„Bucur?-te de fiecare clip? tr?it?!“ „Principala mea preocupare în via?? a fost s? mi cultiv pl?cerile sim?urilor. Sim?indu-m? n?scut pentru sexul opus, l-am iubit întotdeauna ?i m-am l?sat iubit de el. Mi-a pl?cut la nebunie savoarea meselor bune ?i m-a pasionat tot ceea ce era menit s?-mi incite curiozitatea.“ – Casanova Casanova (n. 1725, Vene?ia), „scandalosul ?i insolitul vene?ian, nu a fost doar ceea ce s-a crezut: un aventurier, escroc ?i libertin. Ci ?i poetul, memorialistul, filosoful, muzicianul ale c?rui Memorii au fost considerate «adev?rata Enciclopedie a secolului al XVIII lea».“ – Blaise Cendrars „Pu?ine persoane îi pot egala cunoa?terea, inteligen?a ?i imagina?ia.“ – Lamberg ?Via?a monden? ?i amoroas? a lui Casanova a fost consemnat? f?r? pudoare în miile de pagini ale Memoriilor sale, intitulate ?i Povestea vie?ii mele, autobiografie lipsit? de complezen??, care traverseaz? Secolul Luminilor. Scris? extrem de savuros, cartea – din care edi?ia de fa?? ofer? o bogat? selec?ie – este considerat? o capodoper? a literaturii, prin picanteria detaliilor, amploarea moravurilor descrise ?i erudi?ia autorului.

Lirica Aurei Christi s-a format i s-a modelat iute, ferm, cu o ndrzneal i o gravitate rar a tonului, mai ales n jurul poeziei de meditaie post-romantic, de la Rilke la vetaieva, de la Blaga la Nichita Stnescu. Necznd prad ispitelor culturale i mondene post-decembriste, ntre care aa-zisul post-modernism romnesc, ce afia cu o anume suficien refuzul valorilor clasice i moderne n favoarea unei lirici descompuse i uneori barbar improvizate sub scuza autenticismului, poeta noastr a uimit critica de specialitate prin ample volute metaforice, calde, ndrznee, abordnd, n cteva volume, printr-o splendid frond, clasicul sonet poetic i dovedind o excelent stpnire a limbii, a mijloacelor specifice, ntr-o liric a meditaiei grave, adnci, exprimat n metafore, n care modernitatea i sensibilitatea secolului se confund, cu vigoare clar, de o marcat originalitate, tumultuos i muzical aproape, ntr-o subtil rezonan eufonic, cu trimiteri, accente i imagini simbolice, cu marele torent al liricii europene de nalt nivel, de la Rimbaud i Baudelaire, la Rilke i Blaga. i, nc odat, la vetaieva i Nichita Stnescu.“ (Nicolae Breban)A scrie cderea apocaliptic nu e uor. E un merit al Aurei Christi faptul de a gsi singura soluie la aceast cdere fatal, dat din pornire: cel care o scrie o i oprete, incitnd rigoarea/ celui din urm frig. Doar un fel de zeu al poeziei, o divinitate descoperit cu greu, contient de destrmarea mitului, poate s impun din nou mitul: instituirea mai viului este cu putin doar datorit morii. nvierea nu e posibil dect datorit ei. Sensul celei mai mari dintre taine se dezleag, astfel, paradoxal, prin rsturnarea negativitii generale a sensului. (...) Descoperirea fcut de poet este c realul nsui are origine poetic (nu real!), prin cderea n emisfera cealalt, de parc Dante nsui ar fi acum reeditat n alt semantic: Ah, calul e fiu al pegailor dintotdeauna. Fiinele existente i au obria n himere, iar realitatea ia fiin din metafor. (...) Alt descoperire poetic: ntreg mitul temporal al omenirii poate fi ranversat. (…) Iat, deci, cum se poate recupera mitul ntr-o epoc n care toat lumea postmodern a visat la demitizare i dez-iluzionare pentru a se apropia de realul ca atare.“ (tefania Mincu)http://aurachristi.ro/

