Volumul de fa?? reune?te portretele sclipitoare ale celor mai ilustre favorite. Apropiate puterii, exercit?ndu??i influen?a adesea ?ntr?o manier? clandestin?, ele alc?tuiesc un galant cortegiu de femei c?rora importan?i b?rba?i de stat le datoreaz? mult. Ce este o favorit?? Cuv?ntul, ne?ndoielnic originar din italian?, se refer? la o femeie care ?se bucur? de favorurile" unei persoane de rang foarte ?nalt. Spre deosebire de o amant?, favorita nu se mul?ume?te s? fie obiectul unei pasiuni amoroase, fie aceasta efemer? ori durabil?. Ea are putere, exercit? influen?? politic?, economic? sau artistic?; ob?ine rezultate, fericite sau dezastruoase. Fie c? e iubit? de popula?ie, tolerat? sau detestat?, nimic nu se face ?i nu se desface f?r? ea. Muzele prezentate de autor ?n acest periplu prin istoria Europei au jucat toate un rol propor?ional cu influen?a exercitat? asupra monarhului, prin?ului mo?tenitor, regelui sau ?mp?ratului l?ng? care s-au aflat, fie el c?s?torit, v?duv sau celibatar: Agnes Sorel, Diana de Poitiers, Gabrielle d’Estrées, Louise de La Valliere, marchiza de Montespan, doamna de Maintenon, surorile de Nesle, marchiza de Pompadour, doamna du Barry, Zoé du Cayla, Lol Montez, Miss Howard, Katia Dolgorukova, Blanche Delacroix, Magda Lupescu ?i Wallis Simpson. Optsprezece portrete de femei care au influen?at cursul istoriei. ?n bine ?i ?n r?u.?

Cei ce sus?in c? tr?im ?ntr-o er? a comunic?rii par s? confunde dezvoltarea telecomunica?iilor cu progresul comunic?rii interumane. Nu este c?tu?i de pu?in sigur c? suntem ast?zi mai capabili dec?t ?n trecut de solidaritate afectiv? cu semenii, de ?mp?rt??ire de tr?iri intime, de prietenie ?i dragoste. Poate chiar dimpotriv?. Ceea ce ?inea ?n trecut de normalitatea vie?ii de fiecare zi ?i, ca atare, nu mobiliza ?n mod special aten?ia celor implica?i, a devenit ast?zi obiect de analiz? tocmai pentru c? nu se mai produce spontan, ci necesit? un efort con?tient, inclusiv de natura teoretic-investigativ?.Cunoa?terea principiilor ?i a mecanismelor comunic?rii interpersonale a devenit indispensabil? pentru ameliorarea raporturilor dintre oameni ?i a ?ncetat s? mai fie numai o problem? a speciali?tilor. Dac? ?n trecut oamenii comunicau spontan, ?n felul ?n care f?cea proza ?burghezul gentilom“, ast?zi suntem tot mai mult ?n situa?ia unui domn Jourdain care, pentru a se apropia de semenii s?i, are nevoie de un ghid. Acestui imperativ ?ncearc? s?-i r?spund?, ?n felul s?u, ?i lucrarea de fa??.

Descent Into Hell is a novel written by Charles Williams, first published in 1937. Williams is less well known than his fellow Inklings, such as C. S. Lewis and J. R. R. Tolkien. Like some of them, however, he wrote a series of novels which combine elements of fantasy fiction and Christian symbolism. Forgoing the detective fiction style of most of his earlier supernatural novels, most of the story's action is spiritual or psychological in nature. It fits the "theological thriller" description sometimes given to his works. For this reason Descent was initially rejected by publishers, though T. S. Eliot's publishing house Faber and Faberwould eventually pick up the novel, as Eliot admired Williams's work, and, though he did not like Descent Into Hell as well as the earlier novels, desired to see it printed.SHORT SUMMARY: The action takes place in Battle Hill, outside London, amidst the townspeople's staging of a new play by Peter Stanhope. The hill seems to reside at the crux of time, as characters from the past appear, and perhaps at a doorway to the beyond, as characters are alternately summoned heavenwards or descend into hell. Pauline Anstruther, the heroine of the novel, lives in fear of meeting her own doppelganger, which has appeared to her throughout her life. But Stanhope, in an action central to the author's own theology, takes the burden of her fears upon himself—Williams called this The Doctrine of Substituted Love—and enables Pauline, at long last, to face her true self. Williams drew this idea from the biblical verse, "Ye shall bear one another's burdens" And so Stanhope does take the weight, with no surreptitious motive, in the most affecting scene in the novel. And Pauline, liberated, is able to accept truth.On the other hand, Lawrence Wentworth, a local historian, finding his desire for Adela Hunt to be unrequited, falls in love instead with a spirit form of Adela, which seems to represent a kind of extreme self-love on his part. As he isolates himself more and more with this insubstantial figure, and dreams of descending a silver rope into a dark pit, Wentworth begins the descent into Hell.HARROWING of HELL: "Christ in Limbo" and "Descent into Hell" redirect here. For the novel by Charles Williams, see Descent into Hell (novel). For the 8th-century Anglo-Saxon liturgical play, see Harrowing of Hell (drama).

