The tales in the Grey Fairy Book are derived from many countries: ”Lithuania, various parts of Africa, Germany, France, Greece, and other regions of the world. They have been translated and adapted by Mrs. Dent, Mrs. Lang, Miss Eleanor Sellar, Miss Blackley, and Miss Lang. 'The Three Sons of Hali' is from the last century 'Cabinet des Faces,' a very large collection. The French author may have had some Oriental original before him in parts; at all events he copied the Eastern method of putting tale within tale, like the Eastern balls of carved ivory. ??The stories, as usual, illustrate the method of popular fiction. A certain number of incidents are shaken into many varying combinations, like the fragments of coloured glass in the kaleidoscope. Probably the possible combinations, like possible musical combinations, are not unlimited in number, but children may be less sensitive in the matter of fairies than Mr. John Stuart Mill was as regards music.

Cel mai vechi dintre cltorii romantici, Grigore Alexandrescu, n paginile consacrate vizitei sale la mnstirile olteneti (1842), ne ofer… destul de puin. Impresiile sale privesc mai degrab tradiiile istorice ale locurilor pe care le viziteaz sau unele particulariti ale ornduirii lor actuale. Cadrul natural este abia indicat. Cnd ajunge la Cozia, o simpl nsemnare topografic i este de ajuns… n faa Mnstirii Dintr-un Lemn descrierea este ceva mai bogat, dar fr elemente sensibile propriu-zise. Autorul descrie o configuraie, nu un peisagiu… Petera de la Polovraci l impresioneaz mai mult, dar spiritul de observaie rmne, chiar n faa acestui spectacol, inferior fanteziei constructive, creia i se pare a vedea, n grupul stalactitelor, siluete de copii sau de fantasmagorice fiine combinate din oameni i fiare, dac nu simple chipuri slbatice "c doi tlhari, care, cu armele gata, ateapt s atace un trector". Abia, ultima pagin a Memorialului jertfete esteticii timpului, zugrvind un motiv tipic-rasarirea lunii deasupra unei pduri… Pagina merit a fi reinut. Este acea prin care natura, ca obiect al descrierii literare, intr n operele prozatorilor romni, sub forma magiei lunare. Scriitorul nelege ce poate fi dulceag sau convenional n zugrvirea strlucirii nentinate a lunii i de aceea ntregete tabloul sau din contraste punnd alturi de lumin selenar, rspndit pe ziduri, pe stnci i poteci, masa ntunecat a pdurii rmase n umbr. Rsrirea lunii la Tismana rmne oricum o excepie n paginile de proz ale lui Grigore Alexandrescu.“Tudor Vianu, Arta prozatorilor romni, Chiinu, Casa de editura Litera, 1997, p. 69-70.

Mare poet clasic, Co?buc ?i-a asigurat locul printre marii creatori: Eminescu, Creang?, Caragiale, Slavici, prin con?inutul na?ional al operei sale, prin cultivarea ?i frecventarea clasicilor, prin puritatea expresiei ?i claritatea stilului, prin promovarea idealului de frumuse?e echilibrat?, ?n general prin ?nnoirea limbii poetice. Co?buc este – unanim recunoscut – un mare clasic al versului rom?nesc. Poet al naturii ?i al omului de la ?ar?, al exuberan?ei juvenile, al iubirii, al revoltei ?i luptei, al b?rb??iei, Co?buc ?nscrie una din cele mai pre?ioase experien?e ale literelor rom?ne?ti, ?ntr-un moment de r?scruce, c?nd, prin scrierile unei pletore de pseudoeminescieni, se crease ?n poezia noastr? o stare deprimant?, maladiv?, din care se p?rea c? nu exist? perspective de ie?ire spre un liman s?n?tos. ?n acest climat de mal de siecle, de Wetschmerz r?sare nea?teptat de viguros ?i nou George Co?buc, redres?nd poezia rom?neasc?, aduc?nd noi orizonturi, noi sensuri, noi valori artistice.

