Agasat de o doamn? care gira rubrica monden? a unui ziar newyorkez, cu privire la preferin?ele sale, la ?ntrebarea care este obiectul s?u favorit din natur?, Mark Twain a r?spuns, ?n maniera sa unic?: ?O frumoas? mut?!“Ziarist, traduc?tor, autor de c?r?i, Irina Airinei ?ndepline?te doar una dintre condi?ii. Fiind universitar – doctor ?n filologie -, pred?nd cursuri, ?in?nd seminarii, preg?tind studen?i, nu prea are cum s? fie mut?. ?i, cu at?t mai mult, ca ziarist de pres? scris? ?i de radio. Urm?rind ?ns? transcrierile interviurilor luate de ea unor personalit??i din aproape toate domeniile, ??i dai seama c?, departe de a fi t?citurn?, Irina Airinei are o mare calitate: ?tie nu numai s? ?ntrebe, ci mai ales s? asculte. Este perfect con?tient? c? rolul reporterului, dincolo de a descoperi oameni cu vie?i ?i personalit??i interesante, nu este s? se pun? ?n valoare pe sine cu ?ntreb?ri ?inteligente“ p?n? la narcisism sau incisive p?n? la obr?znicie, dimpotriv?, ci s? se apropie de partenerul de discu?ie cu discre?ie, ?ncerc?nd s? scoat? din mintea ?i sufletul s?u tot ceea ce este mai semnificativ ?i mai interesant. Pentru c? oamenilor care au fost ?sorti?i s? vad?“ nu le prea place s? vorbeasc? despre ei ?n?i?i. Multe dintre interviurile sale aduc aminte de tehnicile arheologice, de migala dezgrop?rii cu delicate?e a frumosului ascuns ?n eul interlocutorului, ref?c?nd din cuvinte ceea ce, poate, altfel nu ar fi fost spus niciodat?. (Dorin Suciu)

Dan Ioan Nistor ??i intituleaz? volumul de versuri C?ntul clipei dup? una din poeziile din volumul de debut editorial, Pelerin pe drumul m?slinilor (Editura Metafora, Constan?a, 1996). O selec?ie din poeziile ap?rute ?n volume, dar ?i ?n alte publica?ii la sugestia scriitorilor Geo Vasile ?i Florentin Popescu sunt cuprinse ?n aceast? lucrare. Un prim capitol din C?ntul clipei – Dezgr?diri – ?l prezint? pe autorul aflat ?n peregrin?ri ?n mirificul spa?iu dobrogean. Capitolele T?cerea ta-mi gr?ie?te, Psaltice, Incanta?ii, Imne, glose, Filocalice daruri sunt cele ?n care poetul ??i m?rturise?te permanenta preocupare de a-?i g?si ?mp?carea cu sine, slujirea aproapelui ?i dorin?a apropierii de divinitate ?i de lauda adus? Creatorului.

O panoram? edificatoare a poeziei rom?ne?ti, un dosar de critic ?i poet realizat pe ?ntinderea anilor, aceast? carte cuprinde texte critice publicate ?n revistele Contemporanul, Luceaf?rul, Ramuri ?.a.

Aceast carte este o eliberare de Cioran, o desprire de acesta. Dar nu este o rfuial, ci o desprire atent i amiabil i, cred eu, provizorie, pentru ca nu poi scpa definitiv de bolile culturale ale adolescenei i primei tinerei, nici nu ar fi bine s-o poi face, ns le poi mblnzi. i, cred, acesta este efectul pe care l va obine autoarea asupra ei nii n urma scrierii acestei cri, dincolo de excelena lucrrii ca atare – pentru ca este o carte foarte bine gndit i scris – i trecnd peste debutul n volum. i este foarte bine aa! Cioran cu care va avea de-a face de acum nainte, nu mai poate fi un autor devastator, cotropitor, care-i reduce propria personalitate, ncercnd s-o paraziteze“, s-o vampirizeze“ pe a ta. Efectul sau nu va mai fi, n termeni blagieni, unul modelator, ci unul catalitic, deci autoarea – ca i oricare alt ins care a trit o asemenea experien – va merge mai departe pe propriile picioare, ns beneficiind i de plus cunoaterea cptat n urma frecventrii operei sale, a disecrii gndirii sale oximoronice i paradoxale.“ – Liviu Antonesei

