Monumentala monografie dedicat? unuia dintre cei mai mari romancieri ai lumii are avantajul de a sintetiza o bun? parte din bibliografia scris? pe marginea operei uria?ului care a semnat, ?ntre altele, capodopera Crima ?i pedeaps?. Ion Iano?i plaseaz? ?ac?iunea“, firul epic al cercet?rii ?ntreprinse ?n contextul secolului al XIX-lea, astfel ?nc?t eroii vie?ii literare de atunci se contureaz? pregnant, provoc?tor de viu.

Lirica Aurei Christi s-a format i s-a modelat iute, ferm, cu o ndrzneal i o gravitate rar a tonului, mai ales n jurul poeziei de meditaie post-romantic, de la Rilke la vetaieva, de la Blaga la Nichita Stnescu. Necznd prad ispitelor culturale i mondene post-decembriste, ntre care aa-zisul post-modernism romnesc, ce afia cu o anume suficien refuzul valorilor clasice i moderne n favoarea unei lirici descompuse i uneori barbar improvizate sub scuza autenticismului, poeta noastr a uimit critica de specialitate prin ample volute metaforice, calde, ndrznee, abordnd, n cteva volume, printr-o splendid frond, clasicul sonet poetic i dovedind o excelent stpnire a limbii, a mijloacelor specifice, ntr-o liric a meditaiei grave, adnci, exprimat n metafore, n care modernitatea i sensibilitatea secolului se confund, cu vigoare clar, de o marcat originalitate, tumultuos i muzical aproape, ntr-o subtil rezonan eufonic, cu trimiteri, accente i imagini simbolice, cu marele torent al liricii europene de nalt nivel, de la Rimbaud i Baudelaire, la Rilke i Blaga. i, nc odat, la vetaieva i Nichita Stnescu.“ (Nicolae Breban)A scrie cderea apocaliptic nu e uor. E un merit al Aurei Christi faptul de a gsi singura soluie la aceast cdere fatal, dat din pornire: cel care o scrie o i oprete, incitnd rigoarea/ celui din urm frig. Doar un fel de zeu al poeziei, o divinitate descoperit cu greu, contient de destrmarea mitului, poate s impun din nou mitul: instituirea mai viului este cu putin doar datorit morii. nvierea nu e posibil dect datorit ei. Sensul celei mai mari dintre taine se dezleag, astfel, paradoxal, prin rsturnarea negativitii generale a sensului. (...) Descoperirea fcut de poet este c realul nsui are origine poetic (nu real!), prin cderea n emisfera cealalt, de parc Dante nsui ar fi acum reeditat n alt semantic: Ah, calul e fiu al pegailor dintotdeauna. Fiinele existente i au obria n himere, iar realitatea ia fiin din metafor. (...) Alt descoperire poetic: ntreg mitul temporal al omenirii poate fi ranversat. (…) Iat, deci, cum se poate recupera mitul ntr-o epoc n care toat lumea postmodern a visat la demitizare i dez-iluzionare pentru a se apropia de realul ca atare.“ (tefania Mincu)http://aurachristi.ro/