Pove?tile lui Creang? sunt delectabile deopotriv? pentru copii ?i pentru adul?i. ?ns? numai cei din urm? le pot gusta pe deplin savoarea. Creanga pare a nu-?i fi b?tut capul s? inventeze pove?ti: avea de?tul material la ?ndem?n? ca s? mai fie nevoie de a?a ceva. C?t datoreaz? el crea?iei folclorice anonime ?i c?t ?i este aceasta tributar? dup? publicarea pove?tilor ?i absorb?ia – sau re?ntoarcerea – acestora ?n circuitul oralit??ii e o chestiune ce poate interesa mig?loase cercet?ri erudite. Farmecul pove?tilor lui Creang? nu st? ?n inven?ie – cel mult, aici ?i-a spus cuv?ntul selec?ia f?cut? de scriitor dintr-un inventar disponibil at?t de bogat. Ceea ce atrage ?i cucere?te, ?n primul r?nd, e ?punerea ?n scen?“ – nemaivorbind de darul rostirii plastice, suculen?e, at?t de mult comentat ?i analizat.LIVIU PAPADIMA

Her ?ey ?evresiyle etkile?imsel bütünlükte anlaml? olmaktad?r. Soral?m yine de; Bütünü par?alar?ndan fazlas? yapan nedenler nelerdir? Evrende neyin ifadesiyiz? Canl?l?k, bilin?, ruh, duygular art?k anla??labilir midir? Canl?l?k h?z farklar?ndan m? olu?maktad?r? H?zl? bile?enimiz olan elektri?in; canl?l???n ve bilincimizin olu?umunda nas?l bir etken olmaktad?r? Bizleri olu?turanlardan beden, duygular, bilin?, ruh diye tan?mlad?klar?m?z aras?nda ba?lant?lar nas?l kurulmaktad?r? Sorular?, günümüzde enerjiler aras? ba?lant?, etkile?im nas?l kurulmaktad?r? Sorusu gibi oldu?u, yani her?ey gibi onlar?nda enerji oldu?u anla??lm??t?r. Ruh olarak tan?mlad?k, zihin-beden aras?nda ba?lant?y? kurmaya, duygular? anlamaya ?al??t?k. Bilincin, alg?n?n tüm bunlarla nas?l bir ili?kisi olabilece?ini sorgulad?k. Genelde ?yle oluyor ya, bütünün ?nce par?alar?n? anlamaya, par?alara ay?r?p anlamaya ?al??man?n sorunlar?n?n izlerini sürüp bütünle olan etkile?imini g?rmeye y?neliyoruz. Zaman?n i?inde zaman ge?irmemize ra?men bilincimizle, canl?l???m?zla nas?l ba?lant?l? oldu?unu g?rmezden geldik. Günümüz dünyas?n?n ula?t??? bilgi, ya?amsal deneyimlerin kaydedilip aktar?lmas?, izledi?imiz filmlerden tutun da, deneyimlerimizin h?zl? etkile?imiyle zaman aral?klar?n? orduk. S?n?r sistemimize benzeyen internet a?lar? olu?turduk. ?nsanl?k olarak yapay zekalar geli?tirdik. Hücre ile beden benzeri; canl?yla tüm canl?l???n, ekosistemin, varl???n etkile?im ?rüntüsü oldu?unu, etkile?imsel ?rüntüde anlam? oldu?unu ??rendik. Belki de olu?turdu?umuz yeni anlamlar gelecekte olu?acaklar?n par?alar?d?r. De?i?im devam ediyor. G?rünen o ki, canl?lar bu evrenin en ileri evrensel enerji alanlar?d?r. Soral?m kendimize; Evrende canl?l?ktan daha anlaml? bir ?ey var m?d?r? Dünya bilinci ?a?lard?r. Biriktirdi?i bilgi ve deneyimlerini, olu?umun ba?lang?c?ndan itibaren nesiller boyu aktarm??, ekosistemiyle bir bütün olarak evrilmi?tir. Ula?t??? bilin? halini ?evresiyle etkile?imsel d?ngü i?inde hep yeniden ?ekillendirmi?tir. D?nü?