O poezie de o stranietate izbitoare, o lume postapocaliptic cldit pe datele unui imediat nstrinat. O poezie rece, tioas, ritmat (ritmul i aduce aportul formal la respectiva stranietate) care pune n dialog un Eu bntuit de moarte, pe care o citete, o palpeaz n toate detaliile unui univers cvasimitologic pe care-l construiete tocmai pentru a o putea circumscrie. Eul acesta al lui Kemény se afl ntr-o continu stare de asediu pe care o transfer asupra cititorului ideal adoptnd de multe ori structura narativ a mitului, a povestirii legendare (...)Materia are o greutate sufocant n poemele lui Kemény, contrastnd parc cu imaginile aflate n continu micare i transformare. Un vag suprarealism care aduce oarecum, vizual, cu acele videoclipuri ale anilor ’90 trzii, care mizau, pentru a obine stranietatea, pe ocul dat de alternarea dintre accelerarea brusc a micrii i aspectul static al temei mitologice (m gndesc n special la Metallica, clipul de la Until it sleeps)Un volum excelent, un adevrat manual de poezie care sun, datorit lui Andrei Dósa, impecabil.“ – Bogdan Alexandru Stanescu

Cum se vede orbirea. ?ntr-o colec?ie de eseuri ?n care studiul biografic se ?mbin? p?n? la indistinc?ie cu fic?iunea, Julián Fuks face o incursiune puternic subiectiv? ?n via?a ?i opera a trei dintre cei mai cunoscu?i scriitori ai secolului XX. Inova?ia ?n literatur? nu este singurul punct comun al celor trei biografii, cel asupra c?ruia Fucks se va opri fiind orbirea, ca incident care ?i va afecta pe to?i. Trecerea de la lumea perceput? cu toate cele cinci sim?uri la universul ?n care culorile sunt proiec?ii ale min?ii ?i vagi amintiri difer? de la un autor la altul, iar Fucks va descrie ?i completa prin propria imagina?ie creatoare felul ?n care Borges, Jo?o Cabral ?i Joyce – deveni?i personaje – aleg s?-?i gestioneze limitele senzoriale.

A ncerca experiena rentoarcerii ctre firescul ce a fost nainte, adic o recuperare n registru postmodernist, o sprtur n cuirasa metatextului, spre o reevaluare a resurselor poetice, o revigorare natural, fr acea automacerare sisific, a te elibera de capcanele pe care i le-ai ntins singur n desiul textului, a evada din ngrdire zidindu-i alt cas a poeziei, iat direcia derulat contient de Rodica Braga, cu o implicare tonifiant […]. Contribuia poetic a Rodici Braga n aceast carte este fundamental, ntruct intrrile ei (s-ar putea scrie un studiu aparte despre organizarea muzical programatic a acestui Commentarius perpetuus..., organizare ce ar pune n eviden mai exact principiul tonal care st la baza ntregii construcii poetice) umplu material un spaiu rarefiat de eul autoscopic al lui Mircea Ivnescu…“. (Marin Mincu)Rodica Braga este o scriitoare deplin, cu acces egal la mai multe modaliti ale expresiei literare. […] Poemele cresc paralel cu proza nvluie concentric acelai miez tare al analizei: trecerea. Proza vibreaz nu de puíne ori poematic, iar poemele au o poveste discret n fundal.[…] Poezia Rodici Braga are un timbru propriu, modulat volum dup volum, cu un elegant echilibru ntre cntecul nalt-reflexiv al modernitii i frngerile de ritm ale postmodernitii dezvrjite“. (Irina Patra)Rodica Braga scrie o literatur oarecum special, cu sonoriti dramatice vtuite, cu vibraii de afectivitate […] ce se practic puin la noi i pe care am numi-o, mprumutnd termenii muzicali, de camer. O poezie de interior, dar un interior al fiinei, al sufletului ce reverbereaz n sine, profund, la zgomotul tumultuos din afar, capabil a nregistra, cu finee, ns cu fineea unui seismograf sentimental, seismele produse n omenescul vital de scurgerea implacabil a timpului...“. (Constantin Cublean)