Iat?, ?n cuvintele Aurei Christi, curg?nd abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, s? nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii. (Nicolae Balota).Aici totul e grav. Nici ludicul, nici parodicul, nici oboseala contextului postindustrial ?i nici tendin?ele destructurante ale postmodernilor nu au trecere. Modernitatea Aurei Christi e una esen?ial?, organic?, refractar? modelor, n?zuind spre reinterpretarea semnelor ?i universaliilor; ?ntreb?rile pe care ?i le pune ea au fost ?i ale inainta?ilor, iar r?spunsurile transcend achizi?iile, relev?nd evolu?ia con?tiin?ei ?n mers, relev?nd evolu?ia unei creatoare de m?na ?nt?i, cu totul personal?. Scrieri mai noi, Labirintul exilului (2000), Elegii nordice (2002) ?i altele confirma consecven?a cu sine a unei con?tiin?e exemplare. (Constantin Ciopraga)M? auzi tu, oare, ?nstr?inato? Am citit poeziile tale la ceas de sear?, pe o teras?, av?nd ?n fa?? colinele Ierusalimului. Eu nu sunt un bun comentator de poezie, cei care au scris despre poezia ta te-au “prins“ foarte bine, ai for??, un sim? rar al tragicului ?i antene pentru transcenden??, f?r? s? cazi (din fericire) ?n ceea ce se cheam? “poezie religioas?“. E un instinct p?g?n care te fere?te de o excesiva “cre?tinare“ a poeziei chiar ?i ?n Psalmi. (Leon Volovici). (fragment dintr-o scrisoare)E simplu: ?l vad pe Dumnezeu ca pe un partener de dialog, cu care ma cert nu rareori. Citesc adesea serile din Noul Testament mai ales; ei, ?i atunci ?ncepe fierberea... Nu prea merg la biseric? dec?t atunci c?nd simt imperios nevoia – adev?r pentru care Mama de pilda m? ceart? c?teodat?. Duc biserica mea cu mine; a?a pot s? m? rog oriunde, oric?nd. Spre deosebire de Cioran, eu cred ca nu Diavolul a f?cut lumea, ci Dumnezeu; doar c? spre sf?r?itul Facerii a obosit un pic; se ?nt?mpl? ?ntruc?tva c? ?ntr-o proza a lui Rilke, ?n care cele doua m?ini ale Domnului se iau la ?ntrecere ?i se pare ca st?nga profit? de oboseala dreptei... M? ?i ?ntreb uneori, pe urmele lui Unamuno: cine sunt eu s?-i cer socoteala lui Dumnezeu pentru ca lumea ?n care tr?im e a?a cum e? (Are dreptul, oare, o g?nganie s?-?i aroge obr?znicia de a se ciond?ni cu El, cu nimeni altcineva dec?t cu El?!!) ?i tot ca Unamuno, invoc?ndu-l pe Oberman, ?mi r?spund: da, c?ci pentru lume, pentru univers eu sunt nimeni, nu ?nsemn nimic, pentru mine ?ns? sunt totul.Gr?dini austere a stat – da, incredibil – ?n sertarele c?torva edituri circa ?apte ani; ani de izolare atroce, de singur?tate dorit?, iubit?, hulit? ?i, iar ?i iar, iubit?... E un volum publicat dup? o perioada de secet?, c?nd mi se p?rea – p?n? la o neagr? m?nie! – ca nu voi mai scrie niciodat? poezie... Nici cartea de debut n-am a?teptat-o at?tea... secole. E un volum care a circulat pe internet, prietenii trimi??ndu-mi mesaje, scrisori, cronici ad-hoc despre cartea mea de psalmi ?n r?sp?r. (Aura Christi)Faptul c? Gr?dinile austere au trecut prin PC-ul meu mi-a prilejuit o bucurie, o tulburare de zile aurorale. Nu m-am putut ab?ine ?i am citit c?teva poeme. N-am mai putut apoi s-o las din mana. M-a ?nv?luit ?i m-a luat pe sus cutremurata spiritualitate vital? care str?bate versurile. Asta nu mi se ?nt?mpl? prea des, citind poezie contemporan?. (Zoltan Terner)Mignona ?i b?t?ioas?, cheltuind pasionalitate, r?zboinic? ?n pofida fragilit??ii, ?mpr??tiind texte curajoase pe care amicii internau?i nu ezit? a le califica “dinamit? curat?“, sup?r?nd pe mul?i, scriind febril, asum?ndu-?i riscurile Balcaniei (“lin?at?“, pedepsit?, izolat? etc.), Aura Christi, cit?nd “vorbele atroce“ ale iubitului Nietzsche, vrea s? devin? ceea ce este: poet?. (...) Metamorfoza e izbitoare; discursul a devenit sincopat, auster, de o incanta?ie adumbrit?, celebr?nd “via?a de vis“, test?nd – prin “poemele de iubire“ – temele grave (rela?ia cu maestrul, divinitatea, moartea, poezia) pentru a conchide c?, doar povestit?, via?a e tr?it?. Mul?i dintre exege?ii Aurei Christi au subliniat “fulminant? ascensiune“ a poetei. Penetrant?, Aura Christi a avut ?ansa de a fi fost v?zut? ?n mediile bucure?tene. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau ?i ?n tenacitatea autoconstruc?iei, promov?nd – programatic – “ruptura“. (Adrian Dinu Rachieru)

