Eduard Limonov — rebel politic i comarul cel mai cumplit al lui Putin.“ – The GuardianLimonov nu este un personaj de ficiune. El exist.A fost un haiduc ucrainean; idol al underground-ului sovietic; ceretor, apoi valet al unui miliardar din Manhattan; scriitor la mod parizian; soldat pierdut pe undeva, prin Balcani; i acum, n imensa harababur postcomunist, btrn ef charismatic al unui partid al tinerilor desperados. Personal, se consider un erou, dar poate fi socotit i un ticlos. [...] viaa lui romanesc i periculoas spune ceva. Nu doar despre el, despre Limonov, nu doar despre Rusia, ci despre istoria noastr, a tuturor, de la ncheierea celui de-al Doilea Rzboi Mondial ncoace.“ – Emmanuel CarrèreRoman biografic sau biografie ficionalizat, cartea lui Emmanuel Carrère reconstruiete viaa unui personaj real, ivit parc din paginile unei cri. Un personaj excentric, ambiguu, evaziv i schimbtor, cu o via aproape neverosimil de aventuroas, care i permite autorului s traseze un portret convingtor al Rusiei din ultimii cincizeci de ani i n acelai timp s se lanseze ntr-o explorare uimitoare a paradoxurilor condiiei umane.Ca artist i politician, Limonov e, fr ndoial, unic i complex — un adevrat fenomen rusesc, o reflectare a intensitii neobinuite ce definete viaa n Rusia. i, aidoma rii din care vine, tocmai contradiciile sale l fac att de viu. – The GuardianIntimist, perspectiva lui Carrère este totodat istoric, ridicnd n jurul eroului su echivoc i temerar o vast i vibrant scen de teatru: URSS-ul izolat din anii lui Brejnev, apoi dezagregarea comunismului i, n fine, aruncarea Rusiei n capitalismul mafiot i ntr-un haos de proporii.Carrère nu-i asum niciodat poziia de judector, ns tie s insereze n amplul su roman de aventuri puternic ancorat n real meditaii profunde asupra destinului att al individului, ct i al civilizaiilor.“ – TéléramaNu mai viseaz la o insurecie violent, ci, mai degrab, la o revoluie portocalie, cum tocmai se produsese n Ucraina. O revoluie panic, democrat, de care se teme cel mai tare Kremlinul pe care e gata s l zdrobeasc prin indiferent ce mijloace. Iat de ce duce viaa asta de om hituit. Cu civa ani n urm, a fost fcut praf cu bte de baseball. Totul a renceput, abia dac a scpat unui atentat. Numele i figureaz n fruntea listei dumanilor Rusiei, adic a oamenilor de suprimat, pe care oficinele apropiate puterii i propun rzbunrii poporului, fcndu-le publice adresele i numerele de telefon. Ceilali de pe list erau Politkovskaia, ucis cu o puc cu aer comprimat, ex-ofierul FSB Litvinenko, otrvit cu poloniu dup ce denunase deriva criminal a serviciilor secrete, miliardarul Hodorkovski, nchis n Siberia pentru c a vrut s se bage n politic. Urmtorul e el, Limonov.

Jum?tatea Rea este primul volum dintr-o trilogie.E pe jum?tate Vr?jitor Alb... pe jum?tate Vr?jitor Negru. Mama lui a fost vindec?toare... tat?l lui e un uciga?. Nimeni nu-l vrea... To?i ?l v?neaz?.Noul hit mondial dup? Jocurile foamei, Harry Potter, seria Amurg.?Periculos de captivant?!“ – Time Magazine?n Anglia zilelor noastre, vr?jitorii tr?iesc la un loc cu oamenii: Vr?jitorii Albi, care sunt buni; Vr?jitorii Negri, care sunt r?i; ?i Nathan, ?n v?rst? de ?aisprezece ani, fiul unei Vr?jitoare Albe ?i al celui mai temut Vr?jitor Negru.?inut captiv ?ntr-o cu?c?, Nathan trebuie s? scape ?nainte s? ?mplineasc? ?aptesprezece ani, c?nd va primi trei daruri de la tat?l s?u ?i va deveni el ?nsu?i vr?jitor – iar dac? va gre?i, va muri.?ncercarea lui Nathan de a-?i g?si tat?l devine o lupt? cr?ncen? pentru supravie?uire, cu provoc?ri la tot pasul ?i ?n care binele ?i r?ul se dovedesc mult mai complicate dec?t ?i-ar fi imaginat.?Sally Green surprinde cu m?iestrie fr?m?nt?rile unui individ captiv ?ntre cele dou? jum?t??i ostile ale propriei identit??i.“ – Publishers Weekly.

