O parte dintre noi au tr?it vremuri grele pe care uneori le mai vis?m, le povestim sau despre care scriem ?nc?, f?r? patima cumplit? care i-a cuprins pe profitorii de atunci, care ?i ast?zi ne fac r?u, ?i chiar mai r?u dec?t ?pe vremea aceea“, cum se zice. E drept c? noi am prev?zut-o ?ntr-un fel sau altul, spun?nd-o celor care se-ncumetau s? ne asculte, f?r? preten?ia, Doamne, fere?te!, de a ne considera ?i disiden?i, cum o f?cur? cei men?iona?i mai sus. Previziunile noastre s-au bazat pe o anume cunoa?tere a mersului istoriei, care, cum se ?tie, se tot repet?, cu mici deosebiri, fire?te. Oricum, ceva cuno?tin?e de economie politic? nu ne stric? nici ?n zilele noastre, pentru a ne da seama de jocul frecvent al trecerii de la economia politic? la politica economic? ?i, mai ales, al trecerilor de la un sistem sau or?nduire economic? la alta ?i invers, cum le-am tr?it noi: de la capitalism la socialism ?i viceversa. Ca un fel de ciud??enie, au r?mas considera?iunile despre noul eon sau noua er? (New Age) ale filosofului din Lancr?m, mai ales c? acestea s-au realizat abia dup? c?derea comunismului, pe care n-o mai prev?zuse Blaga. (Alexandru Surdu) Eseuri filosofice de acela?i autor 1. Voca?ii filosofice rom?ne?ti, Editura Aca?de?miei Rom?ne, Bucure?ti, 1995, 216 p.; edi??ia a II-a, Editura Ardealul, T?rgu-Mure?, 2003, 206 p. 2. Confluen?e cultural-filosofice, Editura Pai?de?ia, Bucure?ti, 2002, 219 p. 3. M?rturiile anamnezei, Editura Paideia, Bu?cu?re?ti, 2004, 193 p. 4. Comentarii la rostirea filosofic?, Editura Kron-Art, Bra?ov, 2009, 186 p. 5. Izvoare de filosofie rom?neasc?, Editura Biblioteca Bucure?tilor, Bucure?ti, 2010, 171 p.; edi?ia a II-a, Editura Renaissance, Bucu?re?ti, 2011, 161 p. 6. A sufletului rom?nesc cinstire, Editura Re?naissance, Bucure?ti, 2011, 197 p. 7. Pietre de poticnire, Editura Ardealul, T?r?gu-Mure?, 2014, 179 p.

One of the greatest works of philosophy, political theory, and literature ever produced, Plato’s Republic has shaped Western thought for thousands of years, and remains as relevant today as when it was written during the fourth century B.C.Republic begins by posing a central question: "What is justice, and why should we be just, especially when the wicked often seem happier and more successful?" For Plato, the answer lies with the ways people, groups, and institutions organize and behave. A brilliant inquiry into the problems of constructing the perfect state, and the roles education, the arts, family, and religion should play in our lives, Republic employs picturesque settings, sharply outlined characters, and conversational dialogue to drive home the philosopher’s often provocative arguments.Highly regarded as one of the most accurate renderings of Plato's Republic that has yet been published, this widely acclaimed work is the first strictly literal translation of a timeless classic. This Special Collector's Edition includes a new introduction by Prof. Colin Kant, PH.D, a noted Platonian and Socratic scholar.

Ce este dragostea? Cum poate fi explicat ceva at?t de intim, de misterios, de minunat? Autorul nu ??i propune s? ne dezv?luie vreun mare adev?r filosofic, nici s? ne ofere sfaturi practice. Nu ne ?nva?? cum s? avem orgasm sau cum s? sc?p?m de gelozie. Nu ne spune c? femeile g?ndesc cu o alt? parte a creierului dec?t b?rba?ii, nici nu ne arat? cum s? ne salv?m rela?ia. ?n schimb, ne ajut? s? ?n?elegem comportamentul sexual ?i social, dar ?i mecanismele din spatele unor reac?ii pe care le consider?m normale ?i fire?ti.?n c?utarea r?spunsului la ?ntrebarea Ce este dragostea?, Richard David Precht exploreaz? discipline dintre cele mai diverse: biologia, psihologia, sociologia, filosofia, chiar ?i chimia. De la fiecare vom afla c?te ceva despre dragoste: c?t de egoiste sunt genele noastre ?i c?t de mult ne influen?eaz?; ce este tipic comportamentului sexual feminin ?i celui masculin; c?t de mare este aportul culturii la capacitatea noastr? de a ne ?n?elege pe noi ?n?ine ?i de a ?n?elege lumea, ca femeie sau ca b?rbat; ce se ?nt?mpl?, de fapt, ?n creierul nostru c?nd iubim; care este diferen?a dintre dragoste ?i sex; de ce a devenit at?t de important? pentru noi dragostea romantic?.?n final, afl?m c? dragostea nu are explica?ie. Ea nu poate fi dec?t tr?it?!