Poeta, eseista ?i prozatoarea Aura Christi propune o radiografie a vie?ii literare ?i a celor mai interesante c?r?i ap?rute ?n ultimul deceniu literar. Cartea se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Nici avangardi?tii cei mai radicali n-au putut ignora total tradi?ia, de?i, la modul teoretic, au pretins c? au aruncat-o la co?ul de gunoi. Un Urmuz a valorificat absurdul care nu lipse?te din folclor, dar nici din Caragiale. ?Constructivi?tii” au sim?it tenta?ia s?-l asimileze pe Br?ncu?i la avangard? etc. Iat? ?ns? c? postmoderni?tii au ajuns la ??n?elepciunea” c? lumea contemporan? ?ncepe doar cu d?n?ii. Am auzit voci spun?nd c? Liviu Rebreanu este at?t de ??nvechit”, ?nc?t nu mai are ce c?uta ?n programele de ?nv???m?nt. Nu mai vorbim de Eminescu. Acesta n-ar fi dec?t un scriitor ?istoricizat”, interesant, cel mult, prin c?teva poeme cu tent? parodic-textualist?, cum sus?ine un eminent istoric literar, care consider? c? locul ?n ?canonul literar” rom?nesc trebuie cedat postmodernistului Mircea C?rt?rescu, cu detronarea ?poetului na?ional”, sintagm? complet ?dep??it?”. Captatio benevolentiae din conferin?a Aurei Crhisti ?ncepe cu o astfel de provocare: ?M-am ?ntrebat nu o dat?, pe ?ntinderea ultimilor ani, ce s-ar ?nt?mpla dac?, ?ntr-o bun? zi, ne-am pomeni fa?? ?n fa?? cu Mihai (sau Mihail, cum ?i spunea Nichita St?nescu) Eminescu, cu Lucian Blaga sau Nicolae Iorga, cu George C?linescu sau Liviu Rebreanu, cu Titu Maiorescu sau cu una dintre marile doamne ale literaturii rom?ne, Hortensia Papadat-Bengescu? S-ar sim?i acas?? Aici, printre noi, scriitorii rom?ni… Aceste ?ntreb?ri ar st?rni, f?r? ?ndoial?, ironiile sau comentariile sarcastice ale multor postmoderni?ti, textuali?ti, dou?mii?ti sau post-post-moderni?ti, care ?i-au ?ntocmit, ?ntr-o grab? suspect?, precipitat?, o ?nou? tabl? de valori acceptate?, fiindc? no?iunea de cultur? e... ?suspect? din punct de vedere politic!? Desigur, ace?ti mari scriitori nu s-ar mai sim?i acas?, ci abandona?i, cu patria lor cu tot, ?n numele alteia, obscur?, fudul?, ?n vulgaritatea ei, hibrid? din punct de vedere nu numai cultural, a?a cum o prevedea, alarmat, Mircea Eliade ?n celebra lui conferin?? din 1953, Destinul culturii rom?ne?ti. (Theodor Codreanu)

Celebrul, iubitul ?i controversatul profesor de filozofie Ion Petrovici a avut o via?? fracturat?. ?ntr-o vreme, a urcat p?n? pe Everestul performan?ei ?i al recunoa?terii publice, de unde, atunci c?nd istoria s-a virusat de o ideologie apocaliptic?, s-a pr?bu?it direct ?n groapa Marianelor – b?ntuit? de tot felul de silnicii ?i nes?buin?e. Mult? vreme s-a am?git cu ?n?elesul m?ng?ietor al filosofiei (De consolation philosophie), a?a cum i-l h?r?zise cei vechi, dar s-a ?i ?nfiorat de mizeriile ei, atunci c?nd a v?zut-o dec?zut? ?n condi?ia de surogat ideologic. Oare trebuia, dup? ce-a privit lumea prin sp?rtura pe?terii lui Platon, s-o p?ndeasc? ?i din spatele gratiilor ?i-a z?voarelor trase? Vremurile noi, r?scolnice, l-au g?sit total nepreg?tit. Glasul s?u, obi?nuit s? peroreze ?n aule universitare, ?n Camer?, ?n Academie, ?n cadrul unor fastuase reuniuni interna?ionale a fost, pentru multe decenii, obligat la t?cere. […] Paginile memorialistice reproduse de noi ?n aceast? carte reprezint? doar o diviziune (cap. VIII) dintr-o lucrare mai elaborat? ?i necunoscut?. Nu ?tim unde se g?sesc restul paginilor, dar n?d?jduim c? de?in?torul lor s? g?seasc? o formula de punere ?n circula?ie public? a ?ntregului material pentru a putea reconstitui o perioad? important? din via?a sa ?i, implicit, din istoria acestei ??ri. Dup? c?te putem estima, perioada circumscris? de aceste amintiri sub?ntinde anii cei mai grei din istoria mai recent? a ??rii noastre.