De acela?i autor, bestsellerul Re?ete de jocuriMul?i p?rin?i se simt neputincio?i c?nd copiii lor devin anxio?i, mai ales c?nd ?ncerc?rile de a-i lini?ti nu dau rezultat. Re?ete ?mpotriva ?ngrijor?rii ofer? numeroase idei pentru a-i ajuta pe copii s? se simt? ?n siguran?? ?i plini de ?ncredere. Autorul descrie cauzele ?i simptomele anxiet??ii copiilor ?i explic? modul ?n care copiii ??i pot dep??i chiar ?i cele mai ?ngrozitoare frici, ?n cadrul unei rela?ii ?n care iubirea ?i grija p?rin?ilor se ?mbin? cu empatia, relaxarea ?i jocul. Pe l?ng? crearea ?i ?ntre?inerea conexiunii, tehnica a?ez?rii pe podea ?i cea a umplerii paharului gol, deja cunoscute, dr. Cohen ne ofer? aici alte tehnici ?i jocuri pe care le ve?i g?si foarte folositoare: Num?r?toarea invers?, M?ini-?mpinse, Sfoara sau Misiunea secret? sunt doar c?teva dintre ele. ?A? vrea s? ?ncerc ?i eu asta!“ ve?i spune dup? ce ve?i termina de citit aceast? carte.

Hanna Bota scrie cri ale descoperirii de sine prin Cellalt, prin Ceilali. Aceast mare i veche tem are, n cazul ei, o rezolvare aparte, cci Cellalt este nu doar cel din vecintate, ci i, mai ales, cel de foarte departe, tritor n orizonturi exotice, acolo unde diferena e strident i numai privirea lateral, n mai multele sensuri ale acesteia, poate conduce spre esena uman, spre miezul tare al fiinei. Punnd la btaie, n surprinztoare conexiuni, feluritele instrumente de cunoatere i interpretare pe care le-a acumulat n timp: literatur, etnologie, antropologie cultural, teologie, nu se mulumete cu privirea fix, focalizat, ghidat strict de regulile tiinei sale, ci tenteaz pai lturalnici, sensuri derivate, improvizeaz interdisciplinar, se pune pe sine n locul celuilalt pentru a-i descifra perspectiva, nelinitile, modelul de lume.Ultimul canibal ne purtase n insulele Vanuatu din Pacific. De data aceasta, jurnalul eseistic de cltorie, cu inserii poematice i desfurri epice, rotunjete povestea cutrii de sine prin iubire a Laviniei, tnr muzician romnc, urmrind-o n ara sa, mai nti, n Italia i India, apoi, ntr-o curgere de ntmplri nvolburate, rtcitor-iniiatice, ntre Occident i Orient, cu toate simurile n alert. Apa e motivul central al crii. De la Dunre la Gange, de la lacrim la diluviu, izvor susurnd ori val nfuriat, ea e simbol al vieii, al luptei pentru supravieuire i pentru nchegarea unui orict de firav rost. Tot ea traduce reverii identitare, comaruri negre, tensiuni i crize. Vrtejul explorrii de sine i asum traversarea ntunericului ca singur drum la ndemn spre lumin. Drum desenat n tine ca o hart a direciei ctre comoara de mare pre i ezitnd benefic, n noua i incitanta carte a Hannei Bota, ntre realitate i ficiune, cu irizri fantastice i nenumrate ui (ntre)deschise de-o parte i de cealalt a naintrii destinale.“ – Irina Petra