ümsel etkile?imin hi?bir zaman?n?n ayn? olmay??? temel evrensel durumun etkisiyle de zamanda evrilmi? ve günümüz dünyas?n?n paradigmas?na ula?m??t?r. Evrimsel ?rüntüye paralel geli?en teknolojik entegrasyonla bilgi, zamanda ?ok yo?un etkile?ebilmi?tir. Dünya üzerinde artan s?n?r hücresi say?s? yani artan canl? say?s?n?n olumlu bir yan? ise, bilginin etkile?imini art?rm?? olmas?d?r. Platon’un idealar dünyas?nda var olan?n kendi ba??na var olamayaca??n?, var olan?n ?ncül bir mükemmeli olmal? dü?üncesiyle hareket etti?i g?rülüyor. Bu dü?ünceye bi ele?tiriyle ba?lay?p daha sonra ele?tiriyide ele?tirelim. Diyelim ki bu dü?ünceye evrimin, zaman?n itiraz? var. Buna b?yle devam edersek ba?lang?? i?inde, uzaylar i?inde ba?layan evrenler olsa bile bugünki mant?k yine en ba?a d?nmemizi s?ylüyor. Yani ilk nas?l olu?tu? Bu olu?um ?ncesi uzay diyeyim en mükemmel saf hali olan B?R nas?l olu?tu. 1’de ise hi?bir ?zellik olmamal? yani nas?l olurda idea’lar oradan kaynaklan?r. Demek ki varl?k olu?umu bi süre?, evrim olur gibi. Sondan ba?a d?nsekte bi süre?, ba?tan ba?lam?? olsakta bi süre?. Bu ifadeler B?R d?ngüsü i?inde do?ru olabilir. ?dealar nereden geldi ?ünki sonu? olarak idealar B?R de olmamal? ?ünkü B?R farkl?l?k bar?nd?rm?yor. Asl?nda her ?eyi B?R kapsar, o kaynak potansiyeller alan?d?r. Haliyle her ?eyle ayn? alandad?r. Bi nevi potansiyeller alan?yla varl?k ayn? ?eydir, benzerdir. O halde Platon’un idealar kuram?n?n kayna?? ve kendisi bu evrendedir, bu evrendir. Günümüz bilim dünyas?nda ?oklu evrenler dü?üncesi olduk?a yayg?nd?r. O halde evrenlerin oldu?u daha dev uzaysal kaynaklar, alanlar olmal?d?r. ??te B?R belkide bizimde i?inde evrildi?imiz vede k?smen farkl?la?t???m?z her ?eyin kayna??, alan?d?r. Evren büyük tabii ancak büyüklük hep yan?lt?c? olmaya devam etmi?tir. Belkide hiper bir uzay hatta uzaylar alan?nda olabiliriz. Belki ama e?er do?ru b? dü?ünce ?ekliyse bu ilk soruyu yinede de?i?tirmiyor. ?lk ba?lang?? diye bir ?ey var m??

n vrst de 11 ani, Ivy Manx locuiete n inutul Caux, al crui conductor este teribilul Rege Mtrgun i unde legea trmului este otrvete sau fii otrvit“. Fr un degusttor de ncredere acreditat de Breasl care s-i stea mereu aproape, urmtoarea ta mas ar putea fi i ultima.Chiar mai ru, unchiul mult iubit al fetiei – ultimul farmacopat vindector din Caux – a disprut fr urm, lsnd-o pe Ivy cu trusa lui cu leacuri secrete, cu o cioar zgomotoas pe nume H i cu un degusttor nepriceput i mrav, cu nclinaie pentru picoteal.Nu mai e timp de pierdut! Ivy trebuie s-i pun n aplicare teribilul plan! mpreun cu un tnr degusttor pe nume Rowan – aflat pe fug dup otrvirea accidental a douzeci dintre grzile regelui –, fata pornete n cutarea unchiului ei. n aceste vremuri dominate de corupie i de uneltiri – n acest, pn nu demult, minunat loc strvechi –, cei doi copii, devenii acum dumanii ntregului regat, au un sprijin de ndejde.Dar ce vor oare urmritorii lor S fie nestemata de-o inegalabil frumusee ce pare – dei asta este practic imposibil – a fi scobit Sau o fi elixirul pe care ea nsi l-a creat i care are misterioase puteri vindectoare Sau oare poate fi vorba despre Ivy nsiSpus pe un ton uor ironic i de o prospeime irezistibil, primul volum al trilogiei Otrvurile din Caux“, Nestemata Scobit este o uimitoare poveste despre ierburi i magie, degusttori i otrvuri.