Cititorul va redescoperi, citind aceast? carte, istoriile, uneori-adeseori, scandaloase ale celebrelor cupluri bucure?tene, inclusiv c?teva din pove?tile de dragoste care s-au legat ?ntre domni?ele noastre ?i str?inii ajun?i la Bucure?ti, fie ?n calitate de diploma?i, fie de militari. Nu lipsesc din aceste pagini nici arti?tii din galeria ?aman?ilor magnifici“ ai Bucure?tilor de odinioar?. Un exemplu este povestea rivalit??ii Eminescu – Caragiale ?n ceea ce-o prive?te pe Veronica Micle sau povestea dublei pasiuni a arhitectului Alexandru Orascu – pentru so?ia sa Elena Marcovici ?i pentru ora?ul natal pe care visa s?-l ridice din cenu?? ?i ruine. Un Bucure?ti al Afroditei ?i al lui Eros (cum ?i mergea vestea ?nca din veacul fanariot, potrivit calug?rului grec Daponte), nu era de ?nchipuit f?r? evocarea vestitelor baluri din palatul ?u?u ?i nici f?r? evocarea cuplului Grigore ?i Irina ?u?u, arbitri ai elegan?ei, ospitalit??ii ?i curtoaziei specifice secolului al XIX-lea.

Carte nominalizat? la premiile Samuel Johnson, Duff Cooper ?i Marsh Biography?O biografie splendid scris?, o carte care reu?e?te s? ne surprind? ?n multiple feluri. Nu numai c? scoate din umbra istoriei personalitatea lui Potemkin ?i cariera sa excentric?, dar aduce la via?? Rusia aristocratic? a secolului al XVIII-lea… Este evident c? ceea ce l-a fascinat pe Sebag Montefiore este ?nsu?i omul – personalitatea, realiz?rile, rela?ia sa de o via?? cu suverana-amant? –, iar aceast? fascina?ie transpare ?n fiecare pagin? a c?r?ii.“ – Anne Applebaum?O carte magnific?… Reabilitarea plin? de pasiune ?i de devotament a eroului lui Montefiore este numai unul dintre nenum?ratele atuuri minunate ale acestei c?r?i. Realizat? ?n urma cercet?rii am?nun?ite a arhivelor ruse?ti, este o lucrare ?tiin?ific? deosebit?… O biografie superb?… greu de imaginat c? va putea fi ?ntrecut? vreodat?.“ – Frank McLynn?Entuziasmul ?i erudi?ia lui Montefiore fac din aceast? carte mult mai mult dec?t o biografie captivant?, lectura ei este un galop n?valnic… Un triumf al muncii de cercetare ?i o bucurie a lecturii.“ – Antony BeevorCa t?n?r ofi?er de gard?, Grigori Potemkin a atras aten?ia Ecaterinei, la acea vreme Mare Duces? a Rusiei, cu un gest teatral plin de mare galanterie ?n timpul loviturii de palat care a adus-o pe aceasta la tron. ?n cei treizeci de ani care au urmat, avea s? devin? iubitul ei, partener la domnie ?i so? ?ntr-o c?s?torie secret?, care l?sa libertate am?ndurora pentru satisfacerea propriilor extravagan?e sexuale. Potemkin s-a dovedit a fi unul dintre cei mai sclipitori oameni de stat ai secolului al XVIII-lea, ajut?nd-o pe Ecaterina s? extind? Imperiul Rus ?i manipul?nd cu ?ndem?nare alia?i ?i adversari, de la Constantinopol p?n? la Londra.Aceast? biografie recreeaz? cu ?nsufle?ire personalitatea flamboaiant? ?i realiz?rile lui Potemkin ?i ?i red? locul cuvenit ca un adev?rat colos al secolului al XVIII-lea.Volumul este o cronic? a rela?iei tumultuoase dintre Potemkin ?i Ecaterina, a extraordinarei pove?ti de dragoste dintre dou? personalit??i puternice care au influen?at cursul istoriei. Aduc?nd la via?? aceste personaje cu destine romane?ti, Montefiore relateaz? totodat? povestea cre?rii Imperiului Rus. O biografie la superlativ – intim? ?i panoramic?, explod?nd de via?? ?i pasiune.?Una dintre marile pove?ti de dragoste ale istoriei, ?n aceea?i lig? cu Joséphine ?i Napoleon, Antoniu ?i Cleopatra… O carte excelent?, scris? cu o extraordinar? m?iestrie a detaliului ?i un talent literar uluitor.“ – The Economist