Mare poet clasic, Co?buc ?i-a asigurat locul printre marii creatori: Eminescu, Creang?, Caragiale, Slavici, prin con?inutul na?ional al operei sale, prin cultivarea ?i frecventarea clasicilor, prin puritatea expresiei ?i claritatea stilului, prin promovarea idealului de frumuse?e echilibrat?, ?n general prin ?nnoirea limbii poetice. Co?buc este – unanim recunoscut – un mare clasic al versului rom?nesc. Poet al naturii ?i al omului de la ?ar?, al exuberan?ei juvenile, al iubirii, al revoltei ?i luptei, al b?rb??iei, Co?buc ?nscrie una din cele mai pre?ioase experien?e ale literelor rom?ne?ti, ?ntr-un moment de r?scruce, c?nd, prin scrierile unei pletore de pseudoeminescieni, se crease ?n poezia noastr? o stare deprimant?, maladiv?, din care se p?rea c? nu exist? perspective de ie?ire spre un liman s?n?tos. ?n acest climat de mal de siecle, de Wetschmerz r?sare nea?teptat de viguros ?i nou George Co?buc, redres?nd poezia rom?neasc?, aduc?nd noi orizonturi, noi sensuri, noi valori artistice.

Pove?tile lui Creang? sunt delectabile deopotriv? pentru copii ?i pentru adul?i. ?ns? numai cei din urm? le pot gusta pe deplin savoarea. Creanga pare a nu-?i fi b?tut capul s? inventeze pove?ti: avea de?tul material la ?ndem?n? ca s? mai fie nevoie de a?a ceva. C?t datoreaz? el crea?iei folclorice anonime ?i c?t ?i este aceasta tributar? dup? publicarea pove?tilor ?i absorb?ia – sau re?ntoarcerea – acestora ?n circuitul oralit??ii e o chestiune ce poate interesa mig?loase cercet?ri erudite. Farmecul pove?tilor lui Creang? nu st? ?n inven?ie – cel mult, aici ?i-a spus cuv?ntul selec?ia f?cut? de scriitor dintr-un inventar disponibil at?t de bogat. Ceea ce atrage ?i cucere?te, ?n primul r?nd, e ?punerea ?n scen?“ – nemaivorbind de darul rostirii plastice, suculen?e, at?t de mult comentat ?i analizat.LIVIU PAPADIMA