Via?a fiec?ruia dintre noi se desf??oar? pe fundalul unor nara?iuni?sau teorii filosofice discrete ?i insesizabile, care ne ofer? sens ?i ne ?ndrum? ?n momentele de cump?n?.Au o istorie fascinant? ?i uneori extrem de agitat?, care st? m?rturie?pentru str?daniile noastre de a ?n?elege lumea ?i de a o transforma ?ntr-un mediu familiar.Cartea de fa?? ne prezint? istoriile a trei dintre aceste nara?iuni,?cunoscute mai mult filosofilor, cu toate c? ele ?ncearc? s? ofere r?spuns?la ?ntreb?ri tulbur?toare ?i de?o importan?? cov?r?itoare pentru?noi to?i: de ce exist? lumea, ?n ce const? identitatea persoanei, ce?este realitatea.

Charles Sanders Peirce (1839-1914) este o figur? important? a filosofiei secolului XIX ?i unul dintre prefa?atorii principalelor curente de g?ndire din secolul XX, fiind considerat fondatorul pragmatismului american. Cele dou? eseuri prezentate aici, primele din seria cunoscut? sub numele Ilustr?ri ale logicii ?tiin?ei, sunt reprezentative pentru opera sa, caracterizat? de profunzimi ?i subtilit??i specifice unui g?nditor care beneficiaz? ?i de preg?tirea unui om de ?tiin?a.Cu toate c? sunt uneori pur abstracte, observa?iile privitoare la convingeri ?i idei r?m?n, indiferent de sistem, puncte principale de sprijin pentru distinc?ia ?ntre g?ndirea s?n?toas? ?i cea viciat?.“ Este groaznic s? vezi cum o singur? idee neclar?, o singur? formul? f?r? ?n?eles, care se furi?eaz? ?n capul unui t?n?r, va ac?iona uneori ca un obstacol de materie inert? ?ntr-o arter?, ?mpiedic?nd circula?ia ?n creier ?i condamn?ndu-?i victima spre ofilire ?n plenitudinea vigorii intelectuale ?i ?n mijlocul abunden?ei intelectuale.“ - Charles Sanders Peirce

Critic erudit ?i pamfletar de for??, Paul Zarifopol (1874-1934) a fost un fin observator al omului ?i al fibrei care alc?tuie?te ?es?turile sociale profunde. Volumul de fa?? cuprinde eseuri care au r?mas de o actualitate acut?, chiar ?i la aproape un secol dup? ce au fost scrise.Coroziv ?i doct, discursul aduce ?n fa?a cititorului concepte esen?iale pentru morala ?i politica mai mult sau mai pu?in balcanice ale Rom?niei interbelice. Lumina ?n care ne sunt prezentate tipul politic ?i geniul organizator, de pild?, ne ofer? at?t senza?ia unei glacia?iuni temporale, c?t ?i pe aceea a unei familiarit??i inefabile.

