Renumiții autori ruși Turgheniev și Gogol au descris cu măiastra lor pană vastele stepe ale patriei lor Turgheniev în Memoriile unui vânător și Gogol în Taras Bulba. Aceste admirabile opuri ce le‑am citit încă în tinerețile mele m‑au îndemnat să scriu și eu impresiunile unei vânătoare săvârșite de mine în tovărășie cu mai mulți amici ai mei prin Basarabia patria mea mai restrânsă începând de la Chișinău și cutreierând stepele bătrânului Bugeac până la gurile Dunării. Constantin Stamati

Cea mai original?? ?i deci cea mai valoroas?? pies?? na?ional?? este S?nziana ?i Pepelea feerie din care se trag viitoarele basme dramatizate din literatura rom?n??... Ultimele lucr??ri dramatice ale poetului aduc un progres de ad?ncime nea?teptat. Pe l?ng?? maturitatea tehnic?? apare facultatea crea?iei de oameni. Desigur c?? Despot-Vod?? se nutre?te din teatrul lui Victor Hugo cu toate acestea drama lui Alecsandri e original?? ?i dac?? e vorba de vreo ?nr?urire ea e din parte mai degrab?? a piesei lui Hasdeu R??zvan ?i Vidra pe care Alecsandri o numea ?n deriziune ?dramul“ de?i aceea deschidea seria dramelor istorice rom?ne. Marele patos be?ia liric?? ?i retoric?? din teatrul lui Hugo n-au trecut la Alecsandri ?nlocuite prin dizerta?ii poetice de ton minor cu prea mult?? frunz?? de cuvinte ?i prea pu?ine mari imagini. ?n schimb viziunea lumii e mai pozitiv??. Se contureaz?? de la ?nceput conflictul fundamental ?i tradi?ional din teatrul istoric rom?nesc care este nu ?ntre indivizi ci ?ntre ambi?ia voievodului pe de o parte ?i rezisten?a obiceiurilor ?i a corpurilor constituite pe de alta... George C??LNESCU. Istoria literaturii rom?ne de la origini p?n?? ?n prezent.

Om foarte bine inzestrat in ce priveste largimea cercului sau de vedere energia in exprimarea sentimentelor mladierea in tratarea temelor celor mai deosebite entuziasmul unei forme de un idealism inalt in sfarsit bogatia de cuvinte si usurinta de vers el scrie in acesti ani (pana la 1848 n. n.) cari sunt si cei mai buni ai talentului sau o intreaga opera poetica. […]Bolliac e fireste – asa cerea vremea si asa cerea si firea sa – poetul libertatii dusmanul privilegiilor osanditorul boierilor… N. IORGA Istoria literaturii romane in veacul al XIX (de la 1821 inainte)

Dup D. Cantemir, a doua mare personalitate a literaturii romne este fr ndoial I. Eliade Rdulescu, scriitor cu suflet ardent, creator pretutindeni, desfurat deopotriv n via i n art, nzestrat cu mari nsuiri i cu tot att de mari cusururi. […] Eliade e un mistic la modul dantesc, cu uriae viziuni profetice. Anatolida sau Omul i forele ar fi fost adevrata biblic, poemul n 20 de cnturi al omului, de la creaie pn la victoria asupra Forei, amestec de soteriologie i program social, soluiunea n veac a problemei sociale fiind totdeodat cheia mntuirii spiritului, a cetii eterne.“ – George Clinescu, Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent

E diminea??, Abiscruda ?i poveste?te lui Altiulius despre un cercet?tor al somnului, pe nume Dement, pe care ea l-a visat. Palev ?i Abisa aud ?ntreaga discu?ie dintr-o camer? al?turat?, ?i sur?d.– Acest Dement, ?n visul meu, cerceta somnul oamenilor ?i oamenii aveau somnul tulbure ?i cercet?torul Dement le privea somnul ?n ochi ?i z?mbea. Eu eram treaz? ?n visul meu ?i cercet?torul a venit la mine ?i mi-a zis: ?La ?aptezeci de ani, oamenii viseaz? de opt ori mai pu?in dec?t nou-n?scu?ii“.Altiulius o ascult? pe Abiscruda, ?i spune:– P?i, da, b?tr?nii nu mai au de ce s? viseze, C?ND E?TI B?TR?N ?I SE TERMIN? VISELE.– Nu, Altiulius, B?TR?NII VISEAZ? MAI PU?IN FIINDC? LI SE USUC? PLEOAPELE, de aia. NOU-N?SCU?II VISEAZ? MULT PENTRU C? PLEOAPELE LOR MIROS A LAPTE.– Asta ?i-a zis-o cercet?torul?– Nu. Asta i-am zis-o eu lui.– Copiii ??tia parc? s?nt de pe alt? lume, spune Abisa ?n ?oapt?.– ?i nu s?nt de pe alt? lume? spune Palev, cu voce sc?zut?.