Her ?ey ?evresiyle etkile?imsel bütünlükte anlaml? olmaktad?r. Soral?m yine de; Bütünü par?alar?ndan fazlas? yapan nedenler nelerdir? Evrende neyin ifadesiyiz? Canl?l?k, bilin?, ruh, duygular art?k anla??labilir midir? Canl?l?k h?z farklar?ndan m? olu?maktad?r? H?zl? bile?enimiz olan elektri?in; canl?l???n ve bilincimizin olu?umunda nas?l bir etken olmaktad?r? Bizleri olu?turanlardan beden, duygular, bilin?, ruh diye tan?mlad?klar?m?z aras?nda ba?lant?lar nas?l kurulmaktad?r? Sorular?, günümüzde enerjiler aras? ba?lant?, etkile?im nas?l kurulmaktad?r? Sorusu gibi oldu?u, yani her?ey gibi onlar?nda enerji oldu?u anla??lm??t?r. Ruh olarak tan?mlad?k, zihin-beden aras?nda ba?lant?y? kurmaya, duygular? anlamaya ?al??t?k. Bilincin, alg?n?n tüm bunlarla nas?l bir ili?kisi olabilece?ini sorgulad?k. Genelde ?yle oluyor ya, bütünün ?nce par?alar?n? anlamaya, par?alara ay?r?p anlamaya ?al??man?n sorunlar?n?n izlerini sürüp bütünle olan etkile?imini g?rmeye y?neliyoruz. Zaman?n i?inde zaman ge?irmemize ra?men bilincimizle, canl?l???m?zla nas?l ba?lant?l? oldu?unu g?rmezden geldik. Günümüz dünyas?n?n ula?t??? bilgi, ya?amsal deneyimlerin kaydedilip aktar?lmas?, izledi?imiz filmlerden tutun da, deneyimlerimizin h?zl? etkile?imiyle zaman aral?klar?n? orduk. S?n?r sistemimize benzeyen internet a?lar? olu?turduk. ?nsanl?k olarak yapay zekalar geli?tirdik. Hücre ile beden benzeri; canl?yla tüm canl?l???n, ekosistemin, varl???n etkile?im ?rüntüsü oldu?unu, etkile?imsel ?rüntüde anlam? oldu?unu ??rendik. Belki de olu?turdu?umuz yeni anlamlar gelecekte olu?acaklar?n par?alar?d?r. De?i?im devam ediyor. G?rünen o ki, canl?lar bu evrenin en ileri evrensel enerji alanlar?d?r. Soral?m kendimize; Evrende canl?l?ktan daha anlaml? bir ?ey var m?d?r? Dünya bilinci ?a?lard?r. Biriktirdi?i bilgi ve deneyimlerini, olu?umun ba?lang?c?ndan itibaren nesiller boyu aktarm??, ekosistemiyle bir bütün olarak evrilmi?tir. Ula?t??? bilin? halini ?evresiyle etkile?imsel d?ngü i?inde hep yeniden ?ekillendirmi?tir. D?nü?ümsel etkile?imin hi?bir zaman?n?n ayn? olmay??? temel evrensel durumun etkisiyle de zamanda evrilmi? ve günümüz dünyas?n?n paradigmas?na ula?m??t?r. Evrimsel ?rüntüye paralel geli?en teknolojik entegrasyonla bilgi, zamanda ?ok yo?un etkile?ebilmi?tir. Dünya üzerinde artan s?n?r hücresi say?s? yani artan canl? say?s?n?n olumlu bir yan? ise, bilginin etkile?imini art?rm?? olmas?d?r. Platon’un idealar dünyas?nda var olan?n kendi ba??na var olamayaca??n?, var olan?n ?ncül bir mükemmeli olmal? dü?üncesiyle hareket etti?i g?rülüyor. Bu dü?ünceye bi ele?tiriyle ba?lay?p daha sonra ele?tiriyide ele?tirelim. Diyelim ki bu dü?ünceye evrimin, zaman?n itiraz? var. Buna b?yle devam edersek ba?lang?? i?inde, uzaylar i?inde ba?layan evrenler olsa bile bugünki mant?k yine en ba?a d?nmemizi s?ylüyor. Yani ilk nas?l olu?tu? Bu olu?um ?ncesi uzay diyeyim en mükemmel saf hali olan B?R nas?l olu?tu. 1’de ise hi?bir ?zellik olmamal? yani nas?l olurda idea’lar oradan kaynaklan?r. Demek ki varl?k olu?umu bi süre?, evrim olur gibi. Sondan ba?a d?nsekte bi süre?, ba?tan ba?lam?? olsakta bi süre?. Bu ifadeler B?R d?ngüsü i?inde do?ru olabilir. ?dealar nereden geldi ?ünki sonu? olarak idealar B?R de olmamal? ?ünkü B?R farkl?l?k bar?nd?rm?yor. Asl?nda her ?eyi B?R kapsar, o kaynak potansiyeller alan?d?r. Haliyle her ?eyle ayn? alandad?r. Bi nevi potansiyeller alan?yla varl?k ayn? ?eydir, benzerdir. O halde Platon’un idealar kuram?n?n kayna?? ve kendisi bu evrendedir, bu evrendir. Günümüz bilim dünyas?nda ?oklu evrenler dü?üncesi olduk?a yayg?nd?r. O halde evrenlerin oldu?u daha dev uzaysal kaynaklar, alanlar olmal?d?r. ??te B?R belkide bizimde i?inde evrildi?imiz vede k?smen farkl?la?t???m?z her ?eyin kayna??, alan?d?r. Evren büyük tabii ancak büyüklük hep yan?lt?c? olmaya devam etmi?tir. Belkide hiper bir uzay hatta uzaylar alan?nda olabiliriz. Belki ama e?er do?ru b? dü?ünce ?ekliyse bu ilk soruyu yinede de?i?tirmiyor. ?lk ba?lang?? diye bir ?ey var m??