M? numesc Valeriu Mircea Popa. M-am n?scut ?n 4 octombrie 1947. Eu ?i fratele meu Sorin (un matematician de elit?) suntem a patra genera?ie de intelectuali din familie. O familie de prin Ardeal.?n via?a de acum am fost (?i poate ?nc? mai sunt) golan, student, muzician (chitar? clasic? ?i instrumentul indian numit sitar), textier, fum?tor, afemeiat, b?utor de vodc?, culturist, defectolog, logoped ?i psihoterapeut ?n ?coli speciale, practicant de karate, contrabandist, marochiner, poet, ?ngrijitor de b?tr?ni ?ntr-un Altenheim din Germania, tat?, cre?tin gnostic, lector universitar, doctor ?n psihologia artei, t?mplar, designer de bijuterii, gravor, bijutier.De o vreme ?ncoace am impresia c? sunt un nimeni.Nu vreau s? ?tiu ce am fost ?n vie?ile anterioare.

Iat?, ?n cuvintele Aurei Christi, curg?nd abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, s? nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii. (Nicolae Balota).Aici totul e grav. Nici ludicul, nici parodicul, nici oboseala contextului postindustrial ?i nici tendin?ele destructurante ale postmodernilor nu au trecere. Modernitatea Aurei Christi e una esen?ial?, organic?, refractar? modelor, n?zuind spre reinterpretarea semnelor ?i universaliilor; ?ntreb?rile pe care ?i le pune ea au fost ?i ale inainta?ilor, iar r?spunsurile transcend achizi?iile, relev?nd evolu?ia con?tiin?ei ?n mers, relev?nd evolu?ia unei creatoare de m?na ?nt?i, cu totul personal?. Scrieri mai noi, Labirintul exilului (2000), Elegii nordice (2002) ?i altele confirma consecven?a cu sine a unei con?tiin?e exemplare. (Constantin Ciopraga)M? auzi tu, oare, ?nstr?inato? Am citit poeziile tale la ceas de sear?, pe o teras?, av?nd ?n fa?? colinele Ierusalimului. Eu nu sunt un bun comentator de poezie, cei care au scris despre poezia ta te-au “prins“ foarte bine, ai for??, un sim? rar al tragicului ?i antene pentru transcenden??, f?r? s? cazi (din fericire) ?n ceea ce se cheam? “poezie religioas?“. E un instinct p?g?n care te fere?te de o excesiva “cre?tinare“ a poeziei chiar ?i ?n Psalmi. (Leon Volovici). (fragment dintr-o scrisoare)E simplu: ?l vad pe Dumnezeu ca pe un partener de dialog, cu care ma cert nu rareori. Citesc adesea serile din Noul Testament mai ales; ei, ?i atunci ?ncepe fierberea... Nu prea merg la biseric? dec?t atunci c?nd simt imperios nevoia – adev?r pentru care Mama de pilda m? ceart? c?teodat?. Duc biserica mea cu mine; a?a pot s? m? rog oriunde, oric?nd. Spre deosebire de Cioran, eu cred ca nu Diavolul a f?cut lumea, ci Dumnezeu; doar c? spre sf?r?itul Facerii a obosit un pic; se ?nt?mpl? ?ntruc?tva c? ?ntr-o proza a lui Rilke, ?n care cele doua m?ini ale Domnului se iau la ?ntrecere ?i se pare ca st?nga profit? de oboseala dreptei... M? ?i ?ntreb uneori, pe urmele lui Unamuno: cine sunt eu s?-i cer socoteala lui Dumnezeu pentru ca lumea ?n care tr?im e a?a cum e? (Are dreptul, oare, o g?nganie s?-?i aroge obr?znicia de a se ciond?ni cu El, cu nimeni altcineva dec?t cu El?!!) ?i tot ca Unamuno, invoc?ndu-l pe Oberman, ?mi r?spund: da, c?ci pentru lume, pentru univers eu sunt nimeni, nu ?nsemn nimic, pentru mine ?ns? sunt totul.Gr?dini austere a stat – da, incredibil – ?n sertarele c?torva edituri circa ?apte ani; ani de izolare atroce, de singur?tate dorit?, iubit?, hulit? ?i, iar ?i iar, iubit?... E un volum publicat dup? o perioada de secet?, c?nd mi se p?rea – p?n? la o neagr? m?nie! – ca nu voi mai scrie niciodat? poezie... Nici cartea de debut n-am a?teptat-o at?tea... secole. E un volum care a circulat pe internet, prietenii trimi??ndu-mi mesaje, scrisori, cronici ad-hoc despre cartea mea de psalmi ?n r?sp?r. (Aura Christi)Faptul c? Gr?dinile austere au trecut prin PC-ul meu mi-a prilejuit o bucurie, o tulburare de zile aurorale. Nu m-am putut ab?ine ?i am citit c?teva poeme. N-am mai putut apoi s-o las din mana. M-a ?nv?luit ?i m-a luat pe sus cutremurata spiritualitate vital? care str?bate versurile. Asta nu mi se ?nt?mpl? prea des, citind poezie contemporan?. (Zoltan Terner)Mignona ?i b?t?ioas?, cheltuind pasionalitate, r?zboinic? ?n pofida fragilit??ii, ?mpr??tiind texte curajoase pe care amicii internau?i nu ezit? a le califica “dinamit? curat?“, sup?r?nd pe mul?i, scriind febril, asum?ndu-?i riscurile Balcaniei (“lin?at?“, pedepsit?, izolat? etc.), Aura Christi, cit?nd “vorbele atroce“ ale iubitului Nietzsche, vrea s? devin? ceea ce este: poet?. (...) Metamorfoza e izbitoare; discursul a devenit sincopat, auster, de o incanta?ie adumbrit?, celebr?nd “via?a de vis“, test?nd – prin “poemele de iubire“ – temele grave (rela?ia cu maestrul, divinitatea, moartea, poezia) pentru a conchide c?, doar povestit?, via?a e tr?it?. Mul?i dintre exege?ii Aurei Christi au subliniat “fulminant? ascensiune“ a poetei. Penetrant?, Aura Christi a avut ?ansa de a fi fost v?zut? ?n mediile bucure?tene. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau ?i ?n tenacitatea autoconstruc?iei, promov?nd – programatic – “ruptura“. (Adrian Dinu Rachieru)