Ei desc?lecar? atunci am?ndoi??i se iau la lupt? ca doi juni eroi.Ochii tuturora cat? cu mirareLa Buzescu Preda ?i t?tarul mare.Ei se bat la raza stelei cei de foc Flac?rile-i albe pe-a lor zale joc.V?ntul r?core?te fruntea lor udat???i m?nia dulce sufletul le-mbat?. Ei se bat ?n spade – spadele se fr?ng;??i se iau la bra?e – se smucesc se str?ng.C?nd t?tarul scoate o secure mic?Si lovind pe Preda pav?za ?i stric?.Dar el cu m?ciuca astfel ?l loviInc?t deodat? c?zu ?i muri. Iar dup? aceasta oastea rom?neasc?Pleac? ?i ?nvinge horda t?t?rasc?. Dimitrie Bolintineanu - Preda Buzescu

Exist? ?n activitatea publicistic? a lui Eminescu trei perioade distincte ?n cadrul c?rora putem fixa ?i c?teva momente mai semnificative pentru o problem? sau alta. Criteriul de baz? pe care ne ?ntemeiem ?n periodizarea noastr? ?l constituie schimb?rile intervenite ?n statutul personal al poetului ?n cursul activit??ii sale scriitorice?ti, schimb?ri care hot?r?sc ?n fond orientarea ?i caracterul ei. Publicistica eminescian? din prima perioad? se circumscrie ?ntre ianuarie 1870, c?nd public? primul articol, O scriere critic? ?n Albina din Pesta ?i mai 1876, c?nd intr? ?n redac?ia Curierului de Ia?i, foaia ie?ean?. Vom distinge aici o publicistic? a epocii studiilor universitare la Viena, c?nd Eminescu colaboreaz? la publica?iile rom?nilor din Imperiul austro-ungar ?i se situeaz? pe pozi?iile acestora ?n ap?rarea institu?iilor culturale, critic? dualismul ?i se afirm? ca un exponent al "tinerilor" ?n lupta pentru ?nf?ptuirea idealului de unitate na?ional? a poporului rom?n. Eminescu se manifest? ?n direc?ii multiple, de la articolul pe teme culturale la editorialul de orientare politic? ?i lansarea de apeluri c?tre public pentru solidaritatea na?ional?. Pozi?ia sa este a t?n?rului intelectual rom?n, ?nsufle?it de lupta poporului s?u ?i acest av?nt tineresc se reflect? ?i ?n publicistica sa. Acestei prime perioade se impune s?-i al?tur?m ?i un al doilea moment care coincide cu activitatea de bibliotecar la Biblioteca Central? din Ia?i. Activitatea publicistic? de acum este redus? ca extindere ?i are, ?n chip evident, caracter c?rtur?resc. Eminescu ?ine, tot acum, ?i conferin?a Influen?a austriac? asupra rom?nilor din Principate, ?n care sintetizeaz? ideile din articolele anterioare ?i din ?nsemn?rile din manuscrise ?i schi?eaz? un program pentru viitoarea sa activitate publicistic?. Perioada a doua a gazet?riei lui Eminescu o ?nscriem ?ntre 19 mai 1876, c?nd avem date sigure c? poetul intr? ca redactor la Curierul de Ia?i, ?i ultima s?pt?m?n? din octombrie 1877, c?nd p?r?se?te redac?ia foii ie?ene. Se produce acum o schimbare fundamental? ?n statutul personal al poetului, ?n sensul c? devine ziarist profesionist. Foaia ie?ean? era, pe de alt? parte, o publica?ie oficial?, cu o apari?ie de trei ori pe s?pt?m?n? ?i care rezerv? p?r?ii neoficiale, din cele patru pagini, una singur?. Concep?ia lui Eminescu despre menirea ziarelor este cea a ?nainta?ilor s?i Asachi, Kog?lniceanu, Alecsandri, Negruzzi, care f?ceau din publica?iile lor organe de pres? cu caracter enciclopedic. Pe acest drum merge ?i Eminescu ?i ?n acea singur? pagin? o unei foi oficiale face cronic? de politic? extern?, cronic? de politic? intern?, cronic? cultural?, cronic? dramatic? ?i artistic?. Nic?ieri ?n gazet?ria lui Eminescu nu se vede mai bine ca la Curierul de Ia?i ce poate realiza geniul cu mijloace materiale reduse ?i ?ntr-un spa?iu tipografic restr?ns. Activitatea publicistic? a poetului surprinde prin diversitatea problemelor abordate, prin seriozitatea ?i buna informare ?i prin modul de-a polemiza ?n chestiunile controversate. Aici, la Curierul de Ia?i – ?i nu la Timpul – ?l g?sim pe Eminescu cronicarul de politic? extern?, cronicarul cultural ?i cronicarul dramatic. Perioada a treia a gazet?riei lui Eminescu este cuprins? ?ntre octombrie 1877, data intr?rii ?n redac?ia Timpului, cotidianul bucure?tean, ?i iunie 1883, pr?bu?irea sa intelectual?. Aparent nu se schimb? nimic ?n statutul personal al poetului, de vreme ce trece ca ziarist profesionist de la foaia ie?ean? la cotidianul bucure?tean. ?i totu?i situa?ia nu se prezint? a?a. Poetul intr? ?n redac?ia Timpului, ca simplu redactor, cum era ?i I. Slavici, la chemarea c?ruia p?r?se?te foaia ie?ean?, trece apoi ?n fruntea ziarului, ca redactor-?ef, ca s? ocupe, ?n final, postul de prim-redactor. Eminescu ??i asum? sarcina, la intrarea ?n redac?ia Timpului, s? fac? cronica de politic? intern? ?i se ocup? cu intermiten?e de evenimentele interna?ionale ?i de mi?carea cultural?. Publicistica sa cunoa?te, sub aspectul diversit??ii, o ?ngustare evident? ?n raport cu cea de la foaia ie?ean?. Dar dac? la cotidianul bucure?tean nu ne ?nt?mpin? peisajul caleidoscopic din foaia ie?ean?, se impune aten?iei ?nc? din primele articole amplificarea discursului critic ?i verva polemic?. Publicistica eminescian? cunoa?te desf??urarea cea mai larg? ?ntre februarie 1880 ?i decembrie 1881. Acum Eminescu este redactor-?ef al cotidianului bucure?tean ?i ?l transform? ?n organ de pres? al orient?rii sale politice. Poetul sus?ine, ?n zeci de articole, primatul muncii ?n promovarea ?n ierarhia social?, ia ap?rarea "claselor pozitive" ?i critic? ?n termeni necru??tori "p?tura superpus?" ?i demagogia din via?a politic?. Eminescu p?r?se?te conducerea Timpului ?n ianuarie 1882, ca urmare a apropierii "sincerilor conservatori" de "sincerii liberali" ?i a form?rii "opozi?iei coalizate". Poetul trece r?spunderea conducerii ziarului lui Grigore G. P?ucescu, membru marcant al "opozi?iei coalizate" ?i r?m?ne prim-redac

