Iubite cititor. Multe prostii vei citit, de cnd eti. Citete, rogute, i aceste i pe undei vedea c nui vin la socoteal, ia pana n mn i d i tu altceva mai bun la iveal, cci eu atta mam priceput i atta am fcut." Autorul

Franta avu multi fabulisti nici unul insa nu ajunse pe La Fontaine si sa va spun eu pentru ce? Pentru ca fabula nu sufera secatura si umplutura; ea cere pe langa talent o armonie un stil simplu; ea e datoare sa spuna numai ce trebuie nici o silaba mai mult. Si cine avea mai multa armonie decat Donici! In bordei ca si in palat fabulele lui sunt citite si intelese. – Costache Negruzzi

In ampla structura a vitalului dincolo si mai adanc decat omul marunt si decat cel elementar Garleanu gaseste o noua forma a vietii sprijinind si incluzand pe toate celelalte mai inaintate si mai complexe forma umila a vitalitatii expresia ei cea mai simpla si cea mai generala. Povestitorul ii imbratiseaza destinul cu pietate panteista si inveselindu-se sau varsand o lacrima pe seama ei plange si rade de sine insusi de toti oamenii laolalta si poate chiar de zei. Este aci o atitudine tipica a naturalismului modern adica a acelei indrumari literare formate in scoala interpretarii stiintifice a vietii care se calauzeste de convingerea ca umanul se rezolva in biologie si ca spiritul nu are alte legi decat acele ale vietii in general. Unitatea vietii permite aflarea talcurilor ei generale in acele din formele ei care fiind mai simple sunt in acelasi timp mai limpezi...“ – Tudor Vianu Arta prozatorilor romani

Kog??lniceanu ?n literatura istoric?? a Rom?niei ?i Alecsandri ?n literatura noastr?? poporan?? joac?? p?n?? la un punct rolul lui Columb ?n privin?a geografic??. – Bogdan P. Hasdeu Mihail Kog??lniceanu a fost una din acele naturi alese ce greu ?ncap c?teva al??turea ?n veac; pentru care timpul care l-a tr??it a fost prea scurt ?i spa?iul ?n care i-a fost ?nvoit s?? se mi?te prea ne?nc??p??tor spre a dezvolta uria?a putere a concep?iunilor cuget??rilor ?i n??zuin?ilor lui. – A.D. Xenopol

15 iulie 1988. Emma ?i Dexter se ?nt?lnesc ?n noaptea de dup? absolvirea universit??ii. A doua zi, fiecare va porni pe propriul drum. Unde vor fi ?n aceast? zi peste un an? Dar peste doi? ?i ?n fiecare an care va urma?Em ?i Dex, Dex ?i Em – speran?e ?i oportunit??i ratate, z?mbete ?i lacrimi, certuri ?i ?mp?c?ri, succese ?i e?ecuri – o rela?ie dezv?luit? prin fr?nturi de via?? surprinse ?n aceea?i zi de 15 iulie.Dou?zeci de ani, doi oameni. O ZI.

Dup D. Cantemir, a doua mare personalitate a literaturii romne este fr ndoial I. Eliade Rdulescu, scriitor cu suflet ardent, creator pretutindeni, desfurat deopotriv n via i n art, nzestrat cu mari nsuiri i cu tot att de mari cusururi. […] Eliade e un mistic la modul dantesc, cu uriae viziuni profetice. Anatolida sau Omul i forele ar fi fost adevrata biblic, poemul n 20 de cnturi al omului, de la creaie pn la victoria asupra Forei, amestec de soteriologie i program social, soluiunea n veac a problemei sociale fiind totdeodat cheia mntuirii spiritului, a cetii eterne.“ – George Clinescu, Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent

E diminea??, Abiscruda ?i poveste?te lui Altiulius despre un cercet?tor al somnului, pe nume Dement, pe care ea l-a visat. Palev ?i Abisa aud ?ntreaga discu?ie dintr-o camer? al?turat?, ?i sur?d.– Acest Dement, ?n visul meu, cerceta somnul oamenilor ?i oamenii aveau somnul tulbure ?i cercet?torul Dement le privea somnul ?n ochi ?i z?mbea. Eu eram treaz? ?n visul meu ?i cercet?torul a venit la mine ?i mi-a zis: ?La ?aptezeci de ani, oamenii viseaz? de opt ori mai pu?in dec?t nou-n?scu?ii“.Altiulius o ascult? pe Abiscruda, ?i spune:– P?i, da, b?tr?nii nu mai au de ce s? viseze, C?ND E?TI B?TR?N ?I SE TERMIN? VISELE.– Nu, Altiulius, B?TR?NII VISEAZ? MAI PU?IN FIINDC? LI SE USUC? PLEOAPELE, de aia. NOU-N?SCU?II VISEAZ? MULT PENTRU C? PLEOAPELE LOR MIROS A LAPTE.– Asta ?i-a zis-o cercet?torul?– Nu. Asta i-am zis-o eu lui.– Copiii ??tia parc? s?nt de pe alt? lume, spune Abisa ?n ?oapt?.– ?i nu s?nt de pe alt? lume? spune Palev, cu voce sc?zut?.

Ei desc?lecar? atunci am?ndoi??i se iau la lupt? ca doi juni eroi.Ochii tuturora cat? cu mirareLa Buzescu Preda ?i t?tarul mare.Ei se bat la raza stelei cei de foc Flac?rile-i albe pe-a lor zale joc.V?ntul r?core?te fruntea lor udat???i m?nia dulce sufletul le-mbat?. Ei se bat ?n spade – spadele se fr?ng;??i se iau la bra?e – se smucesc se str?ng.C?nd t?tarul scoate o secure mic?Si lovind pe Preda pav?za ?i stric?.Dar el cu m?ciuca astfel ?l loviInc?t deodat? c?zu ?i muri. Iar dup? aceasta oastea rom?neasc?Pleac? ?i ?nvinge horda t?t?rasc?. Dimitrie Bolintineanu - Preda Buzescu

