Ac?iunea informativ? Nichita Smochin? reprezint? rezultatul cercet?rii ?n Arhiva CNSAS.Documentele publicate sub egida Institutului de Istorie ?George Bari?iu“ al Academiei Rom?ne au ca subiect urm?rirea informativ? a lui Nichita Smochin? de c?tre Securitate ?n perioada 1952-1962. Dup? abandonarea Rom?niei ?n sfera de influen?? sovietic?, activitatea academic?, publicistic? ?i umanitar?, desf??urat? ?n perioada interbelic? ?i ?n timpul celui de al Doilea R?zboi Mondial, dar mai ales calitatea de consilier al mare?alului Ion Antonescu, l-au plasat pe cel mai important militant pentru afirmarea spiritului rom?nesc ?n Transnistria ?n fruntea listei du?manilor URSS.FragmentDin nota privind ?nt?lnirea agentului ?Speran?a“ cu Nichita Smochin?: ?n ziua de 17 octombrie 1952, informatorul ?Speran?a“, sub pretextul c? vrea s? primeasc? lec?ii de limba rus? ?n scris, s-a dus la Smochin? Nichita, din str. N. Golescu nr. 14. La intrare ?Speran?a“ a fost ?nt?mpinat? de fiica lui Smochin?, care nu prea vroia s? o primeasc? ?n?untru. Dup? ce a fost primit? ?n?untru, a venit ?i Smochin?, cu care a ?nceput discu?ia. Din discu?ii a rezultat c? Smochin? ?n prezent traduce din limba rus? ?n limba rom?n? diferite c?r?i, pe care le prime?te de la o redac?ie din apropiere de locuin?a sa. A mai rezultat c? el, p?n? ?n anul 1938, a locuit ?n Ia?i, dup? care s-a mutat ?n Bucure?ti. Este v?duv, locuie?te ?mpreun? cu fiica sa, ginerele s?u ?i un nepot. Este o fire ?nchis?, necomunicativ?, ?ns? fa?? de ?Speran?a“ s-a ar?tat foarte binevoitor, mai ales v?z?nd c? ?tie la perfec?ie s? vorbeasc? limba rus?. Toat? conversa?ia a fost dus? ?n limba rus?. Sursa: ?Speran?a“. Valoarea: serioas?. Nota biroului: S-au trasat instruc?iuni informatorului s? se mai duc? la Smochin? ?i s? primeasc? lec?ii ?n scris, iar deocamdat? s? nu deschid? discu?ia despre trecutul s?u, pentru a putea c?p?ta ?ncrederea lui Smochin?, iar la a treia vedere s? deschid? discu?ia. Nota superiorului: ?S? se urm?reasc? ?n continuare ac?iunea lui Smochin?, p?n? vom primi noi dispozi?iuni de la Cabinet. Informatorului s? i se dea bani pentru a pl?ti medita?ia pe care o prime?te de la Smochin? (ss)“.

Marele romancier face o incursiune ?n trecutul nu foarte ?ndep?rtat al Rom?niei, trat?nd anii dictaturii ro?ii f?r? p?rtinire, ?ncerc?nd o radiografie crud?, impar?ial? ?i – lucru extrem de rar ?n Balcani – radical? a unei jum?t??i de secol de istorie.Cartea e destinat? studen?ilor, elevilor, profesorilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Cred ?n sensibilitatea publicului fa?? de un teatru al ideilor, dar ?i fa?? de un teatru de ac?iune fidel formelor clasice. Cu riscul de a fi considerat un manierist, accept aceast? etichet?, dac? ?mi aleg drept modele nume ca Montherlant, Camus, Vallejo sau Camil Petrescu. Am ?ncercat s? tratez una dintre marile teme ale dramaturgiei universale, care ?ncepe cu vechii greci ?i se ?mpline?te ?n teatrul clasic francez: conflictul dintre datorie ?i pasiune. Drama apare atunci c?nd cele dou? imperative devin divergen?e ?i ea se poate reg?si ?i azi de la marii lideri politici la oamenii de r?nd. Dar pentru a o ilustra am ales varianta teatrului istoric, deoarece (pentru a-l cita pe Henri Rochefort ) ?viitorul, ?n momentul de fa??, pare at?t de sumbru, ?nc?t am sim?it s? m? hr?nesc o vreme cu trecutul". Drama personajelor mele, fie c? este vorba despre Ugo, fie c? este vorba despre printul Rudolf, este e?ecul ?nregistrat ?n ?ncercarea de a le g?si un liant, de a le ?mp?ca. Am v?zut ?n Rudolf de Habsburg un adev?rat profet al lumii moderne… care a prev?zut toate catastrofele secolului al XX-lea ?i a ?ncercat s? orienteze politica austriaca ?ntr-o alta direc?ie. Dar via?a sa privat?, departe de a fi un model, a dejucat acest plan. El dispare pentru c? nu-?i mai g?se?te locul ?n lumea lui, ?n timp ce Ugo d’Este ??i accept? sf?r?itul din acela?i motiv. (Corneliu ?enchea)