Englezii nu au nici un respect fa de limba lor i nu sunt interesai s-i nvee copiii s-o vorbeasc. Ortografia lor este att de oribil, nct nici nu om nu poate nva s pronune dup ea.“ – G. Bernard Shaw Pentru opera sa care este marcat de idealism i umanitate, pentru satira sa stimulatoare, plin de multe ori de o singular frumusee poetic.“ – Comitetul Nobel Cei mai muli oameni spun c i dau dreptate lui Bernard Shaw sau c nu-l neleg. Eu sunt singurul care-l nelege i nu-i dau dreptate. – C.K. Chesterton Cu privirea sa ptrunztoare, dramaturgul vede c, de cele mai multe ori, o serie de achiziii superficiale – mbrcmintea, limbajul, purtrile, stilul de via – sunt cele care acord de fapt individului statutul social considerat cu mndrie un drept al posesorului: i i rde de asta, ca democrat i socialist, cam la fel cum Molière i rde de una sau de alta dintre profesiile liberale.“ – R.E. Burton

Numele provine de la regina francez? care a avut degetele la picioare unite cu o membran?, ca laba g??tei. Cartea este p?truns? de o filozofie dubl? a vie?ii: cea real? ?i cea denaturat?, care dore?te ?a ?ntoarce sfintele scripturi cu capul ?n jos“, dup? cum ne l?mure?te ilustrul autor. Eroii romanului ??i permit s? filozofeze la mesele slinoase ale acestui ?i altor edificii, cu osp?tari, buc?tari ?i mufloni veseli.Cartea descrie tribula?iile unui t?n?r la ?nceputul veacului al XVIII-lea, Jacques Ménétrier, fiul unui osp?tar. Primind oarece ?tiin?? de carte de la un calug?r capucin, b?iatul ?l va ?nlocui pe motanul Miraut ?n misiunea de a r?suci ?epu?a pe care sunt puse p?s?rile la frigare. Intr? apoi sub protec?ia abatelui Coignard, care ?l reboteaz? Jacobus Tournebroche ?i ?l ?nva?? latina ?i greaca. Sunt angaja?i de un alchimist aflat ?n c?utarea salamandrelor ?i a silfidelor mitice ?n textele antice ale autorilor alchimi?ti. Vor ?nt?lni personaje pitore?ti precum: un alchimist, dou? femei frivole, un capucin vagabond, un b?tr?n evreu gelos. T?n?rul va face o c?l?torie ini?iatic?, ?n care va cunoa?te dragostea ?i gelozia, ?nainte de a reveni ?n s?nul familiei ?i a deveni librar.

Pornind de la celebra sentin?? dostoievskian? – ?Dac? Dumnezeu nu exist?, atunci totul este permis" – unii au depl?ns declinul autorit??ilor religioase ?i al idealurilor morale, iar al?ii au conchis c? singurul principiu de via?? care ne r?m?ne este cel al luptei pentru supravie?uire, observ? Fromm. Ca r?spuns la bulversarea valorilor din secolul trecut, cartea de fa?? aduce argumente filosofice ?i socio-psihanalitice pentru o ?ntoarcere a omului la sine, pentru o nou? "art? de a tr?i". Etica "umanist?", propus? de Fromm, se vrea o alternativ? la etica "autoritar?", motivat? de culp? ?i supunere tem?toare. Noua moral? se va ghida, astfel, dup? gradul ?n care reu?im s? ne actualiz?m poten?ialul - acesta va fi criteriul ?n func?ie de care vom decide ce ne este permis sau interzis din punct de vedere moral. C?ci, ?n loc de a ne trata propria persoan? ca pe o marf? (dup? cum ne ?ncurajeaz? "orientarea mercantil?" de ast?zi), menirea noastr? va fi s? ne realiz?m poten?ialul. "Binele" este, astfel, redefinit ca afirmare a vie?ii ?i actualizare a posibilit??ilor umane, iar "r?ul" este echivalat cu degradarea puterilor noastre omene?ti.?