Exist? ?n activitatea publicistic? a lui Eminescu trei perioade distincte ?n cadrul c?rora putem fixa ?i c?teva momente mai semnificative pentru o problem? sau alta. Criteriul de baz? pe care ne ?ntemeiem ?n periodizarea noastr? ?l constituie schimb?rile intervenite ?n statutul personal al poetului ?n cursul activit??ii sale scriitorice?ti, schimb?ri care hot?r?sc ?n fond orientarea ?i caracterul ei. Publicistica eminescian? din prima perioad? se circumscrie ?ntre ianuarie 1870, c?nd public? primul articol, O scriere critic? ?n Albina din Pesta ?i mai 1876, c?nd intr? ?n redac?ia Curierului de Ia?i, foaia ie?ean?. Vom distinge aici o publicistic? a epocii studiilor universitare la Viena, c?nd Eminescu colaboreaz? la publica?iile rom?nilor din Imperiul austro-ungar ?i se situeaz? pe pozi?iile acestora ?n ap?rarea institu?iilor culturale, critic? dualismul ?i se afirm? ca un exponent al "tinerilor" ?n lupta pentru ?nf?ptuirea idealului de unitate na?ional? a poporului rom?n. Eminescu se manifest? ?n direc?ii multiple, de la articolul pe teme culturale la editorialul de orientare politic? ?i lansarea de apeluri c?tre public pentru solidaritatea na?ional?. Pozi?ia sa este a t?n?rului intelectual rom?n, ?nsufle?it de lupta poporului s?u ?i acest av?nt tineresc se reflect? ?i ?n publicistica sa. Acestei prime perioade se impune s?-i al?tur?m ?i un al doilea moment care coincide cu activitatea de bibliotecar la Biblioteca Central? din Ia?i. Activitatea publicistic? de acum este redus? ca extindere ?i are, ?n chip evident, caracter c?rtur?resc. Eminescu ?ine, tot acum, ?i conferin?a Influen?a austriac? asupra rom?nilor din Principate, ?n care sintetizeaz? ideile din articolele anterioare ?i din ?nsemn?rile din manuscrise ?i schi?eaz? un program pentru viitoarea sa activitate publicistic?. Perioada a doua a gazet?riei lui Eminescu o ?nscriem ?ntre 19 mai 1876, c?nd avem date sigure c? poetul intr? ca redactor la Curierul de Ia?i, ?i ultima s?pt?m?n? din octombrie 1877, c?nd p?r?se?te redac?ia foii ie?ene. Se produce acum o schimbare fundamental? ?n statutul personal al poetului, ?n sensul c? devine ziarist profesionist. Foaia ie?ean? era, pe de alt? parte, o publica?ie oficial?, cu o apari?ie de trei ori pe s?pt?m?n? ?i care rezerv? p?r?ii neoficiale, din cele patru pagini, una singur?. Concep?ia lui Eminescu despre menirea ziarelor este cea a ?nainta?ilor s?i Asachi, Kog?lniceanu, Alecsandri, Negruzzi, care f?ceau din publica?iile lor organe de pres? cu caracter enciclopedic. Pe acest drum merge ?i Eminescu ?i ?n acea singur? pagin? o unei foi oficiale face cronic? de politic? extern?, cronic? de politic? intern?, cronic? cultural?, cronic? dramatic? ?i artistic?. Nic?ieri ?n gazet?ria lui Eminescu nu se vede mai bine ca la Curierul de Ia?i ce poate realiza geniul cu mijloace materiale reduse ?i ?ntr-un spa?iu tipografic restr?ns. Activitatea publicistic? a poetului surprinde prin diversitatea problemelor abordate, prin seriozitatea ?i buna informare ?i prin modul de-a polemiza ?n chestiunile controversate. Aici, la Curierul de Ia?i – ?i nu la Timpul – ?l g?sim pe Eminescu cronicarul de politic? extern?, cronicarul cultural ?i cronicarul dramatic. Perioada a treia a gazet?riei lui Eminescu este cuprins? ?ntre octombrie 1877, data intr?rii ?n redac?ia Timpului, cotidianul bucure?tean, ?i iunie 1883, pr?bu?irea sa intelectual?. Aparent nu se schimb? nimic ?n statutul personal al poetului, de vreme ce trece ca ziarist profesionist de la foaia ie?ean? la cotidianul bucure?tean. ?i totu?i situa?ia nu se prezint? a?a. Poetul intr? ?n redac?ia Timpului, ca simplu redactor, cum era ?i I. Slavici, la chemarea c?ruia p?r?se?te foaia ie?ean?, trece apoi ?n fruntea ziarului, ca redactor-?ef, ca s? ocupe, ?n final, postul de prim-redactor. Eminescu ??i asum? sarcina, la intrarea ?n redac?ia Timpului, s? fac? cronica de politic? intern? ?i se ocup? cu intermiten?e de evenimentele interna?ionale ?i de mi?carea cultural?. Publicistica sa cunoa?te, sub aspectul diversit??ii, o ?ngustare evident? ?n raport cu cea de la foaia ie?ean?. Dar dac? la cotidianul bucure?tean nu ne ?nt?mpin? peisajul caleidoscopic din foaia ie?ean?, se impune aten?iei ?nc? din primele articole amplificarea discursului critic ?i verva polemic?. Publicistica eminescian? cunoa?te desf??urarea cea mai larg? ?ntre februarie 1880 ?i decembrie 1881. Acum Eminescu este redactor-?ef al cotidianului bucure?tean ?i ?l transform? ?n organ de pres? al orient?rii sale politice. Poetul sus?ine, ?n zeci de articole, primatul muncii ?n promovarea ?n ierarhia social?, ia ap?rarea "claselor pozitive" ?i critic? ?n termeni necru??tori "p?tura superpus?" ?i demagogia din via?a politic?. Eminescu p?r?se?te conducerea Timpului ?n ianuarie 1882, ca urmare a apropierii "sincerilor conservatori" de "sincerii liberali" ?i a form?rii "opozi?iei coalizate". Poetul trece r?spunderea conducerii ziarului lui Grigore G. P?ucescu, membru marcant al "opozi?iei coalizate" ?i r?m?ne prim-redac