B?R DAMLA SEVG?YLE MERHABA ?Dokunan hafif bir esinti, bir damla ya?, bir kü?ük ka?amak bak??tan ve bir tatl? s?zden sonra yüre?in ?eperlerine yap???p kalan a?k?n izleriyle dolu ya?amakt?r belki de istenilen… ??zlemek sevgiyle yüre?e dokunmaksa; bir tatl? s?z, bir gidenin ard?ndan kalan iz, bir hüzün i?indeki umutsuzluklarda bile, umut arayan kalple var olmakt?r kimbilir belki de i?imizde kalan… ??zlemek; a?k?n g?zya?lar?nda, yar?n? olmayan a?klarda ve bir garip a?k?n i?inde bile mutlulu?u, sevginin kanatlar?nda ?zlemle arayarak yazmakt?r belki de sayfalarda saklanan… ?Kim bilir belki de sevgiyi i?inde bularak kanatlanmakt?r, kanats?z hallerinde bile ?zlemle a?ka u?makt?r… ?Her okunan ?iirin i?inde hissedebilmektir belki de; tarifi olmayan, tarifsiz o duyguyu, yüre?indeki bir k?v?lc?m ate?iyle canland?r?p ya?atabilmektir belki de arzulanan... ?Sevgiyle dolu sayfalarda, hissettiklerinizi bulup dolu dolu ya?aman?z dile?iyle… Cengiz ?ET?K 1964 y?l?nda Konya/Karap?nar do?du. ?lkokulu Emirgazi il?esinde okudu. Ortaokulu ve liseyi Karap?nar’da okudu. Endüstri Meslek Lisesi Torna tesviye’den mezun oldu. 1989 y?l?nda Burdur E?itim Yüksek Okulu’ndan S?n?f ??retmeni olarak mezun olduktan sonra 1990 y?l?ndan bu yana zaman zaman idarecilik yapsa da ?u an Uzman S?n?f ??retmeni olarak ?al??makta olup iki k?z babas?d?r. 1986 y?l?nda ilk ?yküsü “sonun Ba?lang?c?” bir sinema dergisinin a?t??? yar??mada birinci gelmi?tir. Finike yerel gazetelerinde 2005 y?l?ndan sonra bir?ok k??e yaz?lar? yay?nland?. 2006 y?l?nda ilk ?iir kitab? “Son S?züm Sana Gülüm” yay?nlad?. ?kinci kitab? “Siyahlarday?m Alev Bak??l?m” 2008 y?l?nda yay?nland?. Ayr?ca güfte halinde “ Siyahlarday?m” 2010 y?l?nda ve “Vazge? G?nlüm” 2016 y?l?nda iki ?iiri bestelenip ?ark? olarak hayat bulmu?tur. 2017 y?l? son ay?nda ilk bilimkurgu roman? “Pokentranl? G?kmen” okurlar?yla tan??t?.