Din cauza unui denun? calomnios ?i a unui magistrat corupt, Edmond Dantès este arestat pentru tr?dare ?i condamnat f?r? proces la ?nchisoare pe via??. Aruncat ?n izolarea unei carcere, aflat ?n pragul sinuciderii, ?nt?lne?te un alt prizonier, care ?i ofer?, de-a lungul anilor, nu numai o educa?ie aleas?, ci ?i mijloacele de a se r?zbuna. ?i r?m?ne doar s? g?seasc? o cale ingenioas? de a evada din ?nchisoare…

Cum se percepe o femeie pe sine ?ns??i sau cum – prin ce lentile distorsionante, cu ce preconcep?ii induse de o educa?ie cvasipatriarhal? – ?i vede ea pe ceilal?i? Care sunt grani?ele libert??ii ei de op?iune ?i ce obstacole ?nt?lne?te voin?a ei de a juca alte roluri dec?t acelea ce i sunt tradi?ional atribuite? Poate o femeie – mai bine zis, i se ?ng?duie – s? aspire a fi ?i altceva dec?t mam?, sor?, fiic?, so?ie etc. – atribute care o descriu doar din perspectiva rela?iilor ei cu al?ii, nu prin ceea ce este ea ?ns??i?! Sunt ?ntreb?ri identificabile ?n ?es?tura narativ? a c?r?ilor Cellei Serghi. Eroinele acestei autoare se revolt? ?mpotriva unei ordini sociale rigide, vor s? ?i afirme identitatea – feminin? ?i nu doar –, impulsionate nu at?t de mult invocata fantasm? a ?c?ut?rii fericirii“ (tem? asociat? de critic?, ?n virtutea unei iner?ii de judecat?, a?a numitei ?literaturi feminine“), c?t de o fireasc?, omeneasc? nevoie de integrare ?i de recunoa?tere.

Faptele sunt mai gr?itoare dec?t cuvintele: o ?ncuviin?are din cap, un suspin elocvent, o privire studiat?, un z?mbet cu sub?n?eles, bra?ele ?ncruci?ate, chiar ?i modul ?n care v? atinge?i nasul sunt c?teva dintre sutele de indicii pe care trupul vostru le ofer? permanent ?i de care poate c? nici nu sunte?i con?tien?i.

"The Colour Out of Space" is a first-person narrative written from the perspective of an unnamed surveyor from Boston. In order to prepare for the construction of a new reservoir in Massachusetts, he surveys a rural area that is to be flooded near Lovecraft's fictional town of Arkham. He comes across a mysterious patch of land, an abandoned five-acre farmstead, which is completely devoid of all life.