Poeta, eseista ?i prozatoarea Aura Christi propune o radiografie a vie?ii literare ?i a celor mai interesante c?r?i ap?rute ?n ultimul deceniu literar. Cartea se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Deniz fenerinin ki gibidir: Ayd?n?n da ?????. Birisi gemileri, di?eri insanlar? ayd?nlat?r. Onlar?n sayesinde: Gemiler ve toplumlar yollar?n? bulabilirler."Batmaktan" kurtulup ayakta kalabilirler. Yeter ki: I??klar? söndürülmesin. Hiçbir fener, hiçbir ko?ulda; bir geminin tonaj?n? ve band?ras?n? sormaz. Gerçek bir ayd?n da öyle: Ayd?nl???n?n bilgisini sunarken; insanlar?n hiçbirine, ne ?rk?n? ve cinsiyetini ne de inanç tercihini sormaz. Ayd?n dedi?in; ayn? zamanda gerçekçidir. Gördü?ü: Hiçbir kötü rüyay? da hayra yormaz!...Her ikisi de; ?ss?z ve sessiz geceler boyu çal??arak; ayd?nlatmaya çabalar karanl?klar?. Ayd?nlar da fenerler gibidirler: Ortakt?r yaln?zl?klar?!..Özetle:"Ben de;Küçük bir "burunda"Küçük bir deniz feneriyim,Hümanizmin ise; sad?k bir neferiyim.I????m? hep çakar?m, Her durumda.Ya?am benim kutsal?m:Ya?ayan her canl? benim umurumda.Fenerler, kimseleri aramazlar;Arayanlar, mutlaka onlar? bulurlar:Ço?u kez de zor durumda.Ben her daim i?ime bakar,Sürekli ?????m? çakar?m.Hiç y?lmam; bunu hep yapar?m!...FELSEFE ???RLER? tüm bu duygular? ifade etmek için, yeni bir ?iir türü olarak yaz?ld?..