On the second day of July in the year 1863 the Civil War in America was at its height. Late in the preceding month Lee had turned his face northward, and, with an army of a hundred thou-sand Confederate soldiers at his back, had marched up into Penn-sylvania. There was little to hinder his advance. Refraining, by reason of strict orders, from wanton destruction of property, his soldiers nevertheless lived on the rich country through which they passed. York and Carlisle were in their grasp. Harrisburg was but a day’s march away, and now, on this second day of July, flushed with fresh victories, they had turned and were giving desperate battle, through the streets and on the hills of Gettysburg, to the Union armies that had followed them. The old commonwealth was stirred as she had not been stirred before since the fall of Sumter. Every town and village in the state responded quickly to the governor’s call for emergency troops to defend the capital city. Mount Hermon, already depleted by gen-erous early enlistments, and by the draft of 1862, gathered to-gether the bulk of the able-bodied men left in the village and its surroundings, and sent them forth in defense of the common-wealth. Not that Mount Hermon was in especial danger from Lee’s invasion, far from it. Up in the northeastern corner of the state, on a plateau of one of the low foot-hills of the Moosic range, sheltered by the mountains at its back, it was well protected, both by reason of distance and location, from the advancing foe. But Mount Hermon was intensely patriotic. In the days preceding the Revolution the sturdy pioneers from Connecticut had met the equally sturdy settlers from the domain of Penn, and on this plateau they had fought out their contentions and settled their differences; the son of the Pennamite had married the daughter of the Yankee; and the new race, with love of country tingeing every drop of its blood a deeper red, had stayed on and possessed the land. So, on this July day, when the armies of North and South were striving and struggling with each other in bloody combat back and forth across the plain and up the hills of Gettysburg, Mount Hermon’s heart beat fast. But it was not for themselves that these people were anxious. It was for the fathers, husbands, sons, lovers in that army with which Meade, untried and unproven, was endeavoring to match the strategy and strength of Lee. News of the first day’s skirmishing had reached the village, and it was felt that a great battle was imminent. In the early evening, while the women were still busy at their household tasks, the men gathered at the post-office and the stores, eager for late news, anxious to discuss the situation as they had learned it. In the meantime the boys of the town had congregated on the village green to resume the military drills which, with more or less frequency, they had carried on during the summer. These drills were not wholly without serious intent. It was play, indeed; but, out of the ranks of these boys, three of the older ones had already gone to the front to fight real battles; and it was felt, by the men of the town, that the boys could not be too thoroughly imbued with the military spirit. So, on this July evening, wakened into new ardor by the news from Gettysburg, they had gathered to resume their nightly work—and play.There were thirty-three of them, ranging in years all the way from eight to eighteen. They were eager and enthusiastic. At the command to fall in there was much pushing and jostling, much striving for desirable places, and even the young captain, with great show of authority, could not quite adjust all differences to the complete satisfaction of his men.Before the confusion had wholly ceased, and while there were still awkward gaps in the ranks, a tall, straight, shy-mannered boy of seventeen, who had remained hitherto on the outskirts of the group, quietly slipped into one of the vacant places.

Cartea este rezultatul anchetelor desf??urate ?n paginile revistei Contemporanul – anchete ce au abordat o problema delicat?, ocolit? de nu pu?ini c?rturari: ?Problema evreiasc?". Se pronun?? pe marginea acestei disputate teme actuale personalit??i ca, de pild?, Dumitru ?epeneag, Matei C?linescu, Ion Vianu, Irina Cajal, Ion Iano?i, Nicolae Breban, ?i nu pu?ini al?i importan?i actan?i ai vie?ii sociale, politice ?i culturale din Rom?nia de azi.Un manual indirect de istorie, cartea e destinata studen?ilor, elevilor, profesorilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Cum dispare, cu de la sine putere, realismul socialist, transform?ndu-se – ?n textele publicate dup? ‘90 – ?ntr-un ?realism atroce“, ce oglinde?te p?r?ile ?ntunecate ?i incendiare ale existen?ei? Minimonografia Nicoletei S?lcudeanu, critic, profesor ?i istoric literar, r?spunde sugestiv ?i pertinent la aceast? ?ntrebare, cartea ei constituind-o un manual indirect de istorie a literaturii postdecembriste. Cartea se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Noi venim pe lumea aceasta cu un suflet sincer ?i cu ochii larg deschi?i. Primim cu ?nc?ntare fiecare raz? de soare, observ?m curcubeul ?n fiecare pic?tura de ploaie ?i respir?m cu tot pieptul, pun?ndu?ne ?n fa?a v?ntului. Dar trec anii ?i ceva se ?nt?mpl?: noi brusc observ?m c? ne?am dezobi?nuit s? r?dem, entuziasmul a fost ?nlocuit cu morm?itul, iar a?teptarea bucuriei, cu am?r?ciunea dezam?girii. ?i doar o prim? adiere de v?nt de prim?var? ne treze?te ?n suflet amintirea acelei perioade de aur, c?nd via?a noastr? era una adev?rat?, ?mplinit? ?i fericit?. Vom face o c?l?torie ?mpreun? cu marele maestru Vladimir Lermontov. Dansa?i, lua?i zborul ?i zbura?i spre o nou? via?? minunat?. Mai simplu dec?t at?t nu poate fi!