Cartea lui Dan Dungaciu se individualizeaza prin originalitatea metodei sale: logistica. Sociologia este, prin excelenta, o "stiinta de spate", cum ar spune logisticienii, adica o stiinta care serveste marilor incordari colective (ofensive sau defensive) pe o durata anumita. Dan Dungaciu propune, in acest sens, cel putin trei procedee de cercetare a sociologiei la scara unei epoci si a unei arii de civilizatie, cea europeana in acest caz: a) "centrele logistice ale gandirii sociale" (care sustin retelele sociologiei); b). "Harta logistica a sociologiei" (romanesti in acest caz); c). Seria teoriilor reprezentative pentru cateva dintre temele dominante ale sociologiei interbelice. Modelul lecturii dezvaluie o fata surprinzatoare a uneia dintre cele mai spectaculoase manifestari ale sociologiei in secolul XX: sociologia romaneasca interbelica. Istoria logistica a sociologiei romanesti reconstituie astfel una dintre secventele de mare tensiune creatoare ale dramei neamului romanesc in secolul al XX-lea, ceea ce face din cartea lui Dan Dungaciu una de exceptie.

Vreau s? cred c? drumul lui Eugenio Barba este cel ?n care ?nt?lne?te copacul de care at?rn? pe creanga cea mai de sus un m?r de aur ?i f?r? s? ?i pese de cei din jurul lui, de privirile lor arogante sau sc?nteind a dispre?, se ca??r? ?n copac, ?n plin? lumin? de zi, ?i culege m?rul. M?rul norocos al destinului. Curaj, perseveren??, credin?? de nezdruncinat ?n vocea l?untrului care mereu ?i ?opte?te drumul pe care s?-l urmeze, c?ci este drumul lui.Eugenio Barba, vizionar, reformator, artist, dramaturg-regizor, maestru, scriitor, ?n dramaturgia sa, ?n cuvintele sale imortalizate ?n reflec?ii asupra sensului ?i condi?iei artei teatrului ?i a artistului, ?n cercet?rile de natur? artistic? ?i ?tiin?ific?, ?n laboratorul de teatru, sesiunile ?colii Interna?ionale de Antropologie Teatral? forjeaz? un act artistic unificator prin coprezen?e ale contrariilor, ?ntrup?ri ale simultaneit??ilor, combin?ri temporale ?i spa?iale, dintre trecut ?i viitor, dintre Est ?i Vest, declan??nd ?o revolu?ie copernician? f?r? de care ?tiin?a teatrului de la sf?r?itul secolului XX ar fi incomprehensibil?“. (Diana Cozma)

Lucrarea abordeaz? cele mai relevante manifest?ri ale modernismului literar interbelic, propun?nd spre analiz? reprezentan?i ai poeziei (George Bacovia, Ion Barbu, Lucian Blaga, Ion Vinea, Ilarie Voronca, Tudor Arghezi), ai prozei (Anton Holban, Camil Petrescu, Max Blecher, Mircea Eliade), tendin?ele ?i mi?c?rile coagulate ?n jurul marilor reviste interbelice (Sbur?torul, Contimporanul, 75 H.P., Integral). Volumul se adreseaz? elevilor de liceu care doresc s?-?i aprofundeze cuno?tin?ele referitoare la una dintre cele mai importante v?rste literare rom?ne?ti, miz?nd ?i pe redescoperirea cititorului avizat, dornic s?-?i sus?in? punctele de vedere, s?-?i modeleze gustul estetic ?i s? descopere modele, ierarhii, valori.