Mitul felin ?n literatura universal? este o lucrare ?n care s-a ?ncercat sintetizarea ?ntr-o form? accesibil?, ?ns? f?r? a fi superficial?, a unei cantit??i impresionante de material, material g?sit at?t ?n publicistica rom?n? c?t ?i cea str?in?. Subiectul lucr?rii a fost o alegere subiectiv?, fiind aproapiat de sufletul autoarei. Fiecare capitol ?n parte trateaz? un aspect al temei dezv?luite ?n titlu, respect?nd ?n acela?i timp o linie cronologic?, acest lucru facilit?nd ?n mod semnificativ ?n?elegerea ?i asimilarea informa?iei. ?ns? ?ntreaga lucrare are ca punct comun permanenta oscilare ?ntre planul real ?i cel fantastic, fabulos, ?ntre documente oficiale (precum cronicile) ?i m?rturiile oferite de supersti?iile populare. ?n primul capitol observam ?ara de origine a pisicii, Egiptul, ?i modul ?n care aceasta era tratat? ca o zeitate cu atribu?ii contradictorii (uneori benefice, alteori sinistre). De?i exportul lor a fost interzis de catre egipteni din motive religioase, acest lucru nu a ?mpiedicat r?sp?ndirea lor ?n toate culturile lumii. Sunt analizate de asemenea ?i diversele legende legate de na?terea pisicii la diferite popoare. Al doilea capitol trateaz? ?n detaliu o tr?s?tur? principal? a mitului felin ?i anume aspectul s?u, parc? implicit, feminin. Feminitatea, tandre?ea, instinctele materne, capriciile, viclenia, elegan?a, independen?a sunt doar c?teva dintre calit??ile comune ale femeii ?i pisicii, calit??i ?nf??i?ate de nenum?ra?i scriitori ?i arti?ti din toate timpurile ?i culturile.Capitolul al treilea ne ?nf??i?eaz? eternele conflicte dintre pisici ?i c?ini (lupt?ndu-se pentru ?ncrederea ?i afec?iunea omului), dintre pisici ?i ?oareci (o ?lupt?“ milenar? ?ntre Bine ?i R?u, unde binele, reprezentat de pisic?, nu ??i poate p?stra mereu puritatea). Aceste ?lupte“ au avut ca rezultat obsesia multor popoare pentru pisici. Dar cu toate acestea, pisicile au fost ?i vor r?m?ne fiin?e independente, niciodat? accept?nd un ?st?p?n“. Nu sunt pu?ini scriitori care ?n operele lor au ?nf??i?at pisicile asemenea unor oameni, capabile de absolut orice: a scrie, a citi, a c?nta, a juca teatru ba chiar ?i a vorbi. Ele au ?i unele dintre calit??ile omului (compasiune, abilitatea de a iubi) dar ?i c?teva dintre defectele acestuia (egoism, violen??, indiferen??). De asemenea li se atribuie puteri supranaturale cum ar fi clarviziunea.

