O confesiune ?i o medita?ie despre mediul evreiesc din Rom?nia de dup? al doilea r?zboi mondial, pornind de la propria experien?? ?i biografie a autorului, ?n prezent conferen?iar la Universitatea Ebraic? din Ierusalim. Av?nd ca nucleu un dialog cu t?n?rul filozof Sandu Frunz?, de la Universitatea din Cluj, cartea reconstituie via?a evreilor din Ia?i (ora?ul natal al autorului), de dup? r?zboi, adolescen?a ?n perioada stalinist?, dilemele ?i reflec?iile stimulate de op?iunile mediului evreiesc din Rom?nia ?n noile condi?ii de dup? r?zboi, av?nd de ales ?ntre integrarea ?n viata social? ?i intelectual? rom?neasc? marcat? de tenta?ia ?i pervertirea comunist? sau, dimpotriv?, alternativa stabilirii ?n Israel. O semnificativ? parte a c?r?ii se concentreaz? asupra evolu?iei acelor intelectuali evrei care au p?r?sit Rom?nia ?n perioada ceau?ist?, dificult??ile ?i dramele adapt?rii la o noua ambian?? cultural?, ca ?i complexa rela?ie cu mediul ?i cultura ?n care s-au format. Pe parcursul a c?teva decenii, amintirile ?i reflec?iile autorului reconstituie, dintr-un unghi inedit ?i foarte personal, mediul universitar ie?ean, ca ?i universul spiritual al intelectualilor israelieni originari din Rom?nia.O medita?ie despre comunism ?i antisemitism, despre dramele dublei apartenen?e culturale, despre emigra?ie, despre tensiuni ?i interferen?e rom?no-evreie?ti, despre lumea v?zut? de la Ia?i ?i de la Ierusalim.

Aceast crticic nu reprezint pariul unor mari ambiii auctoriale, nu urmrete s revoluioneze “filosofia iubirii“, nici s deschid vreun drum nou. Nu este nici un manual, un “ghid“ al relaiei de cuplu, cum au nceput sa apar attea, ca i cum ai putea da sfaturi n ceea ce privete iubirea! Scopul su este infinit mai modest – i anume de a depune mrturie despre un fenomen esenial cum este dragostea, n funcie de experiena proprie, de lecturile ce fac i ele parte din aceasta experien i de meditaia, cat s-a putut de onest, n jurul propriilor mele triri. Dac o singura pereche va nelege ce miracol i se ntmpl, dac un singur solitar ce sufer din dragoste va depi criza, dac un mare dezamgit va cpta puterea i curajul de a mai ncerca o dat, voi crede c n-am scris-o aiurea, c n-am nfruntat n zdar temperaturile unei veri incendiare. Pe deasupra, am crezut, cred i voi crede, pn la extincie, c se mai poate nc scrie despre dragoste i altfel dect n romanele “roz“, n filmele de serie X ori n celebrele telenovele. Dragostea este mult prea importanta pentru a fi abandonata complet i definitiv melodramei, vulgaritii, prostului gust. Un subiect vechi de cnd lumea, frecventat de pene ilustre, compromis de scribi mediocri, te poate solicita s-i ncerci puterile nelegerii, precum i pe cele expresive. M ntreb ct de sincer am reuit s fiu. Dar nu mai este, de-acum, problema mea, ci a eventualilor cititori. Ca niciodat, probabil, oricum nu n aceste proporii, m ncearc emoia. n cele din urm, nu te poi prezenta oricum fa n fa cu dragostea.“ (Liviu Antonesei)

Az út, ami hazavisz. Akik túlélték a halál pillanatát, azt mondják, pár másodperc alatt lepereg a szemük el?tt az életük. De csak ott, az utolsó pillanatban kristályosodik ki a lényeg, ám akkor általában már kés?. ?n negyven napot kaptam a sorstól, hogy végignézzem életem filmjét - még id?ben. Mint amikor a s?tétben váratlanul felkapcsolják a villanyt... Megismerhettem a lényeget... Zarándoklatra indultam, fájdalmas vezeklés lett bel?le. Egy olyan ?b?nért", amit nem is tudtam, hogy elk?vettem. Amit itt leírtam, nem a képzelet szüleménye. Legyalogoltam a nyolcszáz kilométert, és átéltem minden pillanatát. Remegtem a d?bbenett?l, amikor kézzel foghatóvá vált a csoda, és sírtam a zavarodottságtól, amikor nem értettem, mi t?rténik velem. Ha más meséli, amit ott átéltem, azt mondom, túl színes a fantáziája.

