Referindu-se la Pesc?ru?ul ?ntr-o scrisoare din octombrie 1895, Cehov nota, ?ntre altele: ?Scriu o pies? pe care probabil nu o voi termina p?n? la sf?r?itul lui noiembrie. O scriu nu f?r? pl?cere, de?i m? tem de conven?iile scenei. E o comedie, exist? trei roluri pentru femei, ?ase pentru b?rba?i, patru acte, peisaje (priveli?tea unui lac), o mul?ime de conversa?ii despre literatur?, pu?in? ac?iune, mult? iubire“. Premiera s-a dovedit dezastruoas?, editorul s?u aduc?ndu-i acuze ca, pild?, la?itatea evident?, caracterul din cale afar? de feminin. Con?tient de geniul s?u, Cehov riposteaz?: ?De ce aceast? calomnie? Dup? reprezenta?ie am luat cina la Romanovi. Pe cuv?ntul meu de onoare. Apoi m-am dus la culcare, am dormit s?n?tos ?i a doua zi am mers acas? f?r? a suspina vreo nemul?umire. Dac? a? fi fost un la?, a? fi alergat de la un editor la altul ?i de la un actor la altul, i-a? fi implorat s? fie ?ng?duitori ?i a? fi petrecut dou? trei s?pt?m?ni ?n Petersburg, agit?ndu-m? cu Pesc?ru?ul meu, cu emo?ie, cu o transpira?ie rece ?n lamenta?ii. Am ac?ionat at?t de rece ?i de responsabil precum un om care a f?cut o ofert? ?i apoi a fost ?nt?mpinat cu un refuz ?i nu mai are nimic altceva de f?cut dec?t s? plece. ?ntr-adev?r, vanitatea mea a fost n?ucit?, dar ?ti?i, nu a fost o lovitur? din senin. A?teptam un e?ec ?i m? preg?tisem pentru el precum te-am prevenit cu o absolut? sinceritate“.

Cartea de fa?? r?spunde unor ?ntreb?ri majore: ce este omul? Cine este omul? De ce este omul?Cartea cuprinde teme subiective de medita?ie, filosofie diletant? ?i analiz? psihologic?, ?n genul unor confesiuni, fiind structurat? pe trei p?r?i. Cuvintele abuzive reprezint? o g?ndire fraged?, haotic?, pueril?, prima descoperire a propriului g?nd ?n contradic?ie cu g?ndirea lumii ?i cu g?ndirea proprie ?n alt? faz? a ei, necesitatea dubl?rii g?ndirii ?n dezacordurile ei.Dialogurile sunt descoperirea min?ii personajului ?n proprie minte, descoperirea personajelor vie?ii ?i amintiri fugare ale unor ?nt?mpl?ri obi?nuite care primesc subiectivism paranoic.A treia parte prime?te obiectivitatea, a?a zis? universal?, a unui anumit Narator, care reinterpreteaz? ?i reintegreaz? g?ndurile unui anumit om, ales la ?nt?mplare, dar decis totu?i de circumstan?ele c?r?ii. Dovedirea c? omul ?i ?nsumeaz? pe to?i, lumea.

De la ?nfiin?area sa, acum o sut? de ani, MI6 a fost ?nconjurat de mister ?i a avut un aer aproape mitic. Pentru opinia public?, no?iunea de ?spion“ a fost modelat? de universurile fic?ionale ale unor scriitori precum Ian Fleming, p?rintele lui James Bond, ?i John le Carré, creatorul cerebralului Smiley. Gordon Corera le ofer? cititorilor s?i ?ansa unic?, f?r? precedent, de a p?trunde ?n aceast? lume secret? ?i de a observa realitatea care a stat la baza fic?iunii. Cartea prezint? pove?ti individuale – mai degrab? dec?t pe cele ale institu?iilor sau descrierea evolu?iei situa?iei politice de-a lungul timpului –, scopul fiind acela de a explora rela?iile unice ?i personale din spatele spionajului – ceea ce Graham Greene numea ?factorul uman“, cu alte cuvinte, ?n cazul de fa??, motiva?iile ?i loialit??ile unui spion sau ale unui tr?d?tor ?i faptele care decurg de aici.De la ?nceputurile R?zboiului Rece p?n? ?n ziua de azi, MI6 a suferit o transformare extraordinar?, devenind dintr-o organiza?ie de diletan?i, cu iz de club select, una modern?, profesionist?, dar nu mai pu?in controversat?. Iar Gordon Corera ?i dezv?luie deopotriv? e?ecurile ?i succesele de-a lungul timpului, ?n contextele politice aferente. Marile drame ale R?zboiului Rece, ridicarea ?i c?derea Zidului Berlinului, Criza Rachetelor Cubaneze, atacurile de la 11 septembrie 2001, r?zboiul din Irak – toate aceste evenimente care au marcat istoria reprezint? fundalul pentru pove?tile adev?rate cu spioni.Corera prezint? cazurile interesante ale celor care au spionat, au min?it, au ?n?elat ?i, ?n unele cazuri, chiar ?i-au pierdut via?a ?n slujba ??rii pe care au servit-o. ?i oric?t de palpitante ar fi c?r?ile sau filmele cu spioni, ve?i vedea c?, cel pu?in aici, via?a bate filmul.