Opera lui N. Steinhardt are ?capacitatea“ de a descuraja tentativele de sistematizare ?i analiz? critic?. Apar?in?nd unui intelectual evreu erudit, spirit febril, avid de limpezire ?i afirmare, aceasta se ramifica at?t ?n planul literaturii, c?t ?i ?n cel al teologiei, al ideologiilor politice sau al dreptului constitu?ional. ?n perioada interbelic?, cea a formarii intelectual-spirituale, N. Steinhardt publica, ?n doar ca?iva ani, o lucrare de drept constitu?ional, dou? studii despre iudaism, un volum de parodii ?i peste o suta de studii literare ?i articole de ideologie liberal-conservatoare. ?n perioada postbelic?, ?ncepand cu finalul anilor '60, el scrie memorialistic? ?i microromane, traduce, re?ncepe o activitate publicistic? sus?inut?, care va dura p?n? ?n 1989, ?i scrie predici ?i eseuri teologice erudite. Volumele de eseuri critice din anii '70 ?i '80 ale lui N. Steinhardt, singurele apari?ii editoriale din perioada comunist?, s-au bucurat de o receptare pozitiv?, ?ns? pozi?ia contestatara a scriitorului fa?? de regim a condus la marginalizarea sa. Abia odat? cu apari?ia postum? a Jurnalului fericirii (1991), a Cuvintelor de credin?? (1992) ?i a Primejdiei m?rturisirii (1993) au fost recunoscute de c?tre publicul larg valoarea intelectual? ?i morala a scriitorului N. Steinhardt ?i particularitatea locului ocupat de acesta ?n deceniile totalitare.Irina Ciobotaru (Suceava, 2 mai 1978), absolvent? a Facult??ii de Litere din cadrul Universit??ii ??tefan cel Mare“ din Suceava, doctor ?n filologie al aceleia?i universit??i, cu o tez? despre opera lui N. Steinhardt, coordonata de Prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu. Colaboreaz? la reviste precum ?Contemporanul. Ideea European?“, ?Verso“, ?Tabor“, ?Dacia literar?“, ?Hyperion“, ?Transilvania“, ?Bucovina literar?“. Este profesor de limba ?i literatura rom?n?.

Un roman al c?ut?rii de sine, al c?ut?rii eului, o spectaculoas? excavare ?n ad?ncurile fiin?ei, ne ofer? Irina Boca, revenind ?n aten?ia publicului rom?nesc cu un story fascinant, scris ?ntr-un stil alert, cu fraz? scurt?, ml?dioas?, casant?. O sondare ?n ad?ncurile ?eului profund“ (M. Proust), asupra experien?ei naratoarei l?s?ndu-?i amprenta, ?n chip cert, exilul, ?nstr?inarea, dorin?a vie, ascu?it?, de a se rea?eza ?n matca esen?elor. Aura Christi

Demersul interpretativ al Constantinei Buleu pare stimulat (ca sa nu spunem: ??ndr?gostit“...) tocmai de caracterul la limita non-definibil, misterios, ireductibil mitopetic al ?puterii“ ?i al reprezent?rilor sale din secolul al XIX-lea. Fie c? ne prezint? metodologii de obedien?? structuralist?, neomarxist?, jungian?, lacanian?, func?ionalist-simbolic? sau fenomenologic?, autoarea e constant fascinat? de un fenomen care, la un cap?t al s?u, presupune ordine, alegere ra?ional?, logic? instrumental?, iar, la celalalt, revela?ie, intensitate, magnetism, charism?, ?ntr-un cuv?nt: magie. Cartea are darul de a ?nf??isa, mai degraba dec?t o ?paradigma“, o panoram? a spiritului secolului al XIX-lea, ?n rela?ie cu tema puterii. Deschiderea curajoas? c?tre un fenomen de o asemenea amploare aminte?te de aura eroic? a unor faimoase ?ntreprinderi intelectuale (Peter Gay, de pild?), deseori invocate, cu implicita admira?ie ?i pricepere, ?n lucrarea Constantinei Buleu. Curiozitatea intelectual? mereu vie, claritatea g?ndirii, larga deschidere bibliografic? ?i, nu ?n ultimul r?nd, expresivitatea foarte personal? a stilului plaseaz? acest demers ?n categoria lucr?rilor de referin??.