《华严五教章》是华严宗创始人法藏宗立教的论著，内容丰富，思辨性极高，是华严宗哲学思想的著名代表作。此书体系完备，是研究华严学的门及书，也可说是佛教概论书。

《华严金师子章》乃唐代佛教华严宗三祖法藏贤首大师为武则天讲解《华严经》的“十重玄门”、“六相圆融”等教义时，为了使其能够理解空与色、心与境之间的种种关系，法藏大师以殿前的金狮子为譬喻，故有了《华严金师子章》。《华严金师子章》是由法藏大师为武则天讲解《华严经》的记录稿整理而成，此文虽短，但却集中简要地概括了佛教的核心思想。《华严金师子章》在论述真理的方式上简单通俗，层次分明，但又细致微，理精髓。浓缩了《华严经》的思想精华，涵盖了佛教的核心思想。此经不仅可以使学佛者了解佛教的真实义理，而且为学佛者获得究竟的圆满和解脱，指明了道路和方向。

《哲学是很好玩儿的》(套装共15册)包括生命哲学、心灵哲学等多种哲学思想结晶，读者可以从入门开始，通过通俗易懂的方式学会如何用哲学思维思考，感受哲学里的自我和世界，帮读者重新审视自我和我们栖居的世界，以及和这个世界的关系，捕捉心中迸发的迷惑与感悟，进而把它们锤炼为人生的智慧。

Among the notable books of later times-we may say, without exaggeration, of all time--must be reckoned The Confessions of Jean Jacques Rousseau. It deals with leading personages and transactions of a momentous epoch, when absolutism and feudalism were rallying for their last struggle against the modern spirit, chiefly represented by Voltaire, the Encyclopedists, and Rousseau himself--a struggle to which, after many fierce intestine quarrels and sanguinary wars throughout Europe and America, has succeeded the prevalence of those more tolerant and rational principles by which the statesmen of our own day are actuated. On these matters, however, it is not our province to enlarge; nor is it necessary to furnish any detailed account of our author's political, religious, and philosophic axioms and systems, his paradoxes and his errors in logic: these have been so long and so exhaustively disputed over by contending factions that little is left for even the most assiduous gleaner in the field. The inquirer will find, in Mr. John Money's excellent work, the opinions of Rousseau reviewed succinctly and impartially. The 'Contrat Social', the 'Lattres Ecrites de la Montagne', and other treatises that once aroused fierce controversy, may therefore be left in the repose to which they have long been consigned, so far as the mass of mankind is concerned, though they must always form part of the library of the politician and the historian. One prefers to turn to the man Rousseau as he paints himself in the remarkable work before us. That the task which he undertook in offering to show himself--as Persius puts it--'Intus et in cute', to posterity, exceeded his powers, is a trite criticism; like all human enterprises, his purpose was only imperfectly fulfilled; but this circumstance in no way lessens the attractive qualities of his book, not only for the student of history or psychology, but for the intelligent man of the world. Its startling frankness gives it a peculiar interest wanting in most other autobiographies. Many censors have elected to sit in judgment on the failings of this strangely constituted being, and some have pronounced upon him very severe sentences. Let it be said once for all that his faults and mistakes were generally due to causes over which he had but little control, such as a defective education, a too acute sensitiveness, which engendered suspicion of his fellows, irresolution, an overstrained sense of honour and independence, and an obstinate refusal to take advice from those who really wished to befriend him; nor should it be forgotten that he was afflicted during the greater part of his life with an incurable disease. Lord Byron had a soul near akin to Rousseau's, whose writings naturally made a deep impression on the poet's mind, and probably had an influence on his conduct and modes of thought: In some stanzas of 'Childe Harold' this sympathy is expressed with truth and power; especially is the weakness of the Swiss philosopher's character summed up in the following admirable lines: "Here the self-torturing sophist, wild Rousseau, The apostle of affliction, he who threw Enchantment over passion, and from woe Wrung overwhelming eloquence, first drew The breath which made him wretched; yet he knew How to make madness beautiful, and cast O'er erring deeds and thoughts a heavenly hue Of words, like sunbeams, dazzling as they passed The eyes, which o'er them shed tears feelingly and fast. "His life was one long war with self-sought foes, Or friends by him self-banished; for his mind Had grown Suspicion's sanctuary, and chose, For its own cruel sacrifice, the kind, 'Gainst whom he raged with fury strange and blind. But he was frenzied,-wherefore, who may know? Since cause might be which skill could never find; But he was frenzied by disease or woe To that worst pitch of all, which wears a reasoning show."