O carte pasionant i minuios documentat.“ – Le Figaro Littéraire Dac exist o dinastie care s ntrupeze Europa, aceea este Casa de Habsburg“, scrie Jean des Cars n debutul acestei cavalcade pasionante prin istoria zbuciumat a Europei. Destinul prodigios al Habsburgilor ncepe, n cheie minor, n secolul al XI-lea, ntr-o fortrea situat n cantonul elveian Aargau, prinde aripi n 1273, odat cu alegerea, cu totul neateptat, a contelui Rudolf de Habsburg ca mprat al Sfntului Imperiu German, i i ncheie epopeea monarhic la Schnbrunn, pe 11 noiembrie 1918, cnd Carol al IV-lea semneaz actul de renunare la coroana imperial a Austriei. Vreme de apte secole, Habsburgii au dominat o mare parte a Europei, a Orientului Apropiat i a Americii de Sud. Cuceritorul Carol Quintul, reformatoarea Maria Tereza, Franz Joseph i legendara sa soie Sisi, Zita, suverana datoriei, sunt doar cteva dintre figurile emblematice ale acestei familii excepionale, care a marcat istoria. Nendoielnic, dispariia lor semnaleaz prbuirea unei lumi, dar numele lor rmne venic sinonim cu nflorirea artelor, grandoarea politic i identitatea european. Pentru alctuirea acestui volum incitant, n care faptul istoric documentat se ntlnete fericit cu excursul jurnalistic profesionist i bine calibrat, dar i cu o anecdotic ncnttoare, Jean des Cars, talentat raconteur i recunoscut cronicar al marilor monarhii europene, a consultat arhive, a vizitat toate locurile-reper ale dinastiei, a realizat interviuri i a cules mrturiile inedite ale mprtesei Zita i ale arhiducelui Otto de Habsburg. Istoria este plin de maiesti individuale, ns Habsburgii ntruchipeaz maiestatea dinastic. [...] A ajunge s nu mai constitui doar o familie, s nu mai reprezini doar o ar, ci un agregat de naiuni, a stpni jumtate din Europa i o mare parte din America, a purta o coroan mai grea chiar dect coroana Imperiului Britanic, dar a te plimba, n acelai timp, prin Prater, cu o umbrel sub bra, iat un spectacol pe care omenirea nul va mai vedea vreodat.“ – Paul Morand n 1919, prbuirea imperiilor i, apoi, o redivizare geografic arbitrar elimin de la conducere familii vechi i puternice, cum ar fi Romanovii, Hohenzollernii i Habsburgii. Dup veacuri de prestigiu i influen, vechile case domnitoare sunt terse de pe hart, asasinate sau surghiunite. Dar, n timp ce familiile imperiale din Rusia i din Germania au fost nevoite, ulterior, s se mulumeasc, dup caz, cu nostalgii discrete, compromisuri regretabile sau reabilitri tardive, Habsburgii au luptat mpotriva anihilrii progresive la care erau supui, ripostnd chiar fa de ostracizarea care le era impus. Nu fr eforturi sau adversiti umilitoare, ei au reuit s triasc, s i refac imaginea, s existe din nou, s impun respect fa de numele lor nainte de anii ’40 i s redobndeasc un loc att n memoria vechii Europe, ct i n noua construcie european, ceea ce este un lucru excepional.“ – Jean des Cars

Chremylus, a poor but just man, accompanied by his servant Cario consults the Delphic Oracle concerning his son, whether he ought not to be instructed in injustice and knavery and the other arts whereby worldly men acquire riches. By way of answer the god only tells him that he is to follow whomsoever he first meets upon leaving the temple, who proves to be a blind and ragged old man. But this turns out to be no other than Plutus himself, the god of riches, whom Zeus has robbed of his eyesight, so that he may be unable henceforth to distinguish between the just and the unjust.