Iat?, ?n cuvintele Aurei Christi, curg?nd abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, s? nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii. (Nicolae Balota).Aici totul e grav. Nici ludicul, nici parodicul, nici oboseala contextului postindustrial ?i nici tendin?ele destructurante ale postmodernilor nu au trecere. Modernitatea Aurei Christi e una esen?ial?, organic?, refractar? modelor, n?zuind spre reinterpretarea semnelor ?i universaliilor; ?ntreb?rile pe care ?i le pune ea au fost ?i ale inainta?ilor, iar r?spunsurile transcend achizi?iile, relev?nd evolu?ia con?tiin?ei ?n mers, relev?nd evolu?ia unei creatoare de m?na ?nt?i, cu totul personal?. Scrieri mai noi, Labirintul exilului (2000), Elegii nordice (2002) ?i altele confirma consecven?a cu sine a unei con?tiin?e exemplare. (Constantin Ciopraga)M? auzi tu, oare, ?nstr?inato? Am citit poeziile tale la ceas de sear?, pe o teras?, av?nd ?n fa?? colinele Ierusalimului. Eu nu sunt un bun comentator de poezie, cei care au scris despre poezia ta te-au “prins“ foarte bine, ai for??, un sim? rar al tragicului ?i antene pentru transcenden??, f?r? s? cazi (din fericire) ?n ceea ce se cheam? “poezie religioas?“. E un instinct p?g?n care te fere?te de o excesiva “cre?tinare“ a poeziei chiar ?i ?n Psalmi. (Leon Volovici). (fragment dintr-o scrisoare)E simplu: ?l vad pe Dumnezeu ca pe un partener de dialog, cu care ma cert nu rareori. Citesc adesea serile din Noul Testament mai ales; ei, ?i atunci ?ncepe fierberea... Nu prea merg la biseric? dec?t atunci c?nd simt imperios nevoia – adev?r pentru care Mama de pilda m? ceart? c?teodat?. Duc biserica mea cu mine; a?a pot s? m? rog oriunde, oric?nd. Spre deosebire de Cioran, eu cred ca nu Diavolul a f?cut lumea, ci Dumnezeu; doar c? spre sf?r?itul Facerii a obosit un pic; se ?nt?mpl? ?ntruc?tva c? ?ntr-o proza a lui Rilke, ?n care cele doua m?ini ale Domnului se iau la ?ntrecere ?i se pare ca st?nga profit? de oboseala dreptei... M? ?i ?ntreb uneori, pe urmele lui Unamuno: cine sunt eu s?-i cer socoteala lui Dumnezeu pentru ca lumea ?n care tr?im e a?a cum e? (Are dreptul, oare, o g?nganie s?-?i aroge obr?znicia de a se ciond?ni cu El, cu nimeni altcineva dec?t cu El?!!) ?i tot ca Unamuno, invoc?ndu-l pe Oberman, ?mi r?spund: da, c?ci pentru lume, pentru univers eu sunt nimeni, nu ?nsemn nimic, pentru mine ?ns? sunt totul.Gr?dini austere a stat – da, incredibil – ?n sertarele c?torva edituri circa ?apte ani; ani de izolare atroce, de singur?tate dorit?, iubit?, hulit? ?i, iar ?i iar, iubit?... E un volum publicat dup? o perioada de secet?, c?nd mi se p?rea – p?n? la o neagr? m?nie! – ca nu voi mai scrie niciodat? poezie... Nici cartea de debut n-am a?teptat-o at?tea... secole. E un volum care a circulat pe internet, prietenii trimi??ndu-mi mesaje, scrisori, cronici ad-hoc despre cartea mea de psalmi ?n r?sp?r. (Aura Christi)Faptul c? Gr?dinile austere au trecut prin PC-ul meu mi-a prilejuit o bucurie, o tulburare de zile aurorale. Nu m-am putut ab?ine ?i am citit c?teva poeme. N-am mai putut apoi s-o las din mana. M-a ?nv?luit ?i m-a luat pe sus cutremurata spiritualitate vital? care str?bate versurile. Asta nu mi se ?nt?mpl? prea des, citind poezie contemporan?. (Zoltan Terner)Mignona ?i b?t?ioas?, cheltuind pasionalitate, r?zboinic? ?n pofida fragilit??ii, ?mpr??tiind texte curajoase pe care amicii internau?i nu ezit? a le califica “dinamit? curat?“, sup?r?nd pe mul?i, scriind febril, asum?ndu-?i riscurile Balcaniei (“lin?at?“, pedepsit?, izolat? etc.), Aura Christi, cit?nd “vorbele atroce“ ale iubitului Nietzsche, vrea s? devin? ceea ce este: poet?. (...) Metamorfoza e izbitoare; discursul a devenit sincopat, auster, de o incanta?ie adumbrit?, celebr?nd “via?a de vis“, test?nd – prin “poemele de iubire“ – temele grave (rela?ia cu maestrul, divinitatea, moartea, poezia) pentru a conchide c?, doar povestit?, via?a e tr?it?. Mul?i dintre exege?ii Aurei Christi au subliniat “fulminant? ascensiune“ a poetei. Penetrant?, Aura Christi a avut ?ansa de a fi fost v?zut? ?n mediile bucure?tene. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau ?i ?n tenacitatea autoconstruc?iei, promov?nd – programatic – “ruptura“. (Adrian Dinu Rachieru)

