mam?, ?ndemn?ndu-?i concet??enii s?-?i decid? singuri soarta.

Lucrarea aceasta se bazeaz? pe teza de doctorat a autorului, sus?inut? ?n iunie 2008, Problema drept??ii ?i restituirea propriet??ilor ?n Rom?nia post-decembrist?, fiind ?ns? o versiune modificat? a tezei. Dup? cum m?rturise?te autorul, unele pasaje tehnice au fost adaptate, pentru a putea fi u?or inteligibile pentru publicul larg. Cartea de fa?? este rezultatul unor ample cercet?ri, ?ncepute ?n 2002. ?Nu mai cred c? principala datorie a filosofului moral este de a produce ?solu?ii? (sentin?e) la problemele etice percepute ca atare ?ntr-un univers social. […] La fel ca ?ntr-un tribunal, pledoariile sunt utile, ?i e bine s? se foloseasc? de argumente c?t mai puternice ?i mai rafinate. Dar, la fel cum cercetarea ?n materie de drept nu-?i poate propune ca obiectiv principal producerea de pledoarii specific avoca?ilor (cu toate c? examinarea fundamentelor legii poate conferi o greutate suplimentar? unei pledoarii particulare sau alteia), tot a?a cercetarea de ordin etic nu-?i poate propune ca obiectiv ceva similar pledoariilor.“ Con?inutul este organizat ?n 7 capitole, concluzii ?i o bibliografie, util? f?r? ?ndoial? pentru oricine ar dori s? aprofundeze chestiunile abordate de autor. Introducerea este urmat? de o discu?ie conceptual? ?i metodologic? despre repara?ie (capitolul 2), rectificare, restitu?ie, drepturile de proprietate ?i evaluarea moral? a restitu?iei. Celelalte capitole se ocup? de urm?toarele teme: nedreptatea na?ionaliz?rii (capitolul 3), restitu?ia post-comunist? (capitolul 4), argumentul coasian (capitolul 5), restitu?ia ?i dreptatea transgenera?ional? (capitolul 6), principiul nozickian al rectific?rii nedrept??ilor (capitolul 7). ?Am ?ncercat apoi s? analizez ce anume presupune c?utarea unui r?spuns la o ?ntrebare de tipul ?Este restitu?ia justificat? ?? (?n 2.3.) Rezultatul important, cred, a fost acela c? nu exist? un r?spuns simplu, ?i c? o astfel de ?ntrebare este prost formulat?. Am propus ?n loc alte cinci ?ntreb?ri, mai precise : dac? actul na?ionaliz?rii a fost unul nedrept, dac? o politic? restitutiv? risc? sau nu s? ?ndrepte o nedreptate trecut? ?nf?ptuind o alta, dac? putem identifica cu precizie obiectele restitu?iei ?i dac? orizontul temporal introduce elemente importante ?n cadrul de evaluare moral? (at?t ca atare, c?t ?i ?n dimensiunea sa intergenera?ional?). ?n primul r?nd, putem afirma c? politica aleas? imediat dup? 1989 (cea a men?inerii status-quo-ului, ?n speran?a c? lucrurile se vor rezolva cumva de la sine sau ca o solu?ie ideal? se va prezenta ?n mod miraculos) a fost at?t lipsit? de vreo justificare moral?, c?t ?i neinspirat? din punct de vedere pragmatic.“