Gina Sebastian este o foarte autentic prozatoare. Chiar rnile, dezamgirile, nemplinirile au lsat urme ce dau sensibilitii care se exprim n scrisul ei, nota lor particular, tonul lor, parfumul lor“.Nicolae BalotUn scriitor profesionist de prim mn… O construcie de carte extraordinar, nemaintlnita n carile altor scriitori“.Alex tefnescuEste o carte de meditaii, meditaii asupra unor teme i asupra unor personaliti. Rareori n lumea noastr, n sensul de lumea contemporan, mai poi gsi un spirit att de echilibrat i cu o asemenea scar de valori morale i culturale“.Ana Blandiana

asopis za kulturu i drutvena pitanja, bavi se socijalno angaovanim temama. Izlazi kvartalno. Prvi broj posveen je Oskaru Daviu

Aceast? carte a fost, este ?i va fi o fabuloas? c?l?torie spre centrul fiin?ei mele, chiar ?i la mul?i ani dup? ce voi fi terminat-o. V? mai aminti?i problemele de aritmetic? din clasele primare? Un tren pleac? cu viteza H, Y, Z (?tiind c? viteza este variabil?) din punctul A ?i ajunge ?n punctul B dup? un num?r de ore. Ei bine, povestea care urmeaz? este acea problem? de aritmetic?. Dac? trenul sunt eu, ?nseamn? c? Dumnezeu este o problem? de aritmetic?. Grea. ?i de rezolvat. (Daniela Lungu)

E cu putin?? ca un studiu despre Constantin Noica – unul care se respect? ?i vrea s? fie respectat – s? fie scris de un literat? Noica are la noi statutul filosofului tare (faptul se explic? poate tocmai prin absen?a unei filosofii tari ?n spa?iul cultural rom?nesc) ?i, ?n plus, a cam dezavuat literatura, consider?nd-o cumva frivol?. Poate chiar pe scriitori. Prin urmare, s?nt toate datele ca acest fapt s? par? cel pu?in riscant. Dac? nu o insolen??. Doar c? Dorin Popescu, autorul c?r?ii, de?i absolvent de studii filologice, nu e numai ceea ce se nume?te ?ndeob?te prin literat; pe de alt? parte, din confruntarea cu exerci?iul exegetic nici Constantin Noica nu mai iese la fel de ?ncorsetat ?n tiparele prejudec??ilor. Altfel spus, nici Constantin Noica nu mai este Constantin Noica – a?a cum apare ?n tratatele despre filosofia rom?neasc?. (Mircea A. Diaconu)

n paginile acestei cri, am redat situaia general din Paradisul Vestului“ i a exilatului romn venit aici, vzut n dublu avantaj de persoana particular i jurnalist. Majoritatea celor venii n perioada tranziiei romne“, dar i o buna parte din ceilali au fost i sunt buni aici – cu preponderen n Germania – la muncile de jos“ (…) Romnia nu e cunoscut n Occident dect ca zona srciei, a copiilor orfani, a hoilor i a corupiei“!

Astfel de dic?ionare care s? te edifice asupra autorului, a operelor ?i a personajelor principale ale acestora n-au mai ap?rut p?n? acum la noi (desigur, ?n ce prive?te literatura universal?). Aici g?se?ti nu numai cuno?tin?ele necesare la orele rezervate lecturii obligatorii sau suplimentare din literatura universal?, ci ?i suficiente informa?ii care s? te incite la noi ?aventuri“ ale lecturii ?i, firesc, la l?rgirea universului intelectual.