Orestes, Apollo, and the Erinyes go before Athena and eleven other judges chosen by her from the Athenian citizenry at the Areopagus (Rock of Ares, a flat rocky hill by the Athenian agora where the homicide court of Athens later held its sessions), to decide whether Orestes's killing of his mother, Clytemnestra, makes him guilty of the crime of murder.

It is the 400th anniversary of the deaths of two of the world’s most famous authors: William Shakespeare and Miguel de Cervantes. This comic romp charts the influences of these literary giants on the modern world and contrasts the vastly different fortunes of two contemporaries whose countries – England and Spain – went from alliance to enmity in a short space of time.

With a foreword by director Ralph Lawson and introduction by Pranav Joshipura, Associate Professor of English, Mahila College, Gandhinagar, India. A follow-up anthology of three hard-hitting plays to Singh’s successful drama anthology Durban Dialogues, Indian Voice (2013) which is now studied internationally. The plays selected, namely Into the Grey, Shooting and Swing cover topics such as social activism, the death of a friend and discrimination in sport. Described through Singh’s satirical lens, these thought-provoking plays bring us up to date with the challenges of life in post-Apartheid South Africa. They focus particularly on people of Indian origin and their relationships with other South African communities and chart the loss of ideals in the dream of the Rainbow nation. Into the Grey: A harrowing drama depicting the twenty-nine year association between two Durban activists who battle a variety of challenges as their country stumbles towards a bleak future. Shooting: A one-man play about the unchanging paradigm in Durban’s small town communities in the early years of democracy as a football prodigy’s dream is brutally shattered. Swing: A two-hander about the relationship between a mixed-race Durban tennis player and her father/coach as they confront many obstacles in a society which undervalues the girl-child.

KING CHARLES THE SECOND was the son and successor of King Charles the First. These two are the only kings of the name of Charles that have appea-red, thus far, in the line of English sovereigns. Nor is it very probable that there will soon be another. The reigns of both these monarchs were stained and tarnished with many vices and crimes, and darkened by national disasters of every kind, and the name is thus connected with so many painful associations in the minds of men, that it seems to have been dropped, by common consent, in all branches of the royal family.??The reign of Charles the First, as will be seen by the history of his life in this series, was characterized by a long and obstinate contest between the king and the people, which brought on, at last, a civil war, in which the king was defeated and taken prisoner, and in the end beheaded on a block, before one of his own pala-ces. During the last stages of this terrible contest, and before Charles was himself taken prisoner, he was, as it were, a fugitive and an outlaw in his own dominions. His wife and family were scattered in various foreign lands, his cities and castles were in the hands of his enemies, and his oldest son, the prince Charles, was the object of special hostility. The prince incurred, therefore, a great many dangers, and suffered many heavy calamities in his early years. He lived to see these calamities pass away, and, after they were gone, he enjoyed, so far as his own personal safety and welfare were concerned, a tranquil and prosperous life. The storm, however, of trial and suffering which enveloped the evening of his father's days, darkened the morning of his own. ??The life of Charles the First was a river rising gently, from quiet springs, in a scene of verdure and sunshine, and flowing gradually into rugged and gloomy regions, where at last it falls into a terrific abyss, enveloped in darkness and storms. That of Charles the Second, on the other hand, rising in the wild and rugged mountains where the parent stream was engulfed, commences its course by leaping frightfully from precipice to precipice, with turbid and foaming waters, but emerges at last into a smooth and smiling land, and flows through it prosperously to the sea.