Mülkiyet kar??t? ya?l? anar?ist, hayat?n?n son y?llar?nda ironik bir durumda kald?. ?svi?re vatanda?l???na girmenin yollar?n? arayan Bakunin'e sunulan se?enek, orada bir ev sahibi olmas?yd? ve belki de en hazini, sahip olaca?? bu ev nedeniyle, polisin, resm? tutanaklara “Michael Bakunin, rantiye” notunu dü?mesiydi. 18 May?s 1814'te Rusya'da do?an Michael Aleksandrovich Bakunin, 1 Temmuz 1876'da ?ldü?ünde ülkesinden ?ok uzaklardayd? ve cenazesinde yaln?zca 30–40 ki?i vard?. Gen? Bakunin i?in, “A?k, insan?n yeryüzündeki en üst misyonuydu. Bir insan?n kendini a?ks?z vermesi, Kutsal Ruh’a kar?? i?lenmi? bir günaht?”.. ?Kad?nlar taraf?ndan olduk?a ?ekici bulunan Mihail'in ise kad?nlarla ili?kisi hep ruhsal bir a?k olarak kald?.??svi?re'nin muhte?em manzaras? e?li?inde George Sand romanlar? okuyan Bakunin, Frans?z dü?üncesinin Alman dü?üncesinden üstün oldu?u inanc?n? sa?lamla?t?r?yordu. ? Bakunin, Marx i?in, “O, beni duygusal idealist olarak adland?r?yordu; hakl?yd?. Ben de onu, hoyrat, kendini be?enmi? ve ac?mas?z olarak de?erlendiriyordum; ben de hakl?yd?m” diyordu.. ? Kendisine ili?kin konularda kindar olmayan Bakunin, Herzen'in kar?s?na g?sterdi?i so?uklu?u hayat?n?n sonuna kadar unutamad?.?“Art?k reaksiyonun muzaffer gü?lerine kar?? Sisifos'un ta??n? yuvarlamak i?in ne gerekli güce ne de güvene sahibim. Bu yüzden, mücadeleden ?ekiliyor ve arkada?lar?mdan tek bir iyilik bekliyorum: "Unutulmak”,?Orta ve ge? on dokuzuncu yüzy?lda, radikal sol –yani, a?g?zlü kapitalizm ele?tirmenleri ve sanayi i??ilerinin ?zgürlü?ünün savunucular?– iki temel franksiyona ayr?l?yordu: Marksistler ve anar?istler. Kabaca s?ylemek gerekirse (ki bu son derece kar???k bir hik?yedir), kazanan Marksistler oldu ve yirminci yüzy?l?n tüm ba?ar?l? sol devrimleri –Rus, ?in ve Küba, ?rne?in– Marksist ilkelere ba?l?l?klar?n? ilan ettiler. ? Marksistler ile anar?istler aras?ndaki sava? bu noktada tarihsel bir meraktan ?te devam eden bir meseledir. Pi?man olmayan ya da ele?tirilmeyen tek ger?ek Marksist sol Kim Jong Il ve taraf etraftaki birka? entelektüel ve profes?rdür. Anar?izm ise uygulanabilir bir toplumsal hareket olarak ?kinci Dünya Sava??yla yava? yava? tükenmeye yüz tutmu?ken küreselle?me kar??t? hareket ve d?nemimizin di?er radikalizmleri i?inde yeniden dirilmeye ba?lam??t?r. ? Ne var ki, d?neminde –Marx’?n di?erleriyle aras?ndaki– bu sava? bir ?lüm kal?m meselesiydi ve Marksizm muhtemel kapitalizm kar??t? olarak ve yan? s?ra anar?izm kar??t? olarak tan?mlan?yordu. Asl?nda, Marx’?n yazarl??? anar?izme y?nelik sald?r?lar? a??s?ndan handiyse gülün? bir geni?li?e ula?m??t?r. Marx’?n Alman ?deolojisi kitab?n?n büyük b?lümü –yüzlerce sayfas?– bireyci/anar?ist Max Stirner’e y?nelik bir sald?r?dan ibarettir. Felsefenin Sefaleti Proudhon’a kar?? büyük?e bir fikir sava??d?r. Marx onca zaman ve enerjisini Bakunin’e sald?rmaya harcam??t?r: ?“dangalak!”?“canavar, et ve ya? y???n?,” “sap?k” vesaire: ?bu tabirler, has?mlar? s?z konusu oldu?unda Marx’?n bildik üslubudur: yazarl??? yar? bilimsel inceleme, yar? s?zlü tacizdir. Marx’?n, gerek kendi a?z?ndan gerekse de kimi s?zcülerini kullanarak ony?llar boyunca y?neltti?i ve muhtemelen di?erleri denli e?lenceli olmayan var olan su?lamas?, Bakunin’in bir muhbir oldu?u y?nündeydi ve Marx’?n bu ba?ar?l? sald?r?lar? nihayetinde Bakunin’in Enternasyonal ???i Z?mb?rt?s?ndan tasfiyesine yol a?t?.. ?