Lucrarea abordeaza teme majore ale politicii despre parlamentarism, parlament, parlamentari, care au suscitat si suscita si astazi aprige controverse, antrenand eforturi si pasiuni in toate mediile culturale si politice ale societatii in decursul vremilor.In analiza Discursurilor si dezbaterilor parlamentare, specialistii si nespecialistii au la dispozitie un bogat material arhivistic alaturi de presa timpului, rod al eforturilor parlamentarilor indiferent de sistemele de reprezentare existente in stat la un moment dat – unicameral sau bicameral.De semnalat in cuprinsul volumului este Mesajul Tronului, sustinut de Al.I. Cuza, alaturi de care intalnim maestri ai elocintei parlamentare romanesti cum ar fi M. Kogalniceanu, Titu Maiorescu, P.P. Carp, I.I.C. Bratianu, Take Ionescu, N. Iorga, O. Goga, N. Titulescu, A.C. Cuza, Al. Vaida-Voievod si multi altii.

Necesitatea acestei carti s-a impus in campul istoriografiei contemporane ca un raspuns ce se cerea stringent intr-un moment in care istoriografia in ansamblul ei a intrat intr-un serios impas girat si incurajat de predominanta agresiva si interferenta unor scoli si curente inconsistente, care de care mai zgomotoase, mai belicoase, mai ?originale“, concomitent cu intensificarea presiunii factorului politic (guverne, parlamente, tribunale, ong-uri etc).Tematica lucrarii o constituie evenimentele care au tulburat intreaga lume in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial.Studiile din aceasta carte au aparut sub semnatura celor mai prestigiosi istorici ai neamului nostru din aceasta perioada: acad. Dan Berindei, acad. Florin Constantiniu, prof. univ. dr. Gh. Buzatu (coordonatorul editiei), Stela Cheptea si multi altii.

Europa acas“ este un album creat n urma unui turneu de conferine i lecturi publice inute de ctre autoare, Aura Christi, n ara lui Homer i Aristotel. Protagonitii albumului sunt Aura Christi, Nicolae Breban, Ion Ianoi, Janina Ianoi, Andrei Potlog, Victor Ivanovici, Monica Svulescu-Voudouri. Protagonistul cel mai important, ns, este fr ndoial Marea Elad i cultura ei, civilizaia acestei ri mitice - temelia civilizaiei europene moderne. Albumul conine poeme i comentarii, dar i imagini memorabile realizate de poeta Aura Christi la Delphi, Atena i alte epicentre legendare ale civilizaiei europene.

Cartea de fa?? vrea s? relateze succint, dar temeinic, evenimentele petrecute în cei dou?zeci de ani de insecuritate ?i criz? ce au urmat Marelui R?zboi. Indiferent cât de puternice sau de durat? au fost for?ele ce au dus la izbucnirea celui de-al Doilea R?zboi Mondial, a existat un moment când principalii actori pe scena istoriei s-au v?zut nevoi?i s? se confrunte cu aceste for?e ?i s? ia anumite decizii. Marile evenimente ale istoriei î?i genereaz? o dinamic? ?i o desf??urare proprii. Din perspectiva noastr?, a celor de acum, al Doilea R?zboi Mondial pare s? fi izbucnit din cauza crizei interna?ionale provocate de Germania lui Hitler. Îns? nimic din ce se întâmpl? în istorie nu este inevitabil, dup? cum va încerca s? demonstreze acest volum. Dialogul straniu între sistem ?i actorii lui se afl? la baza relat?rii istorice. Evenimentele înse?i pot fi, în acela?i timp, cauz? ?i efect – la fel cum s-a întâmplat ?