De la ?nfiin?area sa, acum o sut? de ani, MI6 a fost ?nconjurat de mister ?i a avut un aer aproape mitic. Pentru opinia public?, no?iunea de ?spion“ a fost modelat? de universurile fic?ionale ale unor scriitori precum Ian Fleming, p?rintele lui James Bond, ?i John le Carré, creatorul cerebralului Smiley. Gordon Corera le ofer? cititorilor s?i ?ansa unic?, f?r? precedent, de a p?trunde ?n aceast? lume secret? ?i de a observa realitatea care a stat la baza fic?iunii. Cartea prezint? pove?ti individuale – mai degrab? dec?t pe cele ale institu?iilor sau descrierea evolu?iei situa?iei politice de-a lungul timpului –, scopul fiind acela de a explora rela?iile unice ?i personale din spatele spionajului – ceea ce Graham Greene numea ?factorul uman“, cu alte cuvinte, ?n cazul de fa??, motiva?iile ?i loialit??ile unui spion sau ale unui tr?d?tor ?i faptele care decurg de aici.De la ?nceputurile R?zboiului Rece p?n? ?n ziua de azi, MI6 a suferit o transformare extraordinar?, devenind dintr-o organiza?ie de diletan?i, cu iz de club select, una modern?, profesionist?, dar nu mai pu?in controversat?. Iar Gordon Corera ?i dezv?luie deopotriv? e?ecurile ?i succesele de-a lungul timpului, ?n contextele politice aferente. Marile drame ale R?zboiului Rece, ridicarea ?i c?derea Zidului Berlinului, Criza Rachetelor Cubaneze, atacurile de la 11 septembrie 2001, r?zboiul din Irak – toate aceste evenimente care au marcat istoria reprezint? fundalul pentru pove?tile adev?rate cu spioni.Corera prezint? cazurile interesante ale celor care au spionat, au min?it, au ?n?elat ?i, ?n unele cazuri, chiar ?i-au pierdut via?a ?n slujba ??rii pe care au servit-o. ?i oric?t de palpitante ar fi c?r?ile sau filmele cu spioni, ve?i vedea c?, cel pu?in aici, via?a bate filmul.

Cartea pe care o ?ine?i ?n m?n? este periculoas?. Incomod?, scor?oas?, incendiar? fiind, ?n mod cert, va deranja unele personaje, nelipsite de importan??, din arena politicii rom?ne?ti, care confund? adeseori politica cu diletantismul, tr?d?nd interesele sus?inute cu at?ta patos ?n campaniile electorale. ?n mod sigur, Nu tr?da?i, v? rog! va alarma edilii capitalei ce se ?ntrec ?n a distruge ?micul Paris“ de pe vremuri. Aceast? carte, a?adar, va deranja nu pu?in? lume prin scenele din via?a social-politic? post-decembrist?, cu at?t mai mult, cu c?t umorul ?fichiuitor nu-i este str?in nici pe departe autorului. Nici deta?area…

Il Principe (The Prince) is a political treatise by the Florentine public servant and political theorist Niccolò Machiavelli. Originally called De Principatibus (About Principalities), it was written in 1513, but not published until 1532, five years after Machiavelli's death. The treatise is not representative of the work published during his lifetime, but it is the most remembered, and the work responsible for bringing "Machiavellian" into wide usage as a pejorative term. It has also been suggested by some critics that the piece is, in fact, a satire.

IN ancient times, when the city of Rome was at the height of its power and splendor, it was the custom, as it is in fact now with the inhabitants of wealthy capitals, for the principal families to possess, in addition to their city residences, rural villas for summer retreats, which they built in picturesque situations, at a little distance from the city, sometimes in the interior of the country, and sometimes upon the seashore. There were many attractive places of resort of this nature in the neighborhood of Rome. Among them was Antium.??The beauty and the salubrity of Antium made it a very attractive place of summer resort for the people of Rome; and in process of time, when the city attained to an advanced stage of opulence and luxury, the Roman noblemen built villas there, choosing situations, in some instances, upon the natural terraces and esplanades of the promontory, which looked off over the sea, and in others cool and secluded retreats in the valleys, on the land. It was in one of these villas that NERO was born.??NERO's father belonged to a family which had enjoyed for several generations a considerable degree of distinction among the Roman nobility, though known by a somewhat whimsical name. The family name was Brazenbeard, or, to speak more exactly, it was Aheno-barbus, which is the Latin equivalent for that word. ?