Homo brucans e o carte interdisciplinar?, multifa?etat?, de ?inut? preponderent hermeneutic?, axat? pe teme legate de interpretarea Vechiului ?i Noului Testament (eseuri pe Decalog, pe personalitatea Sf. Pavel sau pe semnifica?ia mitic? ?i religioas? a cenu?ei), pe R?zboiul Rece, Revolu?ia Rus? ?i Contracultura anilor ‘60 (eseuri despre decantarea mediatic? ?n Rom?nia a revoltelor studen?e?ti din anul 1968, futuri?ti, violen?a lui Lenin sau despre The White Negro al lui Norman Mailer), pe aspecte structurale ale literaturii rom?ne din perioada de dup? Revolu?ia din decembrie 1989 (teme de genul: impactul lui Silviu Brucan asupra mentalit??ii postrevolu?ionare, identitarul rom?nesc difuz pe Internet, dinamica genera?ional? a literaturii rom?ne, rolul dinamizator al lui Marin Mincu ?i Adrian Marino), pe psihoistorie (cu un portret al lui Loyd deMause ?i o radiografie a concep?iilor sale). ?n final, cartea se ?ncheie cu decantarea eseistic? a unei c?l?torii ?n India, prilej de evocare a personalit??ii lui Mircea Eliade.

Planeta Rilke. Planeta uria?ului Rilke. Totul irumpe ?nl?untru cu for?e neb?nuite, ?mplinindu-se sub semnul ?noii fiin?e“, al unui ?nceput formidabil de puternic, sugestiv, inspirat, ?n raza presim?irii unei ?noi mari str?luciri, care d? for?? ?i o abunden?? de imagini limbii mele“, a?a ?nc?t ?ma surprind c?teodat? c?t de mult ?mi sunt mie ?nsumi receptiv ?i c?t de mult ?nv??, ?ntr-o uimitoare venera?ie, din propriile mele dialoguri. R?sun? ceva ?n ad?ncul meu, ce vrea s? ajung? la oameni, trec?nd peste aceste pagini, peste dragele mele c?ntece ?i peste toate planurile de viitoare fapte“.?nsemn?rile jubilatorii se transform?, sub ochii no?tri, ?n prelungirea ?ncinselor lecturi de sine, ?n exces de for??, deci, ?ntr-o iubire at?t de plin? ?i de puternic?, ?nc?t elibereaz? numaidec?t din grelele lan?uri ale fricii, devenind o laud? fiin?ei, o laud? f?cut? ?mplinirii ?i viului con?inut ?n exces: ?M? simt de parc? ar trebui s? vorbesc acum, ?n clipe de for?? ?i claritate, c?nd din mine vorbe?te mai mult dec?t eu ?nsumi: sufletul meu. M? simt de parc? ar trebui s?-i convertesc pe to?i cei care ezit? ?i care se ?ndoiesc; c?ci am mai mult? putere ?n mine dec?t pot re?ine ?n cuvinte ?i vreau s? o folosesc pentru a elibera oamenii de str?ina fric?, din care eu ?nsumi am venit“.

The story follows a young man named Dayne mirroring author's own life experiences in bohemian art scene of emerging Parisian impressionism. These true confessions are often described as the most significant documents of the passionate revolt of English literature against the Victorian tradition. It is in a sense the history of an epoch. It represents one of the great discoveries of English literature —the discovery of human nature.

vine un tractor, un T 82.5 din Bielorusia,nimeni din cei prezen?i nu am mai v?zut a?a ceva –un tractor care s? planteze cartofi,ne apropiem cu fric? de el,femeile se tem s? urce ?n locurile de unde s? pun? cartofii ?ntr?un tub,le apuc? panica, iau ?n m?ini c?te o sap??i zic c? mai bine planteaz? cu propriile m?ini,e prea periculos acest tractor,nu ?tie nimeni cum merge,e dintr-un alt viitor,tractorul ?sta e un fel de monstru Frankenstein,?l atingem ?i apoi fugim de l?ng? el speria?i

n doar civa ani, tefan Manasia a devenit una dintre cele mai importante figuri ale poeziei noastre de azi. i nu m refer aici doar la activitatea lui poetic propriu-zis (dac lsm la o parte plachetele underground, autorul a publicat deja trei volume), ci i la prezena pregnant n spaiul public(istic).“ – Alex Golditefan Manasia dispune – i n noul volum se vede cu ochiul liber – de o capacitate enorm de a experimenta. De altfel, poetul este cunoscut nc de la Amazon ca un mptimit al stilisticii glam. Poezia luxuriant, baroc, domolit i mprosptat de o estetic a onestitii discursului definesc, acum la al patrulea volum, anarhismul livresc al autorului.“ – tefan Baghiu