YOU have heard of Homer, and of the two wonderful poems, the Iliad and the Odyssey, which bear his name. No one knows whether these poems were composed by Homer, or whether they are the work of many different poets. And, in fact, it matters very little about their authorship. Everybody agrees that they are the grandest poems ever sung or written or read in this world; and yet, how few persons, comparatively, have read them, or know any thing about them except at second-hand! ? Homer commences his story, not at the beginning, but "in the midst of things;" hence, when one starts out to read the Iliad without having made some special preparation beforehand, he finds it hard to understand, and is tempted, in despair, to stop at the end of the first book. Many people are, therefore, content to admire the great masterpiece of poetry and story-telling simply because others admire it, and not because they have any personal acquaintance with it.? Now, it is not my purpose to give you a "simplified version" of the Iliad or the Odyssey. There are already many such versions; but the best way for you, or any one else, to read Homer, is to read Homer. If you do not understand Greek, you can read him in one of the many English translations. You will find much of the spirit of the original in the translations by Bryant, by Lord Derby, and by old George Chapman, as well as in the admirable prose rendering by Butcher and Lang; but you can get none of it in any so-called simplified version.??My object in writing this "Story of the Golden Age" has been to pave the way, if I dare say it, to an enjoyable reading of Homer, either in translations or in the original. I have ta-ken the various legends relating to the causes of the Trojan war, and, by assuming certain privileges never yet denied to story-tellers, have woven all into one continuous narrative, ending where Homer's story begins. The hero of the Odyssey—a character not always to be admired or commended—is my hero. And, in telling the story of his boyhood and youth, I have taken the opportunity to repeat, for your enjoyment, some of the most beautiful of the old Greek myths. If I have, now and then, given them a coloring slightly different from the original, you will remember that such is the right of the story-teller, the poet, and the artist. The essential features of the stories remain unchanged. I have, all along, drawn freely from the old tragedians, and now and then from Homer himself; nor have I thought it necessary in every instance to mention authorities, or to apologize for an occasional close imitation of some of the best translations. The pictures of old Greek life have, in the main, been derived from the Iliad and the Odyssey, and will, I hope, help you to a better understanding of those poems when you come to make acquaintance directly with them.??Should you become interested in the "Story of the Golden Age," as it is here related, do not be disappointed by its somewhat abrupt ending; for you will find it continued by the master-poet of all ages, in a manner both inimitable and unapproachable. If you are pleased with the discourse of the porter at the gate, how much greater shall be your delight when you stand in the palace of the king, and hearken to the song of the royal minstrel! ?

"The Book" is an unfinished short story by American horror fiction writer H. P. Lovecraft, believed to have been written in late 1933. It was first published in the journal Leaves in 1938, after Lovecraft's death. In the story fragment, the narrator is given an ancient book by a strange bookseller, and when he takes it home and examines it, weird and sinister events ensue.

WHEN children advance beyond the nursery age, no story is so wonderful as a true story. Fiction to them is never as appealing as fact. I have often been faced with the inquiry: whether or not a story is a true one. The look of gratification, when told that "it actually happened," was most satisfying to me as a story-teller.??The nearer a story is to the life and traditions of the child, the more eagerly it is attended. True stories about our own people, about our neighbors and friends, and about our own country at large, are more interesting than true stories of remote places and people. We naturally are interested in our own affairs, and the nearer they are to us the greater the interest we feel.??That history is just a long, thrilling story of the trials and triumphs of pioneers and patriots is well known to those who have had to do with the teaching of history to youthful minds. That the dry recital of political and governmental history does not interest children is also well known. History should be made vital, vibrant, and personal if we expect children to be stirred by its study.?To gratify the love of children for the dramatic and picturesque, to satisfy them with stories that are true, and to make them familiar with the great characters in the history of their own country, is the purpose of this volume.??It is hoped that through appeal to youthful love of adventure, this collection of stories, covering the entire range of American history, will stimulate the ambition and strengthen the patriotism of those young citizens whose education has been the constant concern of the author for many years.

The longer stories in this book are called Fairy Stories, because that is the name by which such tales are always known to children; and yet only a very few contain any direct reference to fairies. The most of them have to do with talking animals and with strange incidents and transformations such as have always delighted the childish fancy. They have been drawn from a variety of sources; and liberty has been taken to make such changes in the narratives as seemed most necessary to adapt them to the understanding and needs of the children of our own time and country. ??Free renderings, they may be called, of some of the most popular folktales of foreign lands. The Three Bears, Tom Thumb, Jack and the Beanstalk, and Tom Tit Tot are old English favorites dressed in modern garb; Little Red Riding Hood, Puss in Boots, Princet and the Golden Blackbird, and Drakesbill and his Friends are variants of the well-known French versions by Perrault, Marelles, and Sebillot; Little Tuppen and The Three Goats named Bruse are from Norwegian sources; and the rest are founded upon German originals. In the retelling of these tales care has been taken to avoid whatever might distress the most sensitive child as well as everything that could give a wrong bias to his moral nature or distort his perception of the beautiful and the true.