Thomas Hobbes (1588-1679) este unul dintre p?rin?ii liberalismului ?n g?ndirea politic?. Textele de fa?? reprezint? cel mai important segment din Leviathan - cea mai important? lucrare a lui Hobbes, scris? ?n 1651, care poate fi considerat pe bun? dreptate punctul de pornire al trecerii de la sabie la cuv?nt ca principal? arm? ?n politic?. Cititorul poate descoperi ?n aceste pagini un filosof care s-a aplecat asupra temei societ??ii cum pu?ini au f?cut-o ?nainte de secolul XX, ?ntruc?t acesta este ?miezul fierbinte“ al g?ndirii hobbesiene, pe care arhicunoscutele sintagme ?starea de natur?“ ?i bellum omnium contra omnes nu au reu?it niciodat? s?-l scoat? la iveal?.

Cartea publicat? ?n 1983 este ?mp?r?it? ?n cinci p?r?i (ce cuprind treisprezece capitole). Fiecare capitol este constituit dintr-un dialog sau dialoguri, povestiri sau ra?ionamente ce abordeaz?, ?n general, paradoxuri, probleme de filosofie, logic? ?i matematic?. Printre temele redate ?n aceast? lucrare se num?r? problema p?catului ?i a virtu?ii (capitolul 4, intitulat ,,O ?ntrebare“), percep?ia ?i reprezentarea realit??ii (capitolul 7 ,,O fantezie minte-corp“), ontologia (capitolul 10 ,,Ce este existen?a?“), solipsismul (capitolul 12 ,,Solipsismul luminat“), problema adev?rului (capitolul 1 ,,De ce spui adev?rul?“ ?i capitolul 2 ,,O problem?“), problema vie?ii ?i a mor?ii (capitolul 9 ,,Zen de via?? ?i de moarte“). Lucrarea se remarc? printr-o formul? dens? ?i, ?n egal? m?sur?, elegant?, care ?i permite autorului s? prezinte chestiuni de altfel complexe ?n c?teva pagini revelatoare, prin povestiri sau dialoguri, f?r? a-?i plictisi cititorii. Ca ?ntr-un num?r de magie, art? de care autorul nu este str?in, publicul este atras ?i captivat de aparenta simplitate ?i ingeniozitate a ra?ionamentelor expuse. Probabil, ceea ce face cartea mai u?or de citit este atitudinea autorului, tonul s?u glume?, ludic ?n cea mai mare parte din cele 200 de pagini. Putem ilustra aceast? idee prin c?teva exemple. ?n cadrul capitolului 3, denumit ,,C?teva fragmente“, Raymond Smullyan poveste?te c? le-ar fi declarat studen?ilor ?n timpul unui examen c? dac? ei ?i-ar da cuv?ntul de onoare c? nu vor copia, atunci el ?i-ar da cuv?ntul c? nu va raporta mai departe dac? ei ar ?ncerca s? copieze. Cineva l-ar fi ?ntrebat la un moment dat dac? crede ?n astrologie. El a r?spuns c? nu crede ?n astrologie deoarece este ?n zodia Gemeni. Lista de propozi?ii care se contrazic singure, a lui Saul Gorn, un specialist ?n informatic?, pe care Smullyan le citeaz?, reprezint? ?i ele o mostr? de umor. Printre acestea se reg?sesc afirma?ii precum: ,,?nainte de a ?ncepe s? vorbesc, a? vrea s? v? spun ceva.“, ,,Jum?tate dintre minciunile pe care ei le spun despre mine sunt adev?rate.“ sau ,,Te ai dep??it pe tine ?nsu?i, ca de obicei.“