Cu totul nea?teptat, Susan Morrow prime?te manuscrisul unui roman scris de Edward, so?ul de care a divor?at ?n urm? cu dou?zeci ?i cinci de ani. Pe m?sur? ce cite?te, Susan ?i, odat? cu ea, cititorul ?nsu?i p?trund din ce ?n ce mai ad?nc ?n via?a personajului principal al romanului din roman, profesorul de matematic? Tony Hastings, care c?l?tore?te ?mpreun? cu so?ia ?i fiica lui spre casa lor de vacan??. ?n vreme ce via?a obi?nuit?, civilizat?, a familiei Hastings cade prada violen?ei ?i crimei, o sumedenie de amintiri tulbur?toare o arunc? pe Susan ?napoi ?n trecut, provoc?nd-o s? se confrunte cu tenebrele propriei vie?i ?i cu teama care ?i amenin?? viitorul. Un thriller cutremur?tor se ?mbin? astfel cu o poveste despre team? ?i regret, despre r?zbunare ?i ?mb?tr?nire, despre c?s?torie ?i creativitate.Cu un talent literar unic, Austin Wright ilustreaz? fascinant? experien?? a lecturii, prin rela?iile pe care le creeaz? at?t ?ntre cititor ?i oper?, c?t ?i ?ntre autor ?i cititor, ?ntr-o scriere surprinz?toare ?i pasionant?.

Mihai Eminescu ne-a l?sat o oper? liric? vast?, tematica poeziilor sale fiind variat?: poezie de dragoste, filozofic?, poezia naturii sau social?.Poet tradi?ionalist, absoarbe teme din tradi?ia rom?neasc?, pe care le prelucreaz? ?n stil propriu, devenind astfel un mare poet na?ional.

Mara unul dintre cele mai importante romane ale literaturii romane poate deschide dialoguri fertile atat cu istoricii literari de azi cat si cu sociologii de maine atat cu cei care vor sa cunoasca secolul al XIX-lea al periferiilor Europei centrale cat si cu cei care vor sa se aseze temeinic in secolul XX al ofensivelor feministe. Roman al femininului invingator Mara le poate propune regizorilor imagini retro memorabile dintr-o lume care a fost. Si personaje care merita marile competitii ale artei fie teatrale sau cinematografice.

Cap al poeziei noastre literare ?n genera?ia trecut?, poetul Doinelor ?i L?crimioarelor, culeg?torul c?ntecelor populare p?ruse a-?i fi terminat chemarea literar?. ?i nici aten?ia publicului nu mai era ?ndreptat? spre poezie; o agitare stearp? preocup? toate spiritele. Deodat?, dup? o lung? t?cere, din mijlocul iernii grele ce o petrecuse ?n izolare la Mirce?ti, ?i iernii mult mai grele ce o petrecea izolat ?n literatura ??rii sale, poetul nostru re?nviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor…, un ?ir de poezii, cele mai multe lirice, de regul? descrieri, c?teva idile, toate ?nsufle?ite de o sim?ire a?a de curat? ?i de puternic? a naturii, scrise ?ntr-o limb? a?a de frumoas?, ?nc?t au devenit f?r? comparare cea mai mare podoab? a poeziei lui Alecsandri, o podoab? a literaturii rom?ne ?ndeob?te.