Sandy Arbuthnot's friend John Blenkiron discovers that a charismatic industrial tycoon is plotting to rule the world from his base in the small South American country of Olifa. Sandy decides to lead a revolution to scuttle the plot and allow the Olifans to decide their own fate.

How to Be a Financial Fiasco contains my personal tips and tricks on how to become a complete financial disaster. If you love true stories, dark humor, & sarcasm, you’ll love this foul-mouthed but forthright look at how I got myself $20K in debt. Consider it an instructive guide on how NOT to handle your finances well.

The Professor was the first novel by Charlotte Bronte. It was originally written before Jane Eyre and rejected by many publishing houses, but was eventually published posthumously. The novel follows life of a young man, William Crimsworth, and is a first-person narrative from his perspective. It describes his maturation, his loves and his eventual career as a professor at an all-girls school.

Gustave Flaubert, the great realist writer, is now available in Delphi’s bestselling range of titles. This erudite eBook offers readers the most complete collection ever compiled of Flaubert’s FICTIONAL works in English translation, with all the usual Delphi bonus texts. (Current version: 1) * concise introductions to the novels and other works * images of how the novels first appeared, giving your eReader a taste of the original texts * each novel has an individual contents table * MADAME BOVARY and the other novels are illustrated with contemporary artwork * all novels are presented with their French versions – sample the true brilliance of Flaubert’s original text, in between reading the English translations * BONUS selection of non-fiction texts, including an informative account of the Madame Bovary trial * boasts a special literary criticism section, with works by famous writers such as Henry James, Virginia Woolf and D. H. Lawrence, examining Flaubert’s contribution to literature * includes Guy de Maupassant’s scholarly study of Flaubert, available in no other collection * ALSO includes G. A. Mounsey’s biography – immerse yourself in Flaubert’s literary life! * many images relating to Flaubert’s life, works, places and film adaptations * scholarly ordering of texts in chronological order and literary genres, allowing easy navigation around Flaubert’s immense oeuvre Please note: a complete works of Gustave Flaubert in English is not possible due to copyright restrictions and some works having never been translated. Please visit www.delphiclassics.com to browse through our range of exciting titles CONTENTS: The Novels MEMOIRS OF A MADMAN (not in English) MADAME BOVARY SALAMMB? SENITMENTAL EDUCATION BOUVARD AND P?CUCHET The Short Stories ?UVRES DE JEUNESSE (not in English) THREE TALES THE DANCE OF DEATH NOVEMBRE The Poetry THE TEMPTATION OF SAINT ANTOINE The Plays THE CANDIDATE THE CASTLE OF HEARTS LE SEXE FAIBLE (not in English) Selected Non-Fiction ABOARD THE CANGE OVER STRAND AND FIELD THE GEORGE SAND-GUSTAVE FLAUBERT LETTERS The Trial THE PUBLIC VS. M. GUSTAVE FLAUBERT The Criticism GUSTAVE FLAUBERT: A STUDY BY GUY DE MAUPASSANT EXTRACT FROM ‘FIGURES OF SEVERAL CENTURIES’ BY ARTHUR SYMONS EXTRACT FROM ‘ESSAYS IN LONDON AND ELSEWHERE’ BY HENRY JAMES EXTRACTS FROM D.H. LAWRENCE’S PHOENIX: THE POSTHUMOUS PAPERS’ EXTRACTS FROM VIRGINIA WOOLF’S DIARY The Biography THE LIFE-WORK OF FLAUBERT BY G. A. MOUNSEY The French Texts Please visit www.delphiclassics.com to browse through our range of exciting titles

The Red Badge of Courage follows events of the American Civil War, and life of a young private of the Union Army, Henry Fleming, who flees from the field of battle. Overcome with shame, he longs for a wound, a red badge of courage, to counteract his cowardice. When his regiment once again faces the enemy, Henry acts as standard-bearer.

Three visitors find shelter from a blizzard at Pat Scully's hotel: a nervous New Yorker known as the Swede, a rambunctious Westerner named Bill, and a reserved Easterner called Mr. Blanc. The Swede becomes increasingly drunk, defensive, and reckless. He is later murdered at the bar.