Abia atept s ajung… S vd, n sfrsit, New York-ul! Ultima dat cnd mi-a fost fric de moarte… De fapt nu de ea, ci de teroarea i schingiuirea fizic din sistemul nostru aberant! De ce s m-ngrozeasc moartea O simpl prelungire a vieii. O banal fa a imparitii. Moartea! O nedeplin via a singurtii...“ O istorie palpitant despre via i despre moarte.

alardan beridir insanln duygularn, rüyalarn, davranlarn, düüncelerini, hemen her eyini etkileyen ve algland kadaryla sorduu baz sorularn günümüz dünyasnda anlalmaya, kaplarnn aralanp bilincimizi yeniden ekillendirmeye baladn grürken, yeni sorular oluturmaya baladmz grüyoruz. Bugünlere kadar hepimizin merak ettii sorularn bazlar unlardr: - Canllk nedir - Duygularmz nedir - Ben neyim Bunlar alglayp yorumlayabildiimiz bilin nedir - Beden ile düünce zamanda nasl balanmtr - Düüncelerimi, grdüklerimi, gzleyen nedir - Uzay nedir Nasl var olmutur - Evrende neyin ifadesiyiz - Zaman nedir - lümden sonras var mdr Ruh olarak tanmladk, zihin-beden arasnda balanty kurmaya, duygular anlamaya alrken. Bilincin, algnn ve tüm bunlarla nasl bir ilikisi olabileceini sorguladk. Genelde yle oluyor ya bütünün nce paralarn anlamaya, paralara ayrp anlamaya almann, sorunlarn izlerini sürüp bütünle olan etkileimini grmeye yneliyoruz. Zamann iinde zaman geirmemize ramen, bilincimizle, canllmzla nasl balantl olduunu grmezden geldik. Günümüz dünyasnn ulat bilgi, yaamsal deneyimlerin kaydedilip aktarlmas, izlediimiz filmlerden tutun da, deneyimlerimizin hzl etkileimiyle zaman aralklarn orduk. Snr sistemimize benzeyen internet alar oluturduk. nsanlk olarak yapay zekalar gelitirdik. Hücre ile beden benzeri; canlyla tüm canlln, ekosistemin, varln etkileim rüntüsü olduunu anlamaya baladk. Belki de oluturduumuz yeni anlamlar, gelecekte oluacaklarn paralardr. Deiim devam ediyor. Grünen o ki, canllar bu evrenin en ileri evrensel alanlardr. Soralm kendimize; Evrende canllktan daha anlaml bir ey var mdr

Cartea e ca o pies? de teatru alc?tuit? din personaje, parantezele autorului, dialoguri, secven?e, scene, acte, cu leg?tura necesar?, intre acestea. ?n treac?t fie spus, critica poate s? ?ntre?in? longevitatea operei, dac? are destul? vigoare ?i dac? opera e de calitate. Sunt vorbe optimiste la vremea Internetului care, deocamdat?, nu de?ine puterea controlului critic ?i nici nu se ?ntrev?d ?anse de aceast? natur?. Tocmai de aceea pericolul dispari?iei c?rt?ii de h?rtie pare anun?area unui cataclism. Noi mai credem ?n ceva. R?m?ne hot?r?t c? interpretarea critic?, pentru a fi c?t mai aproape de text, trebuie s? se asocieze cu "partea estetic?" a demersului, care e scriitura, citatul, descrierea ?i altele. O "conversa?ie", pe c?t posibil neretoric?.