Istoria serviciilor de informa?ii sovietice continu? s? fie un mister“, m?rturise?te Boris Volodarski, fost c?pitan în Serviciul de Informa?ii Militare din URSS (GRU), unul dintre cei mai mari exper?i în studierea serviciilor secrete sovietice. ?i tot Volodarski este de p?rere c? majoritatea materialelor publicate pe aceast? tem? este plin? de falsuri ?i de informa?ii distorsionate, incluzând aici ?i memoriile publicate de fo?tii agen?i. Noile documente disponibile ast?zi ne permit s? cunoa?tem mult mai bine adev?rul despre interven?ia sovietic? în Spania ?i rolul jucat de agen?ii URSS: Gerö, Grigulevici, Philby (ini?ial trimis cu misiunea de a-l asasina pe Franco), Kol?ov ?i, mai ales, Lev Nikolski, cunoscut drept Aleksandr Orlov – omul care i-a în?elat pe Stalin ?i pe cei de la CIA, ?i chiar lumea întreag? cu memoriile sale. Acesta a condus, din februarie 1937, sta?ia NKVD din Spania ?i a fost responsabil de o etap? important? a regimului de teroare sângeroas?, care a inclus asasinarea lui Kurt Landau ?i a lui Andreu Nin. Cartea de fa??, care demonteaz? o cantitate impresionant? de fabula?ii, falsuri ?i minciuni, ce continu? s? fie propagate ?i ast?zi, va fi, f?r? îndoial?, o referin?? indispensabil? pentru to?i cei care î?i propun s? studieze R?zboiul Civil din Spania.

Junimea ?i revista Convorbiri literare, pentru o ?ar? ca a noastr?, a tuturor nea?ez?rilor, au fost un suflu de temeinicie care s-a mai repetat ?n perioada interbelic?, f?r? a reu?i s? se coaguleze ca urmare a r?zboiului ?i dictaturilor ce l-au ?nso?it ?i urmat; suflu care pare ?nc? departe, ca s? nu spunem imposibil s? revin? ?n cultura rom?n? sub presiunea globalismului ?i multiculturalismului, a deconstruc?iei cu program ?n toate manifest?rile social-culturale, materiale ?i spirituale. E un model care, dup? o sut? cincizeci de ani, ?nc? ??i trimite razele f?r? a primi o reflectare pe m?sur?.Ceea ce deosebe?te criticismul junimist de criticile epocii ?i, ?n parte, ?i de al ?nainta?ilor este atitudinea comun?, afirmat? de Maiorescu, respectul adev?rului.Importan?a ?i influen?a junimismului ?n sfera politic? sunt de acela?i nivel cu cele afirmate ?n plan cultural ?i literar, e drept, nu cu aceea?i durabilitate, politicul este mult mai efemer, dar nu mai pu?in implicat ?i cu efecte imediate ?i adesea pe termen mediu ?i lung ?n via?a social? a ??rii. (Cassian Maria Spiridon)

Aceast? carte este un demers pe care l-am g?ndit ca pe o lucrare de sintez? care s? surprind?, ?n m?sura posibilit??ilor, puncte de referin?? ?ntre texte ?i autori din perioade diferite, din Evul Mediu european ?i Rena?tere, con?tient? fiind c? epoca medieval? nu trebuie considerat? cu nimic mai prejos dec?t grandorile Greciei vechi sau ale Rena?terii. Problematica acestui concept al Alegoriei ?n receptarea sa de c?tre literatura Evului Mediu, dar ?i de c?tre epocile ulterioare, este complex? ?i bogata bibliografie ce i s-a consacrat ?n ultimele decenii nu face dec?t s? provoace la noi discu?ii ?i interpret?ri a?a cum este ?i aceast? lucrare.