HANNIBAL was a Carthaginian general. He acquired his great distinction as a warrior by his desperate contests with the Romans. Rome and Carthage grew up together on opposite sides of the Mediterranean Sea. For about a hundred years they waged against each other most dreadful wars. There were three of these wars. Rome was successful in the end, and Carthage was entirely destroyed.?There was no real cause for any disagreement between these two nations. Their hostility to each other was mere rivalry and spontaneous hate. They spoke a different language; they had a different origin; and they lived on opposite sides of the same sea. So they hated and devoured each other.?Those who have read the history of Alexander the Great, in this series, will recollect the difficulty he experienced in besieging and subduing Tyre, a great maritime city, situated about two miles from the shore, on the eastern coast of the Mediterranean Sea. Cart-hage was originally founded by a colony from this city of Tyre, and it soon became a great commercial and maritime power like its mother. The Carthaginians built ships, and with them explored all parts of the Mediterranean Sea.

Habsburgi, Windsori, Romanovi, Hohenzollerni, familii regale ale Belgiei, Olandei, Italiei, Iugoslaviei, Bulgariei, Rom?niei sau Greciei – monarhiile europene s-au aflat ?n inima celor dou? R?zboaie Mondiale.?ntr-o incursiune istoric? fascinant?, punctat? de portrete, anecdote, momente-cheie, ?nt?lniri decisive, jocuri de alian?e, Jean des Cars ne introduce ?n culisele cur?ilor europene prinse ?n v?rtejul celor dou? conflagra?ii care au zguduit secolul al XX-lea.?Jean des Cars, eminent specialist al marilor dinastii europene, realizeaz? – ?ar? dup? ?ar?, deceniu dup? deceniu – un expozeu al faptelor istorice marcante, construind o lucrare plin? de vivacitate ?i bine documentata, o lectura cu at?t mai captivanta, cu c?t cele aproape 170 de subcapitole care o compun istorisesc, fiecare ?n parte, o adev?rat? poveste." - Le Figaro Magazine?Una dintre cele mai bune c?r?i ale autorului ?i un succes de libr?rie: urm?rim pe parcursul acestor conflicte comportamentele monarhilor, majoritatea ?nrudi?i ?ntre ei. Un secol de istorie a marilor familii, a destinelor europene, iar pentru Europa de Est, o memorie reg?sit?." - Valeurs Actuelles?n vara lui 1914, Europa este majoritar monarhic?: din dou?zeci ?i dou? de state, nou?sprezece sunt regate, imperii, principate sau mari ducate. Ast?zi, nu au mai r?mas dec?t zece. Primul R?zboi Mondial provoac? pr?bu?irea a patru imperii (Germania, Rusia, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman), iar al Doilea spulber? patru regate (Italia, Iugoslavia, Rom?nia, Bulgaria).Cine erau ace?ti suverani? Dar femeile care le ?mp?rt??eau destinul?De la ambi?ie la orbire, de la curaj la sl?biciune, de la gelozie la abnega?ie, care au fost triumfurile ?i e?ecurile lor? Cum ?i-au tr?it gloria, dramele, cum s-au confruntat cu ascensiunea extremismelor interbelice, cu apari?ia totalitarismelor? Erau con?tien?i de consecin?ele gesturilor lor? Sau au fost incapabili s? stopeze avansul na?ionalismelor? Care au fost vie?ile lor personale, iubirile ?i pasiunile secrete? Ace?ti monarhi, care se vor alia, se vor ?nfrunta ?i uneori tr?da, sunt to?i ?nrudi?i, uni?i prin leg?turi de s?nge ?i matrimoniale. Astfel, ?r?zboiul regilor" va fi o incredibil? reglare de conturi familial? – la scar? continental?, apoi mondial?.

Materialele reunite in acest volum reprezinta o suma de contributii si studii publicate in ultimii ani. Toate materialele au fost selectate pentru a corespunde titlului stabilit: BATALIA PENTRU BASARABIA. Este explicabil de ce, in atare conditii, preocuparile colectivului de autori s-au concentrat asupra epocii celui de-al Doilea Razboi Mondial, cu predilectie tratand sfartecarea teritoriala a Romaniei Mari in 1940 sau rolul si locul Maresalului Ion Antonescu in reluarea luptei nationale pentru eliberarea Basarabiei de sub dominatia Imperiului Rosu stalinist, dupa 1941. Nu au fost neglijate nici anume fapte si consideratii din rastimpul 1945-1989, cand batalia s-a desfasurat indeosebi pe plan politico-diplomatic, dar si ideologic ori istoriografic.

n iunie 2015 am publicat n revista Permanene” (nr. 6) articolul Vladimir Tismneanu - ieri i azi”, motivat de faptul c Preedintele Comisiei Prezideniale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romnia a devenit brusc un atacator al celor susinute n Raportul Final al Comisiei pe care a prezidat-o. Pn n prezent nu exist niciun fel de opinie a dlui Tismneanu i nici a celor de la Institutul Elie Wiesel” - MCA referitor la acest punct de vedere.