Un roman al c?ut?rii de sine, al c?ut?rii eului, o spectaculoas? excavare ?n ad?ncurile fiin?ei, ne ofer? Irina Boca, revenind ?n aten?ia publicului rom?nesc cu un story fascinant, scris ?ntr-un stil alert, cu fraz? scurt?, ml?dioas?, casant?. O sondare ?n ad?ncurile ?eului profund“ (M. Proust), asupra experien?ei naratoarei l?s?ndu-?i amprenta, ?n chip cert, exilul, ?nstr?inarea, dorin?a vie, ascu?it?, de a se rea?eza ?n matca esen?elor. Aura Christi

O alta fa?? a tranzi?iei ce atinge mediul rural, o familie ce risc? s? se destrame. Stil clasic, de un calm ?i o limpezime imperturbabile. Un roman fascinant, destinat marelui public cititor.

n ce msur literele romne, viaa cultural din ar, au fost nfluenate de ara lui Goethe i Hegel n atenia cercettorului se afl, n special, cultura romneasc a secolului al XIX-lea. Nu sunt, nici pe departe, trecute cu vederea timpurile noastre. Cartea – scris ntr-un stil alert, viu, cu o fraz exact i melodioas, avnd luciul sabiei de Damasc – e destinat studenilor, elevilor, profesorilor, precum i publicului larg de cititori.

Mitul felin ?n literatura universal? este o lucrare ?n care s-a ?ncercat sintetizarea ?ntr-o form? accesibil?, ?ns? f?r? a fi superficial?, a unei cantit??i impresionante de material, material g?sit at?t ?n publicistica rom?n? c?t ?i cea str?in?. Subiectul lucr?rii a fost o alegere subiectiv?, fiind aproapiat de sufletul autoarei. Fiecare capitol ?n parte trateaz? un aspect al temei dezv?luite ?n titlu, respect?nd ?n acela?i timp o linie cronologic?, acest lucru facilit?nd ?n mod semnificativ ?n?elegerea ?i asimilarea informa?iei. ?ns? ?ntreaga lucrare are ca punct comun permanenta oscilare ?ntre planul real ?i cel fantastic, fabulos, ?ntre documente oficiale (precum cronicile) ?i m?rturiile oferite de supersti?iile populare. ?n primul capitol observam ?ara de origine a pisicii, Egiptul, ?i modul ?n care aceasta era tratat? ca o zeitate cu atribu?ii contradictorii (uneori benefice, alteori sinistre). De?i exportul lor a fost interzis de catre egipteni din motive religioase, acest lucru nu a ?mpiedicat r?sp?ndirea lor ?n toate culturile lumii. Sunt analizate de asemenea ?i diversele legende legate de na?terea pisicii la diferite popoare. Al doilea capitol trateaz? ?n detaliu o tr?s?tur? principal? a mitului felin ?i anume aspectul s?u, parc? implicit, feminin. Feminitatea, tandre?ea, instinctele materne, capriciile, viclenia, elegan?a, independen?a sunt doar c?teva dintre calit??ile comune ale femeii ?i pisicii, calit??i ?nf??i?ate de nenum?ra?i scriitori ?i arti?ti din toate timpurile ?i culturile.Capitolul al treilea ne ?nf??i?eaz? eternele conflicte dintre pisici ?i c?ini (lupt?ndu-se pentru ?ncrederea ?i afec?iunea omului), dintre pisici ?i ?oareci (o ?lupt?“ milenar? ?ntre Bine ?i R?u, unde binele, reprezentat de pisic?, nu ??i poate p?stra mereu puritatea). Aceste ?lupte“ au avut ca rezultat obsesia multor popoare pentru pisici. Dar cu toate acestea, pisicile au fost ?i vor r?m?ne fiin?e independente, niciodat? accept?nd un ?st?p?n“. Nu sunt pu?ini scriitori care ?n operele lor au ?nf??i?at pisicile asemenea unor oameni, capabile de absolut orice: a scrie, a citi, a c?nta, a juca teatru ba chiar ?i a vorbi. Ele au ?i unele dintre calit??ile omului (compasiune, abilitatea de a iubi) dar ?i c?teva dintre defectele acestuia (egoism, violen??, indiferen??). De asemenea li se atribuie puteri supranaturale cum ar fi clarviziunea.