n vara anului 1914, cea mai mare parte a Europei s-a prbuit ntr-un rzboi att de catastrofal nct a zdruncinat politica i nsui sistemul de credine al continentului ntr-un mod fundamental. Dezastrul i-a nspimntat pe supravieuitori i a ocat o civilizaie care i asumase total rolul de model pentru restul lumii. Totul s-a prbuit ntr-un haos de o slbticie aflat dincolo de orice termen de comparaie. n 1939, europenii aveau s nceap un al doilea conflict care a reuit s fie chiar i mai teribil – un rzboi n care uciderea civililor a ocupat scena central i care a culminat cu Holocaustul. Drumul spre iadne spune aceast poveste cu nelegere, fler i originalitate. Kershaw reia evenimentele ntr-o naraiune fascinant, dar abordeaz i problemele cele mai dificile pe care le ridic aceste ntmplri din trecut – ce au nsemnat ele pentru europenii care le-au declanat i care le-au trit i ce nseamn pentru noi. Istorie la dimensiuni epice... ar trebui s figureze n lista lecturilor obligatorii. –The New York Times Ne aflm n prezena unui istoric emerit.– Spectator Magistral.– The Economist

THE Mesopotamian civilization shares with the Egyptian civilization the honour of being one of the two earliest civilizations in the world, and although M. J. de Morgan’s excavations at Susa the ruined capital of ancient Elam, have brought to light the elements of an advanced civilization which perhaps even antedates that of Mesopotamia, it must be remembered that the Sumerians who, so far as our present knowledge goes, were the first to introduce the arts of life and all that they bring with them, into the low-lying valley of the Tigris and Euphrates, probably themselves emigrated from the Elamite plateau on the east of the Tigris; at all events the Sumerians expressed both “mountain” and “country” by the same writing-sign, the two apparently being synonymous from their point of view; in support of this theory of a mountain-home for the Sumerians, we may perhaps further explain the temple-towers, the characteristic feature of most of the religious edifices in Mesopotamia, as a conscious or unconscious imitation in bricks and mortar of the hills and ridges of their native-land, due to an innate aversion to the dead-level monotony of the Babylonian plain, while it is also a significant fact that in the earliest period Shamash the Sun-god is represented with one foot resting on a mountain, or else standing between two mountains. However this may be, the history of the Elamites was intimately wrapped up with that of the dwellers on the other side of the Tigris, from the earliest times down to the sack of Susa by Ashur-bani-pal, king of Assyria, in the seventh century. Both peoples adopted the cuneiform system of writing, so-called owing to the wedge-shaped formation of the characters, the wedges being due to the material used in later times for all writing purposes—the clay of their native soil—: both spoke an agglutinative, as opposed to an inflexional language like our own, and both inherited a similar culture. A further, and in its way a more convincing argument in support of the mountain-origin theory is afforded by the early art of the Sumerians. On the most primitive seal cylinders1 we find trees and animals whose home is in the mountains, and which certainly were not native to the low-lying plain of Babylonia. The cypress and the cedar-tree are only found in mountainous districts, but a tree which must be identified with one or the other of them is represented on the early seal cylinders; it is of course true that ancient Sumerian rulers fetched cedar wood from the mountains for their building operations, and therefore the presence of such a tree on cylinder seals merely argues a certain acquaintance with the tree, but Ceteris paribus it is more reasonable to suppose that the material earthly objects depicted, were those with which the people were entirely familiar and not those with which they were merely casually acquainted. Again, on the early cylinders the mountain bull, known as the Bison bonasus, assumes the r?le played in later times by the lowland water-buffalo. This occurs with such persistent regularity that the inference that the home of the Sumerians in those days was in the mountains is almost inevitable. Again, as Ward points out, the composite man-bull Ea-bani, the companion of Gilgamesh, has always the body of a bison, never that of a buffalo. So too the frequent occurrence of the ibex, the oryx, and the deer with branching horns, all argues in the same direction, for the natural home of all these animals lay in the mountains.

O istorie politico-sentimental? a capitalei noastre. De ce o istorie politico-sentimental?? Pentru c?, ?n evolu?ia Bucure?tiului, de-alungul secolelor, afacerile politice s-au ?mpletit adesea, inevitabil, cu b?t?ile inimii. Chiar prima perioad? a cet??ii, ca ?i capital? domneasc?, tutelat? de figu ra dominant? a doamnei Chiajna, poate fi b?nuit? de un senzualism crud care a deschis drum acelui fenomen pe care Ionescu-Gion ?l numea at?t de plastic ?ginecolatrie“, adic? ascultarea dovedit? de domnitorii valahi fa?? de so?iile lor.

Adam Smith's masterpiece, first published in 1776, is the foundation of modern economic thought and remains the single most important account of the rise of, and the principles behind, modern capitalism. Written in clear and incisive prose, The Wealth of Nations articulates the concepts indispensable to an understanding of contemporary society.