Nu invenia epic sau aciunea (cunoscut de mai nainte) intereseaz la Budai-Deleanu, ct viziunea sa satiric caricatural, enorma jovialitate, verva parodistic inepuizabil, formidabila ironie, n fine, capacitatea maxim de a zugrvi autentic realitatea sub aparenele cele mai bufone i de a propune idei pe calea bunei dispoziii continui. (…) Veritabila creaie a lui Budai-Deleanu nu trebuie cutat n direcia tipurilor individuale. La fel ca scriitorii ardeleni de mai trziu, ca, de pild, Rebreanu, Budai e, n schimb, un excelent observator i pictor al aglomerrilor umane, al maselor vzute sub aspect colectiv, deci, cu att mai mult al iganilor, caracterizai printr-o existen tribal, gregar."Alexandru Piru

Autor al lui Alexandru L?pu?neanu, nuvela unanim recunoscut? drept o capodoper? ?n peisajul literelor rom?ne?ti, Costache Negruzzi (1808-1868) se dovede?te a fi ?i un fin observator al lumii ?i vremurilor sale. Citind scrisorile din Negru pe alb, vom descoperi un foarte bun jurnalist ?i un umorist de calitate, din aceea?i v?n? bonom? ?i s?n?toas? ca ?i Creang?, dar ?i ,,tr?ndav? Moldov?'' cu t?rgu?oarele sale ?i cu oamenii ei ridicoli ori, dimpotriv?, cu demnii urma?i ai r?ze?ilor lui ?tefan.

Dup? titlul ?i dup? cuprinderea acestui mic volum, ?e?cine va vedea c?am avut drept model frumoasa nuvel? istoric? a domnului C. Negruzzi asupra lui Alexandru L?pu?neanu. Ca orice imita?ie, ?ncerc?rile mele sunt, negre?it, cu mult mai prejos de acel mic cap d?oper?; ?n lipsa talentului, m?am silit cel pu?in s? p?strez, pre c?t s?a putut, formele ?i limba Letopisi?elor na?ionale, cu care, ?n dreptate, se poate l?uda mai v?rtos ?ara Moldovei; s? adun datine, numiri ?i cuvinte b?tr?ne?ti, spre a colora aceste dou? episoduri culese din cronicele vechi. Faptele istorice ale unei ??ri sau ale unei epoci au totdeauna un interes mai viu c?nd traiul ?i ideile, obiceiele ?i graiul de acolo sau de atunci ne sunt cunoscute. Scopul roman?elor istorice este, ?n parte, d?a ni le ar?ta; ?sta este ?i folosul lor instructiv.

Dup? titlul ?i dup? cuprinderea acestui mic volum, ?e?cine va vedea c?am avut drept model frumoasa nuvel? istoric? a domnului C. Negruzzi asupra lui Alexandru L?pu?neanu. Ca orce imita?ie, ?ncerc?rile mele sunt, negre?it, cu mult mai prejos de acel mic cap d?oper?; ?n lipsa talentului, m?am silit cel pu?in s? p?strez, pre c?t s?a putut, formele ?i limba Letopisi?elor na?ionale, cu care, ?n dreptate, se poate l?uda mai v?rtos ?ara Moldovei; s? adun datine, numiri ?i cuvinte b?tr?ne?ti, spre a colora aceste dou? episoduri culese din cronicele vechiFaptele istorice ale unei ??ri sau ale unei epoci au totdeauna un interes mai viu c?nd traiul ?i ideile, obiceiele ?i graiul de acolo sau de atunci ne sunt cunoscute. Scopul roman?elor istorice este, ?n parte, d?a ni le ar?ta; ?sta este ?i folosul lor instructiv. Alexandru Odobescu