Poeta, eseista ?i prozatoarea Aura Christi propune o radiografie a vie?ii literare ?i a celor mai interesante c?r?i ap?rute ?n ultimul deceniu literar. Cartea se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

La zece ani de la moartea lui Emil Cioran – un studiu aplicat ?i incitant despre viata ?i opera sa, rela?ia filosofului de la R??inari cu marii g?nditori ai lumii, dar ?i cu ?ara ce l-a d?ruit lumii, cu care parisianul nu ?nceteaz? niciodat? controversele. Un studiu de teorie ?i istorie literar? extrem de interesant ?i util ce se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Volumul de versuri Elegii parisiene este scris ?n anii 1986-1987, la Paris, reprezent?nd – conform confesiunii autorului – ?alcoolul unei veri“. Este un volum dens, scris ?n siajul Elegiilor… rilkeene, de factur? expresionist?, volumul fiind menit sa ne aduc? ?n fa?? o alt? posibil? imagine a romancierului Nicolae Breban.

Alian?ele, studiul filosofiei ?i psihologiei, cunoa?terea intim? a literaturii, muzicii ?i artelor plastice de la noi ?i de altundeva au completat p?n? la rafinare forma?ia Hortensiei Papadat-Bengescu. ?n alt mod dec?t compatrioatele Dora D’Istria, Elena V?c?rescu, Martha Bibescu, Anna de Noailles. Sensibil? la inova?ii, ?n ton cu timpul ?i cu noile cerin?e, elec?iunea spiritului european, acestea i-au ?ntre?inut voca?ia originar?. Cum se spune cu formularea devenit? loc comun: un scriitor f?r? frontiere. Un alt mod de a fi european.

Este o carte care adun? ?n acela?i loc ?i-n acela?i timp, o diversitate de informa?ii ?i mesaje pozitive, energie ?i ?nv???minte care vin din istoria ?i cultura na?ional? ?i universal?, din tradi?iile ?i folclorul poporului rom?n dar ?i din lumea "necuv?nt?toarelor". Trebuie doar s-o "deschide?i" ?i ?sigur v? va cuprinde pasional? curiozitate. Primi?i ?n casele?domniilor voastre, "Pic?tura ?de ?n?elepciune" ?i "naviga?i" prin?"apele" ei lini?tite sau ?nvolburate ! S-ave?i "c?l?torie ?frumoas?"!

Starting from the dialogue initiated by historian Filip-Lucian Iorga, this e-book introduces Prince Nicholas (Nicolae), the grandson of His Majesty King Michael I, from his first visit to Romania in 1992 to his decision to settle down in Romania, in 2012. The reader has the opportunity of knowing Prince Nicholas from his earliest childhood, a fan of knightly stories, but also willing to explore the world, a dynamic adolescent with a passion for cars, just like his royal grandfather, recounting with a genuine sense of humour the adventures he went through in his attempt to obtain a driver’s license in Kenya. As a young man, Prince Nicholas went to a traditional British college and studied management in England, while keeping to his passion for sports: he played football, cricket, grass hockey, lacrosse, and rugby, went scuba diving into the ocean and worked as a rafting instructor in Africa. Moreover, this is a young man who sat at the same table as Queen Elizabeth II of Great Britain, with his uncles and cousins of the European Royal Families, but also with homeless children and within charitable institutions. The same young man has assumed at present the duties of Prince of Romania.

n paginile acestei cri, am redat situaia general din Paradisul Vestului“ i a exilatului romn venit aici, vzut n dublu avantaj de persoana particular i jurnalist. Majoritatea celor venii n perioada tranziiei romne“, dar i o buna parte din ceilali au fost i sunt buni aici – cu preponderen n Germania – la muncile de jos“ (…) Romnia nu e cunoscut n Occident dect ca zona srciei, a copiilor orfani, a hoilor i a corupiei“!

Astfel de dic?ionare care s? te edifice asupra autorului, a operelor ?i a personajelor principale ale acestora n-au mai ap?rut p?n? acum la noi (desigur, ?n ce prive?te literatura universal?). Aici g?se?ti nu numai cuno?tin?ele necesare la orele rezervate lecturii obligatorii sau suplimentare din literatura universal?, ci ?i suficiente informa?ii care s? te incite la noi ?aventuri“ ale lecturii ?i, firesc, la l?rgirea universului intelectual.