The Federalist Papers are a series of 85 articles advocating the ratification of the United States Constitution. Seventy-seven of the essays were published serially in The Independent Journal and The New York Packet between October 1787 and August 1788. A compilation of these and eight others, called The Federalist, was published in 1788 by J. and A. McLean. The Federalist Papers serve as a primary source for interpretation of the Constitution, as they outline the philosophy and motivation of the proposed system of government. The authors of the Federalist Papers wanted to both influence the vote in favor of ratification and shape future interpretations of the Constitution. According to historian Richard B. Morris, they are an "incomparable exposition of the Constitution, a classic in political science unsurpassed in both breadth and depth by the product of any later American writer."

Apariia n 1948 a primei reviste romneti n exil, la Paris, intitulat de creatorii ei, Virgil Ierunca i Mircea Eliade, Luceafrul“, a venit dup ce tvlugul sovietic reuise s anihileze n ar Romnia politic, iar pe cea spiritual parial, ducnd, dup cum spunea Julien Benda, la trdarea crturarilor. Reacia la aceast stare a venit, aa dup cum era i firesc, din partea unor intelectuali exilai i cu precdere a lui Virgil Ierunca, unul dintre cei doi componeni a ceea ce putem denumi instituia Lovinescu – Ierunca“. Acest cuplu a tiut s prezerve valorile romneti i nu numai pe cele spirituale, s anime, s conving, s scoat din inerie pe acei intelectuali romni exilai care i cutau menirea n acea lume care, pe atunci, nu oferea, ca mai trziu, linitea interioar att de necesar creaiei. Ierunca a fost deseori cel care l-a mpins pe Mircea Eliade s nu rmn ancorat ntr-o literatur de mrturii, ci ntr-o via activ de creaie, de cutri. Volumul de fa, care ne restituie“ Luceafrul“, se datoreaz meritului deosebit al autorilor Mihaela Albu i Dan Anghelescu.Studiul efectuat cu ntreaga dragoste i acribie a cercetatorului ne dezvluie, cu rafinament, ndeosebi o cunoatere aprofundat a simirilor celor care, cu 60 de ani n urm, nu abdicaser de la datorie. Impresioneaz nu numai relatarea faptic, dar i bogia cu care cei doi autori pun n relaie imensul lor bagaj cultural cu ceea ce au produs cu o jumtate de secol n urm autorii Luceafrului“.“ (Dinu Zamfirescu)

Un fascinant discurs despre unul dintre cei mai celebri ?i cei mai disputa?i actori ?i regizori, cu istorii scandaloase al c?ror personaj atipic a fost, cu via?? – nu totdeauna lipsit? de r?sp?ntii ?i suspans – de culise a acestui filosof al scenei ?i bufon metafizic al existen?ei. Autoarei i s-a decernat pentru aceast? carte Premiul Uniunii Cinea?tilor din Rom?nia.

Specialist ?n domeniul avangardei, scriitorul – extrem de incomod uneori! – Ovidiu Morar, scrie despre scriitorii evrei din Rom?nia ?ntr-un stil incomod, m?nat de un zeu al drept??ii, impar?ial ?i feroce. Cine sunt scriitorii evrei? ?n ce m?sura ei se deosebesc de rom?ni, unguri, francezi, ?i ?n ce m?sur? se aseam?n?? Aceste ?i multe alte ?ntreb?ri mai mult sau mai pu?in comode revin aidoma unui laitmotiv pe parcursul c?r?ii, scrise ?ntr-un stil alert, incitant, cu note v?dit incomode, iar pe aclouri de-a dreptul provocatoare.