Heyman ?vát 1944-ben, Nagyváradon hurcolták el?bb gettóba, majd Auschwitzba, ahol személyesen Mengele küldte a halálba. Tizenhárom éves volt. Titkos naplóját édesanyja találta meg, aki k?nyvvé formálta, és kiadta. ?gy lett ?va naplója a holokauszt egyik legmegrázóbb dokumentuma. Az olykor érezhet? anyai beavatkozástól a napló még drámaibb, még megrázóbb lett, f?ként, mert tudjuk: a megjelenés után ?va édesanyja mély depresszióba esett, majd ?ngyilkos lett. A napló azóta megjelent angolul, héberül, néhány évvel ezel?tti, ?va lányom cím?, magyar kiadása után pedig németül, franciául, spanyolul és baszk nyelven is.  "Pedig, kis naplóm, én nem akarok meghalni, én még akkor is élni akarok, ha egyedül az egész k?rzetb?l csak én maradhatnék itt. ?n egy pincében, vagy egy padláson, vagy bármilyen lyukban is kivárnám a háború végét, én, kis naplóm, még a kancsi csend?rt?l, aki elvitte a lisztet t?lünk, még attól is hagynám magam megcsókolni, csak ne ?ljenek meg, csak hagyjanak élni!"A család elhurcolásáról Zsolt Béla: Kilenc koffer c. k?nyvében írt, melyet "Az emberi becstelenség krónikája" - ként tart számon a The Observer.

Rstimp de douzeci de ani, sub egida acestui prestigios Club de Dialog – Ideea European – au fost organizate numeroase dezbateri, turnee, lecturi publice, conferine, ntruniri, simpozioane, att n ar, ct i peste hotare. M refer, n aceast ordine de idei, la Conferinele Modele Europene. Friedrich Nietzsche, Marx i Nietzsche. Vinovai fr vin, Modele europene. Ion Ianoi, Eugen Negrici. Iluziile literaturii romne sau Nicolae Breban. Trdarea criticii (...) in deopotriv la toate. Unele dintre acestea, multe – majoritatea! – au fost gndite de subsemnata mpreun cu romancierul Nicolae Breban, fiind rodul unei prietenii, al unei compliciti de litere rare – a spune, citnd-o de fapt pe Magda Ursache, unice – cum sunt, de pild, dezbaterile dedicate crilor-eveniment: Iluziile literaturii romne de Eugen Negrici i Trdarea criticii de Nicolae Breban, ca s citez exclusiv dou, oprindu-ne aici. Dar, m ntreb, iar i iar, de ce ne-am opri Nu spunea Blaga, oare, ntr-un vers memorabil: Orice nceput se vrea fecund“ Douzeci de ani sunt un nceput!Destinul nostru este literatura, spuneam ani de-a rndul, parafrazndu-l pe Napoleon, repetnd, iar i iar, aceast afirmaie gnomic, nu rareori, c pe o rugciune, ca pe o litanie, cu smerenie, iar, uneori-adeseori, cu spaim, ntruct – iubindu-l atroce pe sihastrul de la Torino, da, pe Nietzsche cel unic, cel hamletian – tiam, da, tiam, cine se joac de-a destinul... devine destin.“ – Aura Christi

Autoarea trece ?n revist? principalele direc?ii din teoria critic? a ultimelor dou? decenii, a c?ror surs? empiric? este literatura publicat? la grani?a dintre secole. Din studiul paralel, al limbajelor teoretice ?i al lumilor fic?ionale, se poate observa omogenitatea epistemic? ?i retoric? a operelor literare apar?in?nd unei faze din istoria literaturii, for?a modelatoare a unui spirit al timpului care se manifest? dincolo de grani?e geo-politice. Totodat?, printr-o lectur? comparatist?, se poate demonstra capacitatea impresionant? a unei literaturi na?ionale de a reface, ?ntr-un timp foarte scurt, leg?turile cu marile centre de cultur? ?i de a ?negocia“ cu succes forme ?i idei literare ale unei epoci comparabile, prin ambi?iile enciclopediste ?i de sinteza, cu Rena?terea. Abordarea are caracter interdisciplinar, la grani?a dintre studiul filologic ?i modelele epistemologice furnizate, ?n epoca numit? a ?complexit??ii“, de ?tiin?a dominant?: fizica cuantic?.