Numele lui Comenius s-a ?nscris ?n istoria literaturii cehe ?i universale prin cea mai important? lucrare a sa de beletristic?, romanul alegoric Labirintul lumii ?i raiul inimii. Cartea cuprinde dou? p?r?i. ?n prima, Labirintul lumii, este ?nf??i?at? alegoric lumea sub forma unui ora? medieval, amintind de un labirint pe care ?l parcurge c?l?torul-povestitor. ?n cea de-a doua parte, Raiul inimii, c?l?torul se retrage dezam?git ?n l?ca?ul inimii sale, unde ?l ?nt?lne?te pe Dumnezeu, iar credin?a ?i aduce pacea ?i alinarea. C?l?torul este de fapt reprezentarea alegoric? a curiozit??ii omene?ti; el str?bate ora?ul-lume c?ut?ndu-?i o ?ndeletnicire pl?cut? sufletului ?i trupului.Labirintul lumii ?i raiul inimii face parte din a?a-numita serie de scrieri de consolare, prin care Comenius ?ncerca s? arate c? destinul oamenilor este condus prin dreapta decizie a lui Dumnezeu. Romanul este considerat de critica literar? ceh? ca fiind cea mai reu?it? lucrare a literaturii vechi, cel mai frecvent tip?rit? p?n? ?n zilele noastre.

Pornind de la leg?tura natural? care se creeaz? ?ntre mam? ?i copil, D.W. Winnicott exploreaz? o serie de probleme cotidiene din via?a unui bebelu? ?i a mamei lui, cum ar fi hr?nirea, pl?nsul ?i joaca, grijile, primele mi?c?ri spre independen??, precum ?i, mai t?rziu, probleme serioase, cum sunt furtul ?i minciuna. Importan?a mamei la ?nceputul vie?ii, timiditatea, educa?ia sexual? ?n ?coal? ?i r?d?cinile agresivit??ii sunt expuse ?ntr-o manier? direct?, accesibil? ?i prietenoas?. Pe parcursul fiec?rui capitol, Winnicott scoate ?n eviden?? abilit??ile ?nn?scute ale mamei ?i ale p?rin?ilor ?n general ?i face diferen?a ?ntre acestea ?i deprinderile care trebuie achizi?ionate de-a lungul timpului de c?tre cei care cresc ?i educ? un copil. Capacitatea voastr? de a ?ti ceea ce este real ?i ceea ce nu este real ?i este de mare ajutor copilului din toate punctele de vedere, pentru c? el nu reu?e?te s? ?n?eleag? dec?t treptat c? lumea nu este a?a cum ne o imagin?m ?i c? imagina?ia nu este chiar ca lumea real?. Dar fiecare are nevoie de cealalt?. ?ti?i prea bine c? primul obiect pe care ?l iube?te bebelu?ul – o buc??ic? de p?tur? sau o juc?rie moale –?nseamn? pentru el o parte din propria persoan? ?i, dac? i o lua?i sau o da?i la sp?lat, este o tragedie. C?nd bebelu?ul ?ncepe s? arunce obiectul iubit ?i alte obiecte (a?tept?ndu-se, desigur, s? le ridice cineva ?i s? i le dea ?napoi), atunci ?ti?i c? a venit momentul ?n care ave?i ?i voi permisiunea de a pleca ?i a v? ?ntoarce. Unele persoane cred c? un copil este ca lutul ?n m?inile unui olar. Ele ?ncep s? ?l modeleze ?i se simt responsabile de ceea ce vor ob?ine. Total gre?it. Dac? asta este ceea ce sim?i?i, ve?i fi cople?i?i de o responsabilitate pe care nu trebuie s? v-o asuma?i. Dac? accepta?i ideea c? bebelu?ul con?ine ?n el tot ce ?i trebuie pentru a tr?i, atunci ve?i putea acorda mai mult? aten?ie procesului de dezvoltare ?i ve?i fi ferici?i s? r?spunde?i nevoilor lui.