A budapesti Lánchíd pesti hídf?jénél álló Gresham-palotát mindannyian jól ismerjük – legalábbis kívülr?l. De tudjuk-e, miféle titkokat rejtett egykor az impozáns épület? Szelke László izgalmas és olvasmányos nyomozása, A Gresham a nácik ellen a 19. századtól a második világháborúig kíséri nyomon a mai luxusszálloda fordulatos t?rténetét. A százarcú épület a kezdetekt?l a t?rténelem f?sodrában állt. El?dje, a Nákó-palota magánházként olyan hírességek lakhelye volt, mint a Lánchíd tervein dolgozó Clark ?dám vagy a Széchenyi István életnagyságú portréját fest? Barabás Miklós, a század végén pedig a Gresham életbiztosító társaság székhelyéül szolgált. Miután a 20. század elején szecessziós stílusban újjáépítették, a pezsg? kávéházi élet meghatározó színterévé, haladó értelmiségiek találkahelyévé avanzsált. Ahogy a Horthy-rendszer idején egyre fogyott a leveg?, úgy vált a Gresham-palota az ellenzéki politika, a szellemi ellenállás, a mind rendszerkritikusabb kabarék otthonává ? a második világháború idején pedig a titkos diplomácia és az embermentés megkerülhetetlen k?zpontjává. Náciellenes m?vészek, újságírók, tudósítók, attasék, hírszerz?k, kémelhárítók, kett?s, s?t hármas ügyn?k?k fordultak meg a falai k?zt, és itt m?k?d?tt t?bbek k?zt a liberális párt pesti klubja, illetve a szabadelv? Esti Kurir cím? napilap szerkeszt?sége. A k?nyv lapjain a kor olyan meghatározó figurái t?nnek fel, mint Szent-Gy?rgyi Albert és Herczeg Ferenc, Szekf? Gyula és Raoul Wallenberg, de megismerkedhetünk a budapesti k?nyvhét alapítójával, a bátor emberment? Supka Gézával, a zsidót?rvények kíméletlen kritikusával, Rassay Károllyal vagy a Pódium Kabarét vezet? Békeffi Lászlóval, aki az angol titkosszolgálattal is kapcsolatban állt. Tények és legendák, t?rvénytisztel?k és provokátorok, h?s?k és áldozatok – A Gresham a nácik ellen a t?rténelem legrejtettebb kulisszái m?gé kalauzolja olvasóját. Szelke László 1975-ben született. Egyetemi adjunktus, 2013-ban szerzett doktori fokozatot, jelenleg a piliscsabai M?vel?dési Információs K?zpont és K?nyvtár igazgatója. 19?20. századi magyar és egyetemes t?rténelmet tanít a Pázmány Péter Katolikus Egyetemen.

Vajon van esélye Hanna és Olivér szerelmének?Túlélheti a fiatal lány a végzetesnek hitt balesetet? ?s ha túl is éli, visszaállhat-e az élete a normális kerékvágásba?Mire képes a szerelem, mit bír el a szív? Elfogadni, megbocsátani, elengedni, újrakezdeni. A másik oldalról els? részében megismert szerepl?ké mellett új kapcsolatok alakulását is nyomon k?vethetjük. Együtt sírhatunk és nevethetünk a hétk?znapi h?s?kkel, akikkel végtelen természetességük miatt igazán k?nny? azonosulni. A korábbi k?tethez hasonlóan ezúttal is számtalan komoly téma vet?dik fel, a bonyodalmakkal dúsított, meglep?, néhol megd?bbent? fordulatokban gazdag t?rténet mégis k?nnyed, szórakoztató kikapcsolódást ígér. Papp Csilla legújabb k?nyvében, mely ott kezd?dik, ahol az els? regény véget ér, újra és újra rácsodálkozhatunk a szerelem erejére, mik?zben minden kétséget kizáróan el fogjuk hinni, hogy biztosan nincsenek véletlenek.