YOU have heard of Homer, and of the two wonderful poems, the Iliad and the Odyssey, which bear his name. No one knows whether these poems were composed by Homer, or whether they are the work of many different poets. And, in fact, it matters very little about their authorship. Everybody agrees that they are the grandest poems ever sung or written or read in this world; and yet, how few persons, comparatively, have read them, or know any thing about them except at second-hand! ? Homer commences his story, not at the beginning, but "in the midst of things;" hence, when one starts out to read the Iliad without having made some special preparation beforehand, he finds it hard to understand, and is tempted, in despair, to stop at the end of the first book. Many people are, therefore, content to admire the great masterpiece of poetry and story-telling simply because others admire it, and not because they have any personal acquaintance with it.? Now, it is not my purpose to give you a "simplified version" of the Iliad or the Odyssey. There are already many such versions; but the best way for you, or any one else, to read Homer, is to read Homer. If you do not understand Greek, you can read him in one of the many English translations. You will find much of the spirit of the original in the translations by Bryant, by Lord Derby, and by old George Chapman, as well as in the admirable prose rendering by Butcher and Lang; but you can get none of it in any so-called simplified version.??My object in writing this "Story of the Golden Age" has been to pave the way, if I dare say it, to an enjoyable reading of Homer, either in translations or in the original. I have ta-ken the various legends relating to the causes of the Trojan war, and, by assuming certain privileges never yet denied to story-tellers, have woven all into one continuous narrative, ending where Homer's story begins. The hero of the Odyssey—a character not always to be admired or commended—is my hero. And, in telling the story of his boyhood and youth, I have taken the opportunity to repeat, for your enjoyment, some of the most beautiful of the old Greek myths. If I have, now and then, given them a coloring slightly different from the original, you will remember that such is the right of the story-teller, the poet, and the artist. The essential features of the stories remain unchanged. I have, all along, drawn freely from the old tragedians, and now and then from Homer himself; nor have I thought it necessary in every instance to mention authorities, or to apologize for an occasional close imitation of some of the best translations. The pictures of old Greek life have, in the main, been derived from the Iliad and the Odyssey, and will, I hope, help you to a better understanding of those poems when you come to make acquaintance directly with them.??Should you become interested in the "Story of the Golden Age," as it is here related, do not be disappointed by its somewhat abrupt ending; for you will find it continued by the master-poet of all ages, in a manner both inimitable and unapproachable. If you are pleased with the discourse of the porter at the gate, how much greater shall be your delight when you stand in the palace of the king, and hearken to the song of the royal minstrel! ?

Volumul Dic?iunea ideilor, apar?in?nd profesorului Mircea Martin de la Facultateade Litere a Universit??ii Bucure?ti, este o contribu?ie valoroas? ?i original? la analiza unui raport extrem de important ?n teoriile socio-umane ale cunoa?terii, anume raportul dintre natural, artificial ?i autentic, aplicat asupra discursului metaliterar. Cartea se constituie ca o ?nsumare de analize a acestui raport ?n opera unor teoreticieni ai fenomenului literar rom?ni ?i str?ini: Tudor Vianu, G. C?linescu, B. Fondane, Matei C?linescu, Marcel Raymond, Roland Barthes, Carlos Bouso?o, Jaap Linnvelt. Departe de a fi o simpl? ?nsumare de analize aplicate, cartea este de fapt o critic? aconceptelor folosite deopotriv? de cercetarea antropologic?, cea estetic? ?i cea pur literar? ?i o contribu?ie esen?ial? la un proces de inserare ?nmodernitate a culturii rom?ne. Contribu?iile teoreticienilor rom?ni sunt v?zute ?n raportul lor de originalitate-sincronicitate cu cele ale cercet?torilor str?ini, ?nscriindu-se ?ntr-un proces de organicitate care implic? categorii culturale largi.