Are femeia vreun rol ?n evolu?ia spiritual? a b?rbatului? Ce anume, ?n iubire ?i ?n erotism, declan?eaz? intui?ii ?i tr?iri care dep??esc datul, ordinarul, norma? Otto Weininger, un g?nditor catalogat drept misogin ?i antisemit, repune ?n discu?ie opera Peer Gynt al lui Ibsen, st?ruind asupra temelor sale favorite: superioritatea masculinului, asociat spiritului, fa?? cu femininul, asociat instinctualit??ii oarbe, lipsite de spirit, de perspectiv?, deci ?i de valoare. Aforistica acestui autor, deopotriv? prezent? ?n volumul de fa??, abordeaz? problematica sadismului ?i a masochismului, imoralitatea dus? p?n? la ilegalitate ?i crim?, culmin?nd cu – sau decurg?nd din – p?catul originar.

Volumul cuprinde o culegere de eseuri scrise de un filosof despre c?teva teme fierbin?i ale actualit??ii. Este un exerci?iu de ?angajare“ ?n cotidian, explor?nd statutul ?i ?utilitatea“ abord?rii filosofice ?ntr-o lume care pare s? -?i fi pierdut direc?ia. Valentin Mure?an scrie despre criza filosofiei, despre felul ?n care ar trebui reformat sistemul de ?nv???m?nt, despre anomaliile culturale ale dragostei ori despre secretul construirii unor institu?ii morale. Reflec?iile, amare ?n constat?ri, dar entuziaste ?n construirea solu?iilor, sunt completate de c?teva portrete sentimentale ale unor colegi.

Un mare vinovat f?r? vin?, sihastrul de la Sils-Maria a dinamitat g?ndirea secolului al XIX-lea, figur?nd – al?turi de Dostoievski – printre uria?ii profe?i ai omenirii, care au proorocit nenorocirile ce-au urmat, crimele ?n numele unei idei, rasismul, precum ?i devastatorul totalitarism ro?u. Dincolo de bine ?i de r?u e una dintre capodoperele g?nditorului de la na?terea c?ruia se va s?rb?tori ?n toamna anului 2014 (15 octombrie) 170 de ani.

　　本书是在当代新的境遇下对马克思所著的思想复杂、影响深远而又毁誉不一的“巴黎手稿”的深度解读和分析。“巴黎手稿”指的是马克思旅居“巴黎时期”（从1843年10月到1845年1月）创作的、与单纯摘录和抄写同时代人以及前人著作的“巴黎笔记”相区别的、大量正面阐述和论证其思想的著述，它包括通常被称为《1844年经济学哲学手稿》的“三个笔记本”和《詹姆斯·穆勒〈政治经济学原理〉一书摘要》。过去由于过于功利的“现实”考量，再加上原始文献资料的欠缺，影响了对这一手稿复杂思想理解的全面性与客观性。为此，本书根据历史考证版（MEGA）及大量权威资料，将“巴黎手稿”作为一个文本个案行了深度研究，从文献疏证、内容解读、思想阐释、逻辑论证多个方面一一给予悉心的探讨，再现了这一著述的原始面貌、深邃意蕴和思想史价值。

本卷包括：《曙光》、《墨西拿的田园诗》、《快乐的知识》。《快乐的知识》是尼采后期的重要作品，创作于大病初愈之后。《快乐的知识》浓缩了尼采思想的精髓，对诸如生命、个体与群体能、爱情、文艺、哲学、科学、道德、法律、宗教、社会发展等问题都行了简明而深刻的论述，语言凝练而隽永，思想鲜明而锐利，行文多为警句或短诗，思想火花处处闪现，令人读后有痛快淋漓之感。

本书是汉语学界*部专论施泰因特别是施泰因对于交互主体性现象学的研究的专著。自胡塞尔的现象学发生所谓的“超越论的转向”以后，对其现象学是一种“唯我论”的批评就不绝于耳。本书尝试表明，施泰因（以及其他早期现象学家）恰恰是借“同感”来讨论对他人的通达，以避免“唯我论”的困扰，并借此发展交互主体性现象学的。 在此问题脉络中，施泰因有关同感和交互主体性现象学研究的特殊意义与价值主要体现在：（1）她将同感问题置自赫尔德以来的整个思想史传统之中来考察；（2）她在精神科学的总体视域下对同感行现象学的研究；（3）她将同感现象学运用到具体的精神科学领域（比如伦理学、美学和社会政治哲学等）中，并*终成为勾连现象学和中世纪经院哲学的核心基础之一。