Dac? spun un adev?r incomod sunt tratat? ca un trouble-fête. Dac? regret radicalismul sau lipsa de tact de a emite un adev?r nepl?cut, mi se sugereaz? c? sunt la??. Dac? sunt vis?toare sau patetic?, mi se spune c? sunt dep??it?. C?nd sunt trist? ?i m? ascund dup? masca unei veselii debordante, mi se z?mbe?te insidios: ei, ascunde ea ceva. C?nd spun ?n gura mare ceea ce cred, sunt ?fichiuit? cu sarcasme. Iar atunci c?nd abordez teme majore, mi se sugereaz? c? sunt expirat?. Nu, nu exist? nici un fel de comunicare. La mijloc sunt, mai degrab?, ni?te savante mecanisme menite s?-?i deformeze faptele, iar, ?n ultim? instan??, imaginea, ?i s?-?i taie orice elan, pentru ca, ?ntr-un t?rziu, s? te fac? s? alegi, iar??i, singur?tatea – mam? bun?, aspr?, cald? – ?n iadul-raiul de fiecare zi.S? te re?ntorci ?n subterana ta mereu acela?i, mereu altul, tu, cel care e?ti ?i devii ceea ce e?ti. Aici e marea judecat?. ?ntre pere?ii acoperi?i cu c?r?i ?ncepe cunoa?terea. Restul sunt vorbe, fantezii, toane, divaga?ii, ?nt?mpl?ri m?runte, scurse dinspre realitatea de fum, a c?rei amintire e proasp?t? ?i-at?t de vie. Orgoliul, smerenia ?i asprimea ?ndreptat? ?mpotriva ta ??i vor fi sfetnici.Carnea trec?toare a cui sunt, Doamne? (Aura Christi)

Nici avangardi?tii cei mai radicali n-au putut ignora total tradi?ia, de?i, la modul teoretic, au pretins c? au aruncat-o la co?ul de gunoi. Un Urmuz a valorificat absurdul care nu lipse?te din folclor, dar nici din Caragiale. ?Constructivi?tii” au sim?it tenta?ia s?-l asimileze pe Br?ncu?i la avangard? etc. Iat? ?ns? c? postmoderni?tii au ajuns la ??n?elepciunea” c? lumea contemporan? ?ncepe doar cu d?n?ii. Am auzit voci spun?nd c? Liviu Rebreanu este at?t de ??nvechit”, ?nc?t nu mai are ce c?uta ?n programele de ?nv???m?nt. Nu mai vorbim de Eminescu. Acesta n-ar fi dec?t un scriitor ?istoricizat”, interesant, cel mult, prin c?teva poeme cu tent? parodic-textualist?, cum sus?ine un eminent istoric literar, care consider? c? locul ?n ?canonul literar” rom?nesc trebuie cedat postmodernistului Mircea C?rt?rescu, cu detronarea ?poetului na?ional”, sintagm? complet ?dep??it?”. Captatio benevolentiae din conferin?a Aurei Crhisti ?ncepe cu o astfel de provocare: ?M-am ?ntrebat nu o dat?, pe ?ntinderea ultimilor ani, ce s-ar ?nt?mpla dac?, ?ntr-o bun? zi, ne-am pomeni fa?? ?n fa?? cu Mihai (sau Mihail, cum ?i spunea Nichita St?nescu) Eminescu, cu Lucian Blaga sau Nicolae Iorga, cu George C?linescu sau Liviu Rebreanu, cu Titu Maiorescu sau cu una dintre marile doamne ale literaturii rom?ne, Hortensia Papadat-Bengescu? S-ar sim?i acas?? Aici, printre noi, scriitorii rom?ni… Aceste ?ntreb?ri ar st?rni, f?r? ?ndoial?, ironiile sau comentariile sarcastice ale multor postmoderni?ti, textuali?ti, dou?mii?ti sau post-post-moderni?ti, care ?i-au ?ntocmit, ?ntr-o grab? suspect?, precipitat?, o ?nou? tabl? de valori acceptate?, fiindc? no?iunea de cultur? e... ?suspect? din punct de vedere politic!? Desigur, ace?ti mari scriitori nu s-ar mai sim?i acas?, ci abandona?i, cu patria lor cu tot, ?n numele alteia, obscur?, fudul?, ?n vulgaritatea ei, hibrid? din punct de vedere nu numai cultural, a?a cum o prevedea, alarmat, Mircea Eliade ?n celebra lui conferin?? din 1953, Destinul culturii rom?ne?ti. (Theodor Codreanu)

Monumentala monografie dedicat? unuia dintre cei mai mari romancieri ai lumii are avantajul de a sintetiza o bun? parte din bibliografia scris? pe marginea operei uria?ului care a semnat, ?ntre altele, capodopera Crima ?i pedeaps?. Ion Iano?i plaseaz? ?ac?iunea“, firul epic al cercet?rii ?ntreprinse ?n contextul secolului al XIX-lea, astfel ?nc?t eroii vie?ii literare de atunci se contureaz? pregnant, provoc?tor de viu.