Marele romancier face o incursiune ?n trecutul nu foarte ?ndep?rtat al Rom?niei, trat?nd anii dictaturii ro?ii f?r? p?rtinire, ?ncerc?nd o radiografie crud?, impar?ial? ?i – lucru extrem de rar ?n Balcani – radical? a unei jum?t??i de secol de istorie.Cartea e destinat? studen?ilor, elevilor, profesorilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Cred ?n sensibilitatea publicului fa?? de un teatru al ideilor, dar ?i fa?? de un teatru de ac?iune fidel formelor clasice. Cu riscul de a fi considerat un manierist, accept aceast? etichet?, dac? ?mi aleg drept modele nume ca Montherlant, Camus, Vallejo sau Camil Petrescu. Am ?ncercat s? tratez una dintre marile teme ale dramaturgiei universale, care ?ncepe cu vechii greci ?i se ?mpline?te ?n teatrul clasic francez: conflictul dintre datorie ?i pasiune. Drama apare atunci c?nd cele dou? imperative devin divergen?e ?i ea se poate reg?si ?i azi de la marii lideri politici la oamenii de r?nd. Dar pentru a o ilustra am ales varianta teatrului istoric, deoarece (pentru a-l cita pe Henri Rochefort ) ?viitorul, ?n momentul de fa??, pare at?t de sumbru, ?nc?t am sim?it s? m? hr?nesc o vreme cu trecutul". Drama personajelor mele, fie c? este vorba despre Ugo, fie c? este vorba despre printul Rudolf, este e?ecul ?nregistrat ?n ?ncercarea de a le g?si un liant, de a le ?mp?ca. Am v?zut ?n Rudolf de Habsburg un adev?rat profet al lumii moderne… care a prev?zut toate catastrofele secolului al XX-lea ?i a ?ncercat s? orienteze politica austriaca ?ntr-o alta direc?ie. Dar via?a sa privat?, departe de a fi un model, a dejucat acest plan. El dispare pentru c? nu-?i mai g?se?te locul ?n lumea lui, ?n timp ce Ugo d’Este ??i accept? sf?r?itul din acela?i motiv. (Corneliu ?enchea)

Toate popoarele sunt preocupate de identitatea lor, dar la rom?ni aceast? chestiune a ?mbr?cat forme speciale. Rom?nii, locuitori p?n? ?n epoca modern? ?n dou? principate autonome supuse Por?ii Otomane ?i r?vnite de mul?i al?i vecini, dar tr?itori ?i ?n vaste provincii ocupate de unguri, de austrieci, de ru?i ?i de turci, pierdu?i ?n mijlocul at?tor str?ini rapace, s-au ?ntrebat, parc? mai mult dec?t al?ii, de unde vin ?i cine sunt ei. P?n? la urm? ?ns?, toate popoarele mici, lovite de soart? ?i l?sate la cheremul celor mari, au asemenea preocup?ri, transformate uneori ?n adev?rate obsesii. (Ioan-Aurel Pop)

Imaginea Romaniei prin turism, targuri si expozitii universale, in perioada interbelica, este titlul unei noi carti extrem de interesante, adresata atat specialistilor cat si publicului larg. Lucrarea elaborata de dr. Claudiu-Alexandru Vitanos reprezinta bilantul unor eforturi sistematice ale autorului de cercetare a modului in care a fost elaborata politica nationala privind dezvoltarea turismului si, totodata, politica de promovare a Romaniei prin intermediul targurilor si expozitiilor universale de-a lungul deceniilor interbelice.