Demersul Antoanetei Olteanu, reputat? traduc?toare de limba rus? ?iexpert? ?n istoria cultural? a Rusiei, se distinge at?t prin calitatea informa?iilor, adesea inedite, c?t ?i prin compozi?ia complex?, care ?mbin? viziunea sintetic? cu o perspectiv? transcultural? exersat?. Cartea se recomand? de la sine at?t cititorului profesionist, care g?se?te aici o serie de date altfel greu accesibile, c?t ?i celui interesat de istoria ?i cultura Europei ?n ansamblu. Dup? cum anun?? ?i subtitlul, lucrarea reconstituie o istorie cultural? a secolului al XIX-lea, realiz?nd, ?n fapt, o fresc? a uneia dintre cele mai captivante perioade din istoria Rusiei, cea imperial?. Datele prezentate acoper? practic toate Aspectele vie?ii politice, sociale, economice ?i culturale ale acestui interval de timp, marcat at?t de aura ?arilor, c?t ?i de nenum?ratele revolte populare. Tabloul evenimentelor majore este ?ntregit cu minu?ioase inventare de titluri nobiliare, cu date economice consemnate cu acribie, cu o expunere vie a panoramei cutumelor sociale, familiale ?i religioase, merg?nd de la modalit??ile de confec?ionare a juc?riilor sau a bijuteriilor p?n? la istorii ale ceaiului sau vodcii. Atmosfera epocii cap?t? un contur des?v?r?it prin citarea unor fragmente din lucr?ri ?tiin?ifice de referin??, din jurnalele de c?l?torie ?i din publicistica vremii, dar ?i din operele marilor scriitori ai vremii, ca Dostoievski, Gogol ?i Tolstoi. Se contureaz?, astfel, o imagine neconven?ional? a Rusiei, o na?iune confruntat? permanent cu tensiunea unei alegeri fundamentale, care pune ?n opozi?ie modelul str?in ?i inegalabila for?? intern?. Autoarei ?i revine meritul de a fi surprins aspectele esen?iale ale acestei tensiuni, cu ample ecouri ?n perioadamodern? ?i cu evidente efecte asupra mentalit??ii contemporane.

Lucrarea inedit? a lui Nathan Belofsky se concentreaz? asupra ideilor ?i practicilor medicale acceptate de-a lungul veacurilor, pe scar? larg?, ale doctorilor reali, nu ale vracilor ?i aproape to?i doctorii men?iona?i erau figuri medicale importante ale acelor vremuri. Autorul prezint? c?teva dintre cele mai r?sp?ndite practici ?ocante sau ?ndoielnice din fiecare epoc?, ?ncep?nd cu Antichitatea ?i continu?nd cu Evul Mediu, Rena?terea, perioada modern? ?i secolul al XX-lea. Cartea se afl? sub semnul insolitului ?i readuce la via?a, ?ntr-o manier? narativ? ?i deseori umoristic?, momente mai pu?in cunoscute din istoria medicinei. ,,Cartea este o comoar? de fapte uluitoare.“Los Angeles Examiner

O analiz? metodic? ?i patima?? a cumplitei dictaturi ro?ii de care a avut parte Rom?nia. Atitudinea elitelor fa?? de tiran ?i fa?? de clica sa. ?n ce masur? suntem vinova?i? La?itatea este oare una dintre caracteristicile definitorii ale c?rturarului rom?n? La aceste ?i multe alte ?ntreb?ri r?spunde profesorul de filosofie, Ion Iano?i – un veritabil model european. Cartea e destinat? studen?ilor, elevilor, profesorilor, precum ?i publicului larg de cititori.

The Code of Hammurabi (Codex Hammurabi) is a well-preserved ancient law code, created ca. 1790 BC (middle chronology) in ancient Babylon. It was enacted by the sixth Babylonian king, Hammurabi. One nearly complete example of the Code survives today, inscribed on a seven foot, four inch tall basalt stele in the Akkadian language in the cuneiform script. One of the first written codes of law in recorded history. These laws were written on a stone tablet standing over eight feet tall (2.4 meters) that was found in 1901.

On Liberty is a philosophical work by 19th century English philosopher John Stuart Mill, first published in 1859. To the Victorian readers of the time it was a radical work, advocating moral and economic freedom of individuals from the state.

Cartea de fa?? r?spunde unor ?ntreb?ri majore: ce este omul? Cine este omul? De ce este omul?Cartea cuprinde teme subiective de medita?ie, filosofie diletant? ?i analiz? psihologic?, ?n genul unor confesiuni, fiind structurat? pe trei p?r?i. Cuvintele abuzive reprezint? o g?ndire fraged?, haotic?, pueril?, prima descoperire a propriului g?nd ?n contradic?ie cu g?ndirea lumii ?i cu g?ndirea proprie ?n alt? faz? a ei, necesitatea dubl?rii g?ndirii ?n dezacordurile ei.Dialogurile sunt descoperirea min?ii personajului ?n proprie minte, descoperirea personajelor vie?ii ?i amintiri fugare ale unor ?nt?mpl?ri obi?nuite care primesc subiectivism paranoic.A treia parte prime?te obiectivitatea, a?a zis? universal?, a unui anumit Narator, care reinterpreteaz? ?i reintegreaz? g?ndurile unui anumit om, ales la ?nt?mplare, dar decis totu?i de circumstan?ele c?r?ii. Dovedirea c? omul ?i ?nsumeaz? pe to?i, lumea.