Proza rural“ ajunsese s nsemne, n percepia obteasc, o proz conservatoare, desuet, presupus simplist, schematic, dnd seam cu mijloace artistice modeste de o realitate uman mai degrab rudimentar, lipsit de rafinament, subtilitate ori profunzime sufleteasc. I se opunea, ntr-o viziune cvasi-maniheist, proz urban, presupus a fi n mod automat purttoarea complexitii, a nnoirii i rafinamentului, a valorii. n practic, ns, respectiva prejudecat a fost, de fapt, tot mai viguros contrazis de ivirea unor opere de proz rural“ nzestrate cu caracteristicile literaturii moderne de calitate. Acest studiu caut s depisteze, s reliefeze i expliciteze succint trei dintre etapele semnificative ale afirmrii unei proze efectiv moderne, cu tematic rural“, survenite de-a lungul ultimelor dou treimi ale secolului trecut i marcate de contribuia a trei scriitori reprezentativi: Pavel Dan, Marin Preda i Sorin Titel.

Demersul exegetic al lui Constantin Cuble?an vine ?ntr-o perioad? ?n care scriitorii nu sunt trata?i a?a cum se cuvine ?n societatea actuala. Cartea include eseuri docte, ample, axate pe crea?ia unor importan?i scriitori ca, bun?oara, Valeriu Anania, Ioan Alexandru, Ion Barbu, Ana Blandiana, Nicolae Breban, Emil Brumaru, Augustin Buzura s.a. Un fragment important, sugestiv, din peisajul literaturii de dup? 1989. ?i nu numai.

Aceste Stampe din Germania se datoresc unui poet român de o ascu?it? sensibilitate. Este, de fapt, un jurnal personal, în parte – dar numai în parte – echivalent cu ceea ce în veacul al XIX-lea s-au dovedit a fi Confesiunile unui copil al secolului . Totul, îns?, se cere a fi privit mutatis mutandis, ?inând seama de spiritul diametral opus al veacului nostru. Dumitru Stancu este un sensibil, dar nu un sentimental în genul lui Musset . În rest, ni se înf??i?eaz? ca un intens f?uritor de atmosfer?, îndeosebi dramatic?. ?i aici iar??i trebuie s? accentu?m o anumit? distinc?ie fa?? de trecut. Ceea ce era atmosfer? liric?, în veacul al XIX-lea, cap?t? intensitatea tensionat? de atmosfer? dramatic? în veacul nostru cutreierat de cataclisme istorice f?r? precedent.