Faced with Princess Candera’s kidnap by the Asperian Secret Service, our heroes attempt to undertake a daring mission to free her. However their usual level of incompetence quickly strikes and they too find themselves imprisoned in Minaturia’s most fearsome prison Ultricon. No one has ever escaped its magically secure interior. Inside the prison it soon becomes clear that they are not alone in their efforts to escape. Joining forces with the existing prisoners they hope soon to escape through an extremely long tunnel. But why do the guards not seem to care about the obvious escape attempt? Why does the tunnel never reach the surface? In the world outside Casper and his forces are being pushed back to their last fortress by Stephanie's superior army. It seems only a matter of time before he is killed or faced with exile to the underworld. The Pentagram Council while gloating of their success wonder about the force possessing Stephanie's body. Why can't they control her in the way they expect? Can they conquer Minaturia and then turn their attention to the world of the Giants? Can they escape? Is Stephanie lost forever, possessed by an unknown evil force? Will Casper avoid defeat from her advancing forces? Will the Pentagram Council succeed in their efforts at world domination? Find out in the next exciting part of the series, Magpies and Magic: The Great Escape.

Critical Acclaim for Sherry Quan Lee's Chinese Blackbird "Quan Lee eloquently expresses how painful and confusing it can be to embrace the many complex identities that one body can contain. With evocative imagery and words that cut straight to the heart, Quan Lee details her lifelong struggles with both the vagaries and concreteness of race, class, gender and sexual identity. Her guilt and shame are palpable. But so too are her emotional and intellectual triumphs. Like a favorite sad song when we have been dumped by the love of our lives, this volume will be oddly comforting to anyone who has ever been overcome by that sorrow which seems insurmountable." --Eden Torres, Assistant Professor Women's Studies, Chicano Studies, University of Minnesota "It's been a long time since I've been treated to a voice so full of honesty about one's struggle to come to terms with her identity. Through elegant poetry, full of exquisite imagery and detail, Quan Lee takes the reader on her personal, transformative journey in which she explores how race, class, gender and sexual identity inform who she is. Along the way, she encounters rocks and boulders that would have stopped many of us. Instead, she turns them over and examines the creatures hiding in the darkness underneath, leaving no stone on her path unturned. Quan Lee is a courageous woman. She is one of my sheroes." --Carolyn Holbrook, Adjunct Assistant Professor, Dept. of English, Founder and past Artistic/Executive Director of SASE: The Write Place "In Chinese Blackbird, Sherry Quan Lee renders stories of her complex cultural heritage with the lyrical touch of a poet coming into self-possession. Through the generative power of language, Lee creates an inspirational and a multifarious self. This self blows breath unto the page and into the reader, who may have felt quiescent or invisible, often feeling forced to choose among various enriching worlds, until she experiences the truth that only good literature can unveil about the joys and struggles of defining oneself on one's terms." --Pamela R. Fletcher, Associate Professor of English Co-Director of Critical Studies in Race and Ethnicity, College of St. Catherine Learn more about the author at www.SherryQuanLee.com Book #2 in the Reflections of History Series from Modern History Press www.ModernHistoryPress.com Modern History Press is an imprint of Loving Healing Press

The aim of this book is to assist towards the removal of nervous irritants, which are not only the cause of much physical disease, but materially interfere with the best possibilities of usefulness and pleasure in everyday life.

It was approaching nightfall. The sexton, Savely Gykin, was lying in his huge bed in the hut adjoining the church. He was not asleep, though it was his habit to go to sleep at the same time as the hens. His coarse red hair peeped from under one end of the greasy patchwork quilt, made up of coloured rags, while his big unwashed feet stuck out from the other. He was listening. His hut adjoined the wall that encircled the church and the solitary window in it looked out upon the open country. And out there a regular battle was going on. It was hard to say who was being wiped off the face of the earth, and for the sake of whose destruction nature was being churned up into such a ferment; but, judging from the unceasing malignant roar, someone was getting it very hot.

Delphi Complete Novels of Charlotte Mary Yonge (Illustrated)

T?bb mint ügyvéd

Vendég a farmon