Documentele publicate sub egida Institutului de Istorie ?George Bari?iu“ al Academiei Rom?ne au fost structurate ?n dou? p?r?i: Emigra?ia albgardist? ?i Biserica Rus? din Bucure?ti. Prima parte cuprinde r?spunsul direc?iilor regionale la Ordinul Direc?iei Generale a Securit??ii Statului nr. 354/81558 privind albgardi?tii din raza acestora de competen??, iar cea de a doua – materiale ale Direc?iei Regionale a Securit??ii Bucure?ti despre personalul, emigran?ii ?i refugia?ii care frecventeaz? Biserica Rus?. Sursele relev? destinul, starea de spirit ?i material? a fo?tilor membri ai armatelor ruse ?i ucrainene stabili?i ?n Rom?nia, supravie?uitori ai celor dou? r?zboaie mondiale, liderii fiind deja aresta?i.Din sinteza informativ? a Direc?iei Regionale a Securit??ii Bac?u din 27 octombrie 1951:??n urma ac?iunilor contrarevolu?ionare desf??urate ?n t?n?rul Stat Sovietic de c?tre bandele conduse de Denikin, Kerenski ?i Vranghel, bande ce au fost distruse de c?tre t?n?ra Armat? Ro?ie Sovietic? ?i alungate peste grani?ele Statului Sovietic, ?i ?n ?ar? la noi au venit o serie de elemente ce au f?cut parte din aceste armate, care ?i-au stabilit domiciliul ?n diferite ora?e ale ??rii noastre, unde sub regimul burghezo-mo?ieresc ce se afla ?n acel timp la c?rma ??rii noastre au g?sit azil ?i ocrotire.Astfel ?i ?n regiunea Bac?u din aceste elemente identificate p?n? ?n prezent sunt ?n num?r de 6 persoane, ?i anume: Mateevski Konstantin, ?n prezent domiciliat ?n Piatra-Neam?, de profesie electrician ?i mecanic, angajat ?n aceast? func?ie la Sovromlemn Piatra-Neam?; Petrovski Vasile, fost colonel de artilerie ?i avia?ie ?n armata alb? a lui Vranghel, ?n prezent domiciliat ?n Piatra-Neam?, fiind angajat ca magazioner la fabrica Bistri?a din Piatra-Neam?; Galini?cenko Alexandru, domiciliat ?n Piatra-Neam?, f?r? ocupa?ie, ?n prezent fiind b?tr?n; Kazimirov Mark, de profesie ?ofer angajat ?n aceast? calitate la fabrica ?Reconstruc?ia“ Piatra-Neam?, fost ofi?er ?n Armata Alb? ucrainean?, ?n prezent lucreaz? ca t?mplar, ?i Babici Ifrim, fost ofi?er ?n armata lui Vranghel, actualmente domiciliat ?n comuna Tarc?u, raionul Piatra-Neam?, cu serviciul la Sovromlemn.?n leg?tur? cu susnumi?ii trebuie s? ar?t?m c? dac? ?n trecut existau unele rela?ii de prietenie ?ntre d?n?ii, ?nt?lniri ?n care ??i reaminteau cu pl?cere de trecutul lor, ast?zi, fiind elemente b?tr?ne, nu se mai observ? aceste leg?turi, mai ales c? majoritatea sunt c?s?tori?i cu cet??ence rom?ne ?i parte dintre d?n?ii au chiar ?i copii.De asemeni, din cele cunoscute de noi rezult? c? ace?tia nu ?ntre?in leg?turi prin coresponden?? cu str?in?tatea ?i nici cu elementele dubioase ?i du?m?noase din locurile unde tr?iesc ei. S-a putut constata c? aceste elemente sunt extrem de fricoase ca nu cumva s? vin? o dispozi?ie care s?-i pun? ?n situa?ia s? se ?ntoarc? ?n URSS, obliga?i. Comentarii ?n acest gen au fost extrem de multe ?n r?ndurile lor, ?n special ?ntre anii 1945-1946, c?nd ei credeau sigur c? vor fi evacua?i din ?ara noastr? ?i trimi?i ?n Uniunea Sovietic?. Totu?i ?i ?n prezent, de?i b?tr?ni, exist? ?i ?n r?ndurile lor unele comentarii ?i nemul?umiri, pe care ?ns? ?i le arat? ?n anturajul restr?ns pe care eventual ?l au.“

T?rténik Olivér házában, Frigyes herceg udvarában, valamint az Ardeni-erd?ben – vélhet?leg Franciaországban. Egy nagy erej? vitéz, miként nálunk majd Toldi, legy?z egy bajnokot. Bár testvére ármánya miatt meg kellett volna halnia a párviadalban, mégis az ? homlokára kerül a gy?ztesnek kijáró koszorú. ?s ezzel kezdetét veszi vessz?futása. El?bb csak bátyja, majd uralkodója haragja el?l, utóbb egyenest a szám?zetésbe. Vigaszul csupán egy mosoly, egy fehér lánykézb?l kapott amulett és ?reg szolgája sírig h? ragaszkodása szolgál. ?m az ardeni erd? mélyén további barátokra, igaz szerelemre, és el?z?tt hercegének birodalmára talál.