Cu totul nea?teptat, Susan Morrow prime?te manuscrisul unui roman scris de Edward, so?ul de care a divor?at ?n urm? cu dou?zeci ?i cinci de ani. Pe m?sur? ce cite?te, Susan ?i, odat? cu ea, cititorul ?nsu?i p?trund din ce ?n ce mai ad?nc ?n via?a personajului principal al romanului din roman, profesorul de matematic? Tony Hastings, care c?l?tore?te ?mpreun? cu so?ia ?i fiica lui spre casa lor de vacan??. ?n vreme ce via?a obi?nuit?, civilizat?, a familiei Hastings cade prada violen?ei ?i crimei, o sumedenie de amintiri tulbur?toare o arunc? pe Susan ?napoi ?n trecut, provoc?nd-o s? se confrunte cu tenebrele propriei vie?i ?i cu teama care ?i amenin?? viitorul. Un thriller cutremur?tor se ?mbin? astfel cu o poveste despre team? ?i regret, despre r?zbunare ?i ?mb?tr?nire, despre c?s?torie ?i creativitate.Cu un talent literar unic, Austin Wright ilustreaz? fascinant? experien?? a lecturii, prin rela?iile pe care le creeaz? at?t ?ntre cititor ?i oper?, c?t ?i ?ntre autor ?i cititor, ?ntr-o scriere surprinz?toare ?i pasionant?.