Dac? spun un adev?r incomod sunt tratat? ca un trouble-fête. Dac? regret radicalismul sau lipsa de tact de a emite un adev?r nepl?cut, mi se sugereaz? c? sunt la??. Dac? sunt vis?toare sau patetic?, mi se spune c? sunt dep??it?. C?nd sunt trist? ?i m? ascund dup? masca unei veselii debordante, mi se z?mbe?te insidios: ei, ascunde ea ceva. C?nd spun ?n gura mare ceea ce cred, sunt ?fichiuit? cu sarcasme. Iar atunci c?nd abordez teme majore, mi se sugereaz? c? sunt expirat?. Nu, nu exist? nici un fel de comunicare. La mijloc sunt, mai degrab?, ni?te savante mecanisme menite s?-?i deformeze faptele, iar, ?n ultim? instan??, imaginea, ?i s?-?i taie orice elan, pentru ca, ?ntr-un t?rziu, s? te fac? s? alegi, iar??i, singur?tatea – mam? bun?, aspr?, cald? – ?n iadul-raiul de fiecare zi.S? te re?ntorci ?n subterana ta mereu acela?i, mereu altul, tu, cel care e?ti ?i devii ceea ce e?ti. Aici e marea judecat?. ?ntre pere?ii acoperi?i cu c?r?i ?ncepe cunoa?terea. Restul sunt vorbe, fantezii, toane, divaga?ii, ?nt?mpl?ri m?runte, scurse dinspre realitatea de fum, a c?rei amintire e proasp?t? ?i-at?t de vie. Orgoliul, smerenia ?i asprimea ?ndreptat? ?mpotriva ta ??i vor fi sfetnici.Carnea trec?toare a cui sunt, Doamne? (Aura Christi)

Alian?ele, studiul filosofiei ?i psihologiei, cunoa?terea intim? a literaturii, muzicii ?i artelor plastice de la noi ?i de altundeva au completat p?n? la rafinare forma?ia Hortensiei Papadat-Bengescu. ?n alt mod dec?t compatrioatele Dora D’Istria, Elena V?c?rescu, Martha Bibescu, Anna de Noailles. Sensibil? la inova?ii, ?n ton cu timpul ?i cu noile cerin?e, elec?iunea spiritului european, acestea i-au ?ntre?inut voca?ia originar?. Cum se spune cu formularea devenit? loc comun: un scriitor f?r? frontiere. Un alt mod de a fi european.

Este o carte care adun? ?n acela?i loc ?i-n acela?i timp, o diversitate de informa?ii ?i mesaje pozitive, energie ?i ?nv???minte care vin din istoria ?i cultura na?ional? ?i universal?, din tradi?iile ?i folclorul poporului rom?n dar ?i din lumea "necuv?nt?toarelor". Trebuie doar s-o "deschide?i" ?i ?sigur v? va cuprinde pasional? curiozitate. Primi?i ?n casele?domniilor voastre, "Pic?tura ?de ?n?elepciune" ?i "naviga?i" prin?"apele" ei lini?tite sau ?nvolburate ! S-ave?i "c?l?torie ?frumoas?"!

E versesk?tet egy színes, izgalmas, változatos gy?jtemény, amely valójában nem más, mint egy lélek kalandos bels? útkeresése. Az utazás hétk?znapi helyszíneken zajlik, mégis megannyi érzelem, élmény és izgalmas felfedezés vár arra az olvasóra, aki sze?ret gondolatban elmerülni a lélek tengerében, s partot érni egy rejtélyes szigeten, hogy bejárja a Lélektérképet.Milyen lehet az éjjeli napsütés, milyen csodák rejt?znek s?tét erd?k, padlások mélyén, milyen szép és dallamos lehet a csend hangja? Hogyan képes a világjáró vándor meg?birkózni az útjába kerül? akadályokkal, és milyen harcok árán vívja ki végül a végs? gy?zelmet? Hogyan lehet képes egy lélektelen buszmegálló k?nnyeket csalni az em?ber szemébe? Sok-sok érdekes kérdés vár megválaszolásra, ebben az id?nként szé?dít? magasságokat és ijeszt? mélységeket sem nélkül?z? gy?jteményben, melyben megtalálhatóak k?nnyed, dallamos, már-már mesés versek, de mély lelki tartalma?kat mutató írások is.Tartson velem! Kísérje el útján a világjáró vándort, aki valójában a szobából sem mozdult ki, mégis kalandok ezreit élte át...

Bihari Péternek láthatóan az a szándéka, hogy ?személyes t?rténeteken” keresztül mondja el, milyen is volt a világháború. Tudja és érti, hogy a háború t?rténete nem csak hadt?rténet, hanem társadalomt?rténet. Ezért nagyon sok oldalról ad pillanatfelvételeket a háborús létr?l – arról, hogyan élte meg az emberiség egy bizonyos része a háború állapotát.