ncepnd cu Grdina magistrului Thomas (1995), care reprezint debutul su editorial, tefan Borbély se recomand ca un critic eliberat de marotele locale, dezinhibat de complexe endemice i dotat cu o deschidere hermeneutic n care referinele creative principale par a fi acelea germane (Nietzsche, Freud, Jung, Kafka, Hermann Hesse i Thomas Mann). Autorul tezei de doctorat De la Herakles la Eulenspiegel. Eroicul (publicat sub form de carte n 2001) reuete s depeasc handicapul speculativ att de flagrant pentru critica noastr postbelic, rmas la stadiul unui orizont de ateptare provincialist, n imposibilitate de a lua contact cu ideile critice din alte pri i a se sincroniza normal cu demersul interdisciplinaritii. Alonja deschiderii comparatiste, ca i apetitul tririi nietzscheene a ideilor fac din tefan Borbély o personalitate critic n expansiune. El este un hermeneut de descenden eliadist care cerceteaz topologia auroral a umanitii, subsumnd-o categoriei eroicului, n perimetrul creia se pot decela fundamentele culturii i civilizaiei mediteraneene. Prin opera de cercettor i culturolog avizat, tefan Borbély este un exemplu important de integrare a criticii noastre postdecembriste n sfera hermeneuticii europene.“ – Marin Mincu

Prefa?? de Andrei Vochin Pe mul?i dintre ei i-a comentat pe viu! Pe al?ii i-a v?zut juc?nd, iar despre ceilal?i a aflat citindu-i pe marii cronicari ai acelor vremuri... Avand ?n spate o experien?? de peste 2000 de meciuri comentate la cel mai ?nalt nivel, Bogdan Socol a ?ncercat s? prezinte, a?a cum a fost, via?a ?i cariera a "100 de fotbali?ti legendari". Dupa o munc? minu?ioas?, mig?loas?, dar ?i foarte frumoas?, comentatorul Digi Sport a reu?it s? adune ?n 400 de pagini 100 de pove?ti speciale ale unor oameni care au marcat nu doar istoria fotbalului, dar ?i a omenirii prin impactul lor. ?n "100 de fotbali?ti legendari", ve?i afla cum un meci de fotbal i-a salvat via?a unui viitor campion mondial, cum cel mai mare atacant italian al tuturor timpurilor se motiva cel mai bine ?naintea meciurilor petrec?nd o noapte ?ntreag? lang? ni?te doamne de companie sau care a fost primul juc?tor care a f?cut o schimbare, f?r? ca antrenorul s? mai aib? vreun cuv?nt de spus. Pe parcursul lecturii acestei c?r?i, ve?i ajunge, prin intermediul celor 100 de eroi, din epoca interbelic? p?n? ?n zilele noastre, trec?nd ?i prin dramele din preajma celui de-al Doilea R?zboi Mondial, prin comunismul care a obstruc?ionat at?tea cariere m?re?e, prin dictaturile militare din America Latin? ?i prin toat? perioada de incertitudini a R?zboiului Rece. Fotbalul a ?nvins toate problemele, ?ns?, ?i a mers mai departe cu pove?tile sale. "100 de fotbali?ti legendari" ?i cinste?te a?a cum se cuvine ?i pe cei mai mari juc?tori rom?ni care ne-au marcat existen?a, Nicolae Dobrin, Ilie Balaci, Gic? Hagi, Gic? Popescu ?i Miodrag Belodedici. Bogdan Socol a ?capturat” ?ntre coper?ile noii sale lucr?ri 100 de fotbali?ti legendari din istoria acestui sport. Nu m? pot aventura s? spun