Non abbiate paura! Nu v? fie team?!Cuvintele rostite de papa Ioan Paul al II-lea ?n octombrie 1978, la inaugurarea pontificatului s?u, aveau s? trezeasc? ?n sufletele polonezilor ?i ale tuturor celor oprima?i de comunism dorin?a de a fi liberi ?i curajul de a lupta pentru libertate. ?n urm?torii ani, papa a devenit cel mai puternic simbol al luptei anticomuniste. Uniunea Sovietic? ?l considera pe Ioan Paul al II-lea (?i, implicit, Biserica Catolic?) o amenin?are la adresa stabilit??ii ?n Europa de Est ?i inamicul num?rul unu al statului. Deloc surprinz?tor, KGB-ul a pus la punct o re?ea impresionant? de spioni ?i agen?i dubli ?i chiar a ?ncercat s?-l asasineze pe pap?.Paradoxal ?ns?, cu c?t erau mai persecuta?i pentru credin?a lor, cu at?t oamenii erau dispu?i s?-?i ri?te via?a pentru libertate. Dovezile lor de curaj sunt impresionante, a?a cum impresionante sunt, dar ?n sens negativ, cazurile preo?ilor care ?i-au tr?dat biserica, trec?nd de partea celui mai mare du?man al acesteia, regimul comunist.Jurnalist ?i ofi?er ?n rezerv? al serviciului de informa?ii al Armatei SUA, John Koehler prezint? cititorilor documente ?i transcrieri ale unor stenograme necunoscute p?n? acum, realiz?nd o cronic? f?r? precedent a R?zboiului Rece dus de URSS ?mpotriva Bisericii Catolice ?i contribuind, astfel, decisiv la cunoa?terea istoriei secolului XX.

Cine-ar fi crezut c? lumea afacerilor poate fi at?t de fascinant? ?i plin? de dramatism? 350 de milioane de dolari investite ?ntr-un model de automobil plin de imperfec?iuni, f?r? s? fie g?sit m?car un responsabil pentru acest e?ec; ascensiunea spectaculoas? a unei mici companii produc?toare de h?rtie fotografic? p?n? la actualul gigant Xerox, ?nceput? de o m?n? de oameni care ?i-au riscat chiar ?i averea personal? pentru o inova?ie revolu?ionar?; b?t?lia titanic? dus? de Rezerva Federal? a Statelor Unite pentru ap?rarea lirei sterline de atacurile speculatorilor; sunt doar c?teva dintre exemplele ce arat? c?, ?n lumea afacerilor ?i a Wall Streetului, oamenii pot da dovad? fie de geniu, spirit de cooperare ?i ?n?elepciune, fie de ?nc?p???nare ?i lips? de ra?iune, indiferent de miza aflat? ?n joc. Un avertisment c? istoria se poate oric?nd repeta.

Conservatorismul pragmatic, conservatorismul lui David Hume, Edmund Burke i, n secolul XX, al lui Michael Oakeshott, se deosebete profund de reacionarism i de ultraconservatorismul virulent. Un conservator pragmatic este un om care gndete fr mituri caluzitoare i fr adevruri absolute, ce confisc i paralizeaz inteligena; este un adversar, i nu un adept, al utopiilor inverse, care aspir la restaurarea trecutului. El este un adept al moderaiei i al gradualismului – nu pentru ca ar avea oroare de schimbrile profunde, ci pentru ca tie c nimic important, nrdcinat ntr-o form de via omeneasc, nu poate fi schimbat brusc. Se comite adesea o confuzie ntre conservatorismul pragmatic i radicalismul de dreapta. Dar este vorba de o eroare de neiertat, cci cele doua forme ale Dreptei se opun diametral: Ostilitatea fa de radicalism, ostilitatea nencetat, implacabil, este definiia esenial a conservatorismului (Robert Cecil, Marchiz de Salisbury). Au existat i n Romania figuri celebre apropiate conservatorismului pragmatic, spre exemplu P. P. Carp. ns, din pcate, tradiia autohton este dominat de radicalismul de dreapta, ilustrat (virulent) de Eminescu i (seren) de Maiorescu, iar ulterior de generaia rtcit: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Cioran i Noica.“ (Adrian-Paul Iliescu)