Cea mai inconfortabil? carte a anului editorial 2009. (?tefan Borbely)Tr?darea criticii este o excelent? nara?iune eseistic?, o nara?iune subiectiv?, inevitabil iritant? (fiind vorba de via?a literar? ?i de opiniile radicale ale unui prozator care nu ezit? s? scrie ceea ce crede despre colegii s?i), cu portrete ce se ?in minte, uneori foarte crude, alteori luminoase, dominate de superlative… Meritul ei, dincolo de calit??ile literare, este acela de a deschide o dezbatere real? despre via?a noastr? literar? ?n care grupurile se confrunt? ?i ??i confec?ioneaz? propria istorie ?i propria mitologie. Nicolae Breban vine ?i tulbur? apele, enerv?nd, probabil, pe mul?i, dac? nu pe to?i. (Eugen Simion)Cartea lui Breban e una puternic?, neconcesiv?, sulfuroas?, emo?ionant? prin miza ei optimist?, prin militantismul ei pa?optist ?i prin dorin?a autorului de a ?nfrunta prejudec??ile ?i ridicolul ?n numele idealului tinere?ii lui, care era idealul autonomiei esteticului, ?n numele marii crea?ii – spre care a aspirat continuu – ?i ?n numele na?iunii romane, de care nu ?i e ru?ine s? vorbeasc?. Dar e o carte greu de clasat. Surprinz?toare prin oralitatea ei debordant?, prin colocvialitatea ei dezl?n?uit?. (…) Seam?n? cu un aeropag al destinelor tr?date, preschimbat ?n pledoarie ?i discurs de ?mb?rb?tare. ?i, totu?i, ceva, ?n ?inuta de condotier a autorului m? ?ndeamn? s? asociez discursul acestei c?r?i cu acela al unui general rom?n dup? o b?t?lie pierdut? sau indecis?, undeva ?n Nordul germanic, sau ?n fa?a altei b?talii care ar trebui cu orice pre? c??tigat?. (…) ?ntregul discurs se ?ntemeiaz? pe ideea de dec?dere a spiritului ofensiv, pe ideea de pierdere a vechilor virtu?i; ?i aser?iunile par a veni din partea celui care a cunoscut ?n tinere?e o glorie ?i o m?re?ie greu de egalat. (…) Enun?ul patetic, ?nvolburat, al discursului lui Breban – marcat de furie, de candoare, de dezn?dejde ?i de speran?? – este capabil s? absoarb? portrete, minunatele lui portrete, ?nso?ite de celebrele jerbe de epitete brebaniene. ?n aparteu sunt limpezite situa?ii literare (de exemplu, rolul Europei Libere ?i al Grupului de Dialog Social este foarte atent ?i nemilos analizat); ne sunt oferite amintiri nepre?uite pentru istoria literar?, cu nu pu?ine idei. Pe unele dintre ele le-am adoptat deja pentru c? m-au convins. (Eugen Negrici)Crea?ia literar?, spiritul critic au fost profund afectate de polarizarea etica ?i politic?, dup? sf?r?itul comunismului rom?nesc. Etica ?i politica ?i-au dep??it limitele, chiar f?r? ca ele s? ajung? la o reala putere ?i autonomie. Publicul literar, sub?iat de noile interese proprii unei lumi deschise, s-a risipit ?i asist?nd la luptele fratricide ale scriitorilor ?i criticilor care, sub tiranie, fraternizaser? ?n numele impunerii sau cel pu?in al men?inerii criteriilor de art? ?i valoare. Prozatorul scrie o carte de cunosc?tor, g?ndit? cu o ?n?elegere vie, o carte necesar? realit??ii noastre literare, de ultima or?, dar ?i pentru un timp foarte larg, despre o literatur? ?i o critic? ?tr?date“ ?i mai pu?in traduse. Pentru c? ?tr?dare“ a fost, o ?tim bine, doar nu e vreun secret fer(m)ecat. (Marian Victor Buciu)

O ilustrare elocvent a poziiei pe care poetul Vasko Popa o ocup, la ora actual, pe plan mondial, este faptul c Barack Obama, n campania sa electoral pentru preedenia SUA (pe care a i ctigat-o), a afirmat, n 27 octombrie 2008, pe blogul Fundaiei internaionale Harriet, c poetul su preferat este Vasko Popa cu volumul Cutia mic, fiindc Vasko Popa: Este contient i responsabil de lumea n care triete i de propriul sine“. Nici John McCain nu s-a dus prea departe, preferndu-l pe confratele lui Vasko i, pn la un punct, modelul su – Henri Michaux. Aceasta este partea bun i frumoas a lucrurilor, care se datoreaz celor doi stlpi de susinere internaional a lui Vasko Popa, de aducere permanent a poeziei lui Popa n spaiul vast, universal, al limbii engleze: Anne Pennington, traductoarea i prietena familiei Popa (ale crei traduceri, i dup moartea ei, sunt, n continuare publicate), dar mai ales Charles Simic, unul din poeii americani de frunte, de origine srb (a emigrat n SUA la aisprezece ani), ctigtorul Premiului Pulitzer n anul 1991, i care n-a ncetat nici o clip s susin destinul de poet universal al lui Vasko Popa. De cealalt parte ns, politicul a jucat i n cazul lui Popa, ca i n cazul altor lideri, fie ei i formatori de opinie poetica, un rol nefast...“Liubia Raichici

Cosmoza, demonstrat? aproape matematic ?ntr-o construc?ie original?, este drumul sacru al ?mplinirii. Iubirea cosmic? e ideea de raport ?ntre Dumnezeu ?i lume, un raport ?ntemeiat pe compatibilitate ?i justificat prin deosebire. F?r? ea, crea?ia s-ar destr?ma. Cu ea, cele dep?rtate se apropie, se unesc, se ?nal?? ?i devin asemenea. Un parcurs temerar al g?ndului ?ntre generarea, degenerarea ?i regenerarea noastr?.Un demers care une?te prin metafizic? ?i metafor? trecutul cu viitorul, Orientul cu Occidentul, credin?a cu ?tiin?a, matematica cu teologia. Un eseu holistic profund ?i liric pres?rat cu sentin?e ingenue ?i disec?ii nemiloase. O carte despre cunoa?tere, care se cite?te cu creionul ?n m?n?...