Indezirabilii, publicat sub egida Institutului de Istorie ?George Bari?iu“ al Academiei Rom?ne, scoate la lumin? informa?ii pu?in cunoscute despre exodul etnicilor evrei, rom?ni, ru?i ?i ucraineni din URSS ?n Rom?nia.Cauzele, mijloacele emigr?rii, reac?ia autorit??ilor, a popula?iei autohtone ?i a organiza?iilor interna?ionale, fenomenele conexe sunt relevate ?n contextul profundelor transform?ri sociale ?i politice din perioada 1919-1939. Prezentarea unor texte scrise de ?i despre emigran?i ofer? detalii asupra atrocit??ilor comise de regimul sovietic, a modului ?n care au fost percepu?i ?i a celui ?n care au perceput indezirabilii statul na?ional unitar rom?n.Fragment din subsec?iunea ?Trecerea Nistrului ?n ambele sensuri: motive ?i consecin?e“Unul din efectele masacrelor de la Nistru din lunile februarie-martie 1932 ?i ale noului val de refugia?i din RASS Moldoveneasc? asupra opiniei publice din Rom?nia a constat ?n exprimarea pozi?iei fa?? de evenimentele tragice ?n publica?ii. Jurnali?tii ?i cercet?torii nu s-au limitat la analiza evenimentelor, ci au publicat o serie ?ntreag? de materiale despre istoria regiunii transnistrene ?i a rom?nilor de acolo. De exemplu, potrivit lui Pamfil ?eicaru, amplificarea represiunilor din URSS reprezenta unul din aspectele luptei ?mpotriva tradi?iei (familia, p?m?ntul, religia), iar rom?nii transnistreni – un bastion de ?nd?r?tnic? rezisten?? a tradi?iei. ?n fapt, purificarea regiunii transnistrene, echivala cu desfiin?area pseudo-autonomiei moldovene?ti, iar dispari?ia entit??ii intra ?n linia necesit??ilor de via?? ale centraliz?rii Moscovei, trec?nd peste particularit??ile provinciale. Motivele extermin?rii sunt rezumate ?n finalul analizei: ?Moldovenii n-au fost buni, n-au slujit scopurilor pentru care li se d?duse chiar ?i titlul de Republic? Moldoveneasc?, dispari?ia lor a ap?rut ca o porunc? nivelatoare a standardului na?ional conceput de Stalin. ?i de pe p?m?nturile unde tr?iesc de veacuri, de pe malurile Nistrului, sunt porni?i ?n dep?rt?rile pustii ?i ?nghe?ate ale Siberiei. Drumul lung ?i greu, foamea, bolile, le va tot ?mpu?ina num?rul, p?n? ce nu va mai r?m?ne niciunul din neamul blestemat al moldovenilor, ace?ti ?nd?r?tnici adversari ai uniformiz?rii staliniste. De-a lungul Rusiei ro?ii (tot at?t de milostiv? ca ?i Rusia ?arist?) mormintele lor vor ?nsemna drumul crucific?rii moldave. ?i ieri ?i azi Pohod na Sibir! Numai imbecilii ??i ?nchipuie c? esen?a na?iilor se schimb? prin revolu?ii“. La 23 martie 1932, sub impresia cazurilor, individuale sau de grup, aproape zilnice, de ?mpu?care a ??ranilor rom?ni care ?ncercau s? p?trund? din Transnistria ?n Rom?nia, Pamfil ?eicaru dezvolta ideea de standardizare spiritual? prin represiune masiv?, exterminatorie, ?ntr-un articol cu accente directe antiminoritare ?i indirecte antiguvernamentale. Raportat la incapacitatea sau imposibilitatea opririi crimelor de la frontiera sovieto-rom?n?, directorul Curentului propunea efectuarea unui schimb de popula?ie cu URSS, mediat de Societatea Na?iunilor: ?[…] exact ?n propor?ia numeric? a moldovenilor de peste Nistru ce ni s-ar trimite, am expedia comuni?ti ruteni, oameni converti?i ce nu ar mai necesita at?ta trud? uciga?? c?te sunt constr?nse autorit??ile sovietice s? fac?“. O critic? explicit? viza rolul activ pe care ar fi trebuit s?-l joace Societatea Na?iunilor: ?Un mijloc foarte simplu de a curma un asasinat, un semn de prezen?? uman? a institu?iei de asisten?? a popoarelor, de activ? prezen?? a Societ??ii Na?iunilor“. Trebuie men?ionat ?ns? faptul c?, ?ntr-un articol ulterior, se consemna sprijinul acordat de A. ?ulghin, reprezentantul ucrainean la Geneva, delega?iei Rom?niei, care a cerut condamnarea masacrelor de la Nistru ?n format multilateral. Mai mult dec?t at?t, putem observa c? ucrainenii sunt men?iona?i pe l?ng? etnicii rom?ni ca victime ale atrocit??ilor: ?Masacrele s-au repetat, ??ranii au fost ?mpu?ca?i f?r? mil?, rom?ni ?i ucraineni laolalt?“.