15 iulie 1988. Emma ?i Dexter se ?nt?lnesc ?n noaptea de dup? absolvirea universit??ii. A doua zi, fiecare va porni pe propriul drum. Unde vor fi ?n aceast? zi peste un an? Dar peste doi? ?i ?n fiecare an care va urma?Em ?i Dex, Dex ?i Em – speran?e ?i oportunit??i ratate, z?mbete ?i lacrimi, certuri ?i ?mp?c?ri, succese ?i e?ecuri – o rela?ie dezv?luit? prin fr?nturi de via?? surprinse ?n aceea?i zi de 15 iulie.Dou?zeci de ani, doi oameni. O ZI.

Eerst aanbellen: Een Hartendiefjes Kortverhaal

Autor al lui Alexandru L?pu?neanu, nuvela unanim recunoscut? drept o capodoper? ?n peisajul literelor rom?ne?ti, Costache Negruzzi (1808-1868) se dovede?te a fi ?i un fin observator al lumii ?i vremurilor sale. Citind scrisorile din Negru pe alb, vom descoperi un foarte bun jurnalist ?i un umorist de calitate, din aceea?i v?n? bonom? ?i s?n?toas? ca ?i Creang?, dar ?i ,,tr?ndav? Moldov?'' cu t?rgu?oarele sale ?i cu oamenii ei ridicoli ori, dimpotriv?, cu demnii urma?i ai r?ze?ilor lui ?tefan.

Dup? titlul ?i dup? cuprinderea acestui mic volum, ?e?cine va vedea c?am avut drept model frumoasa nuvel? istoric? a domnului C. Negruzzi asupra lui Alexandru L?pu?neanu. Ca orice imita?ie, ?ncerc?rile mele sunt, negre?it, cu mult mai prejos de acel mic cap d?oper?; ?n lipsa talentului, m?am silit cel pu?in s? p?strez, pre c?t s?a putut, formele ?i limba Letopisi?elor na?ionale, cu care, ?n dreptate, se poate l?uda mai v?rtos ?ara Moldovei; s? adun datine, numiri ?i cuvinte b?tr?ne?ti, spre a colora aceste dou? episoduri culese din cronicele vechi. Faptele istorice ale unei ??ri sau ale unei epoci au totdeauna un interes mai viu c?nd traiul ?i ideile, obiceiele ?i graiul de acolo sau de atunci ne sunt cunoscute. Scopul roman?elor istorice este, ?n parte, d?a ni le ar?ta; ?sta este ?i folosul lor instructiv.

Dup? titlul ?i dup? cuprinderea acestui mic volum, ?e?cine va vedea c?am avut drept model frumoasa nuvel? istoric? a domnului C. Negruzzi asupra lui Alexandru L?pu?neanu. Ca orce imita?ie, ?ncerc?rile mele sunt, negre?it, cu mult mai prejos de acel mic cap d?oper?; ?n lipsa talentului, m?am silit cel pu?in s? p?strez, pre c?t s?a putut, formele ?i limba Letopisi?elor na?ionale, cu care, ?n dreptate, se poate l?uda mai v?rtos ?ara Moldovei; s? adun datine, numiri ?i cuvinte b?tr?ne?ti, spre a colora aceste dou? episoduri culese din cronicele vechiFaptele istorice ale unei ??ri sau ale unei epoci au totdeauna un interes mai viu c?nd traiul ?i ideile, obiceiele ?i graiul de acolo sau de atunci ne sunt cunoscute. Scopul roman?elor istorice este, ?n parte, d?a ni le ar?ta; ?sta este ?i folosul lor instructiv. Alexandru Odobescu

Locul pe care-l ocup? un scriitor ?n ierarhia istoriei literare a unei na?iuni e condi?ionat de cel pu?in trei factori: personalitatea sa opera sa ?i in???uen?a acestei opere ?n primul r?nd asupra contemporanilor s?i ?i implicit dup? aceea asupra urma?ilor; a?adar ecoul prelungit ?i durabil cu care aceast? oper? ancoreaz? ?n posteritate. Perpessicius

Ct privete poeziile dlui Stamati dei un critic posomort ar putea gsi n ele oarecare neglijri de rime mrturisesc c eu le-am cetit cu mult interes [...] i [...] snt dispus a descoperi multe frumusei n poeziile sale.“ – V. Alecsandri

Cele cuprinse-n cartea aceasta au fost scrise si publicate in deosebite timpuri la deosebite ocaziuni si-n urma unor deosebite indemnuri sunt deci in ele pe ici pe colo fie repetitiuni fie complectari care vor fi suparand pe unii dintre cititori. Le cer acestora iertare; am socotit insa ca buna credinta literara imi impune sa le reproduc toate asa cum au fost publicate fara de nici o scadere si fara de nici un adaos. (Ioan Slavici)

Chirita in Iasi abunda in peripetii spumoase atragatoare prin inlantuirea alerta. Pentru a le gasi fetelor barbati cu rang Cucoana Chirita are parte de aventuri incurcaturi urmariri pacaleli care par a nu se mai ispravi. Pungescu si Bondici cartofori vestiti se travestesc in orfeline se dau drept boieri sporind incurcaturile si marind hazul. Orbita de visul de marire Chirita e gata sa si-i faca gineri. Dar arestarea cotcarilor face ca cele doua domnisoare sa se poata casatori cu alesii inimii lor.