La Zürich, c?nd intri ?ntr-un magazin, spui ?Grüetzi“, la Berlin, ?Hallo“, la Buenos Aires, ?Ola“, un ?Hallo“ ?ntors pe dos, poate unde-i pe emisfera cealalt?, la Viena, ?Grüss Gott“, dar ?i la Sibiu, acum 60 de ani, se spunea tot ?Grüss Gott“. Timi?oara nu cred c? f?cea opinie separat?, c? unde-i unu’ nu-i putere, o ?tie tot rom?nu’, dar nici Budapesta n-avea de ce s? fac? mofturi, de vreme ce Sisi, superba ?mp?r?teas? a Austriei, devenise regina Ungariei, datorit? unui foarte cool conte maghiar... cam a?a se ?ncruci?eaz? ?i limbile. ?Grüss Gott“ ?nseamn?: ?Salut?-l pe Dumnezeu“ sau ?Domnul s? te aibe ?n paz?“. Din binecuv?ntare a ajuns marcaj de grani?? a fostului imperiu habsburgic. Gata. Mi-am f?cut intrarea ?n scen?. De fapt n-am vrut dec?t s? v? spun ?Bun? ziua“. (Nora Iuga 29 decembrie 2009)

Poemele lui Virgil Botnaru au una dintre cele mai rare caliti regsibile la un debutant: anume polifonia. Dei arat numaidect recognoscibil, ele sun diferit de la o seciune la alta a crii; se vede, vreau s spun, c-s produse de un acelai spirit i o aceeai energeia, ns sunetul lor e mereu altul. Uneori, ele par contaminate de un misticism aproape pios, ca-n poemul (aproape un haiku) n care poetul trece dimineaa devreme pe lng catedral i gsete c Dumnezeu doarme; pentru ca dup cteva pagini s gseti o strigtur licenioas de dou versuri, deucheat dar simpatic; iar, dup alte cteva pagini, poemele devin documente ale unei melancolii virile, alcoolizate & depresive. E limpede, pentru mine, c Virgil Botnaru e un poet, al crui instrument acoper cteva octave bune; i c tie, de la bun nceput, cum s i-l exploateze. E, adic, un poet despre care tiu sigur c voi mai vorbi–cu ncredere & apreciere.“ – Radu Vancu

Femeile vin de pe Venus, b?rba?ii de la b?ut s?a n?scut ?n paginile s?pt?m?nalului de umor Ca?avencii. La cererea insistent? a cititorilor, o parte dintre textele rubricii B?t?i ?n dialog sunt adunate acum ?n acest volum. De?i pare c? e vorba de un ?r?zboi ?ntre sexe“, ?n realitate, autorii n?au dus niciodat? un r?zboi, ci un dialog. Ei lanseaz?, alternativ, c?te o tem? la care r?spunde cel?lalt. R?nd pe r?nd, toate stereotipurile care circul? despre via?a de cuplu sunt puse ?ntr?o lumin? umoristic?, eliberatoare. ?n mod normal, paginile care urmeaz? ar trebui s? v? salveze de la divor? sau m?car s? v? scuteasc? de a mai da banii pe terapie de cuplu. Cu o singur? condi?ie: s? ave?i umor.

Emmanuel Macron, c??tig?torul alegerilor preziden?iale din Fran?a ?i omul nou al politicii europene, ??i spune pentru prima dat? povestea, vorbind despre ideile care ?l inspir?, despre viziunea sa legat? de stat, cet??eni, Uniunea European?, ?ntr-o lume care se confrunt? cu probleme comune – imigra?ia, locurile de munc?, terorismul –, dar pe care trebuie s? le rezolv?m ?mpreun?.?Revolu?ia lui Macron, alternativa electoral? a Fran?ei la na?ionalismul lui Marine Le Pen, a cucerit imediat opinia public? de pe tot continentul european: o provocare deschis? la adresa populi?tilor ?i a acelora care nu mai cred ?n institu?ii, o revolu?ie f?r? promisiuni de?arte, care ar putea schimba pentru totdeauna modul de a face politic? ?n Europa. O carte puternic?, singular?, care pune bazele unei societ??i cu totul noi.?Sunt absolut convins c? secolul XXI, ?n care ?n sf?r?it am intrat, este ?n egal? m?sur? plin de promisiuni ?i de schimb?ri care ne pot face mai ferici?i. ?i asta v? ?i propun.Aceasta va fi lupta noastr? pentru Fran?a ?i nu ?tiu nimic mai frumos de at?t." –?Emmanuel Macron