Cugetarea ascu?it?? ?i pu?intel sceptic?? pe care o g??sim ?n proverbe expresia colorat?? ?i plastic?? alternan?a de z?mbet ?i triste??? tot sufletul poporului variat ca o prim??var?? de la noi le g??sim ?n cel dint??i povestitor artist al nostru Ion Neculce - care nu e un mare c??rturar cum au fost Costine?tii ?i care vorbe?te ca un r??z??? sf??tos de odinioar??. N??cazurile s??racei Moldove Neculce le-a avut scrise ?n inima lui cum spune ?nsu?i. ?n marginile limbii simple ?i ?n?elepte a adunat ?n cronica lui comori de frumuse?i artistice. Letopise?ul s??u mi-i carte de c??p??t?i - ?i de c?te ori ?l deschid mi se umple sufletul de pl??ceri rare. [...] De la Ion Neculce ?i p?n?? la Creang?? a curs vreme ?ndelungat??: aproape dou?? veacuri. ??i ?n unul ?i ?n altul sim?esc ?ns?? sufletul cel ve?nic al neamului. ??i la unul ?i la altul g??sesc caracterele specifice ale poporului nostru. ??i unul ?i altul au ?nflorit pe aceste plaiuri ?i au scos la soare vechile comori. Am?ndoi au f??cut parte din acea familie de oameni rari ?i ciuda?i care ies din c?nd ?n c?nd de pe drumurile ob?te?ti ?i se r??zle?esc c?nt?nd cu ochii spre cer. Ca ?i ei odinioar?? c?te un p??stor nec??rturar se ?n??l?a pe aripi de g?nduri ?i de visuri c?nt?nd sfios frumuse?a ve?nic schimb??toarelor lucruri ?i jalea scurtei ?i trec??toarei vie?i. Aici e panteonul meu literar simplu ?i rustic f??r?? podoabe ca natura ?ns?? m??re? ca ?i d?nsa. Sim?indu-m?? al acestui popor ?i al trecutului ?i ucenic al acestor mari ?nainta?i le ?nchin lor clipa solemn?? de acum ?n care o adunare a?a de aleas?? pe ei ?i cinste?te ?n umila mea oper??. Mihail SADOVEANU Poezia popular??

Biblioteca colarului“ cuprinde cele mai preuite opere ale scriitorilor clasici ai literaturii romne din programa colar. Crile de neuitat ale copilriei sunt disponibile astzi si in format e-book.

Aceste confesiuni au un caracter istoric i politic. S-ar prea deci c ele nu prezint dect un interes pentru specialiti cu menirea de a rmne simple documente de fapte pentru istoricii viitorului. Scrisorile domnului Ghica ns au un farmec literar i psihologic. Dac le urmreti cu atenie te simi mprietenit cu interesul faptelor i evenimentelor felurite ce se desfoar ntre ele ca nite tablouri triste i mree din panorama unei mari epoci sociale. Ca contimporan i ca unul din actorii principali ai acestei epoci domnul Ion Ghica desigur acum cnd ne povestete aminitirile sale din pribegie revars peste ele o emoiune personal care se trdeaz adeseori n unele pagini de o rar frumusee stilistic. i apoi vedei: chiar titlul Amintiri din pribegia de la 1848 are nu tiu ce aer de melancolie duioas ca o poveste din btrni. Cetirea acestor confesiuni mi-au produs o profund i fermectoare impresie. Ele mi-au mbogit mintea cu multe cunotine i mi-au alintat inima ca o poveste lung i frumoas rostit de un moneag nelept i ilustru.“ – Traian Demetrescu

Pann are meteugul micrii fine, al amestecului savuros de mirosuri lingvistice tari. Portretul feciorului de mprat, fiu de iganc, poate servi ca specimen [...].Toate mainriile comediei sunt folosite, bineneles, cu materie aforistic, monologul, dialogul cu replici simetrice, jocurile de a parte, micile bufonerii de limbaj sau de mimic, Povestea vorbei fiind o comedie a cuvintelor pure i o comedie uman, fcut din observaii impersonale, surprinztoare n totala lor lips de inedit.“ – George Clinescu