Oamenii de m??sura lui Nicolae B??lcescu sunt ?nc?? rari ?ntre rom?nii de ast??zi. Acei care ca d?nsul ?n tot cursul unei existen?e de lupt?? au fost insufla?i numai de nobila sim?ire a amorului de patrie ?i carii au visat ?i lucrat cu ne?ncetare la re?nvierea ?i la m??rirea neamului lor merit?? s?? atrag?? respectul ?i simpatiile urma?ilor. Tot ce se atinge de acei oameni de frunte diversele ?nt?mpl??ri ce au trecut peste d?n?ii actele lor publice ?i chiar incidentele vie?ii lor private devin dup?? moarte de un mare interes pentru cine ?tie a-i pre?ui ?i ?i admir??. E o datorie sacr?? pentru amicii ?i contemporanii lor de a face apel suvenirelor spre a feri de uitare toate noti?iile ce pot contribui la completarea biografiei lor. [...]... l-am v??zut lucr?nd cu entuziasm la Istoria rom?nilor sub Mihai-Vod?? Viteazul. Vasile ALECSANDRI Nicolae B??lcescu ?n Moldova

Editia de fata incearca sa reuneasca pentru lectura tanarului cititor cateva dintre cele mai reprezentative carti populare romanesti; care au avut o intensa circulatie pe pamanturile noastre; incepand cu secolul al XVII-lea si pana in ziua de azi. Cartile populare au fost cartile de lectura dintotdeauna ale celor mai diverse categorii de cititori. Mai mult chiar, pentru cei nestiutori de carte au fost carti de ascultare, citite fiindu-le de carturari. B. E Hasdeu este savantul care a afirmat ca “inainte de a desfasura intr-o limba o literatura culta; cartea poporana, in curs de secoli, este unica literatura a natiunii intregi“ (sublin. red.). Astfel ca la inceput cartile populare erau raspandite de la o generatie la alta prin numeroase copii de manuscrise sau pe cale orala de cele mai multe ori. Pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea; dar mai ales in secolul al XIX-lea ele au continuat sa fie raspandite si citite in numeroase editii tiparite; care sunt bine cunoscute si studiate in circuitul stiintific. Editia noastra cuprinde patru dintre cele mai cunoscute carti populare: Alexandria; Varlaam si loasaf; Archirie si Anadan si Esopia. In scopul unei mai bune familiarizari a cititorului cu istoricul raspandirii acestor patru creatii in spatiul romanesc; dam in cele ce urmeaza mai intai o succinta informatie despre originea lor si apoi despre imprejurarile in care au ajuns sa fie tiparite in romaneste. Alexandria este un roman popular; care dateaza din sec. III inaintea erei noastre; si a fost scris de un anonim in limba greaca in Egiptul elenistic. Din Egipt romanul a calatorit apoi in rasarit; in tarile care facusera odata parte din imperiul lui Alexandru cel Mare; si s-a raspandit cu deosebire in imperiul bizantin; unde capata un colorit crestin.

Biblioteca colarului“ cuprinde cele mai preuite opere ale scriitorilor clasici ai literaturii romne din programa colar. Crile de neuitat ale copilriei sunt disponibile astzi si in format e-book.

...gasesc o adevarata satisfacere de a va declara ca sunt de parerea dumneavoastra in privirea talentului poetic al junelui Petre Dulfu. Ziua se cunoaste de dimineata zice romanul. Astfel din primele poezii m-am convins ca Petre Dulfu poseda in suflet scanteia sacra si sub condei o limba armonioasa pe care stie s-o mladie dupa cerintele ritmului. Talent exista: el e un dar al naturii si e menit a se dezvolta cu timpul pentru a crea opere frumoase ce vor inavuti literatura noastra. Trebuie dar a fi incurajat si sustinut pe calea in care a intrat cale buna si roditoare caci fiecare planta in pamantul ei prospera.“ – Vasile Alecsandri