c? ei sunt cei mai mari, pentru c? ?n orice astfel de anchet? nici un argument nu este mai puternic dec?t altul. Poate a mai sc?pat unul, poate c? noi, cei mai vechi, i-am prins ?i pe al?ii juc?nd ?i i-am v?zut pe viu, motiv pentru care am putea spune c? au fost mai buni ca al?ii care au prins un loc ?n volumul de fa??. De fapt, nici nu mai conteaz?. Ceea ce va r?m?ne atunci c?nd ve?i termina de citit ?i ultima poveste din acest volum va fi sentimentul acela de prea plin de informa?ie, de pl?cut? sa?ietate, pe care orice consumator de sport o dore?te. Cu at?t mai mult unul care e ?i el prizonier pe via?? ?n aceast? minunat? ?nchisoare a pasiunii numit? fotbal. (Andrei Vochin)

Constat c literatura mare n-au scris-o, dup 1989, cei care ctigaser puterea, n cultur, sub eticheta biruitoare de postmodernism, ci scriitorii singuratici, indiferent de generaie, indiferent dac unora li s-au pus stigmatul de expirai. Nicolae Breban, o spun de la bun nceput, a dat una dintre marile cri ale literaturii romne moderne i transmoderne, aproape o carte-testament. (...) Singura cale este una dintre cele mai lucide cri care s-au scris vreodat, capodopera-sintez a operei lui Nicolae Breban, susinut la o tensiune narativ excepional. (...) Singura cale este unul dintre marile romane transmoderne, n varianta cinic/kynic.“ – Theodor CodreanuCred c un mare scriitor cum este Nicolae Breban ar merita mult mai mult atenie de ct a avut parte n ultimii douzeci de ani, cnd s-a ncpnat s fac ceea ce a fcut dintotdeauna, indiferent de epoca pe care a traversat-o, indiferent de situaia social pe care a avut-o: s scrie. Ca orice mare creator, Breban a avut mereu puterea de a institui prin scrisul su, n pofida evidenelor, normalitatea.“ – Bogdan Creu)Nicolae Breban, nscut n 1934, continu, de la debutul su literar din 1957 i de la publicarea primului su romn, Francisca, n 1965, s fie o prezen de vrf n literatura romn contemporan. (...) Autorul attor volume a probat, de asemenea, un singular curaj civic, atunci cnd, la nici doi ani de la alegerea sa, exclusiv pentru merite culturale, ca membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Romn (august 1969), a dezavuat, la Paris, n mod public, regimul Ceauescu, pentru tezele culturale dogmatice din iulie 1971. Cu acel prilej, i-a dat i demisia din funcia de redactor-ef al principalei reviste literare autohtone, Romnia literar. El a refuzat, totui, exilul i s-a ntors n Romnia, suportnd cu demnitate urmrile gesturilor sale de nesupunere n numele unei contiine scriitoriceti libere...“ – Ion IanoiN. Breban este mai ales unul dintre marii romancieri ai literaturii romne dintotdeauna, cel mai important dintre romancierii notri actuali, sincron, prin formele i substana ficiunii, celei mai semnificative literaturi contemporane universale.“ – Marian Victor Buciu

Prix Médicis ?tranger, Fran?a, 2010Premi Llibreter, Spania, 2011California Book Award, 2008Grace Paley Price, 2007Dac? ideea de ?eliberare prin scris“ are ?n ea o s?m?n?? de adev?r, povestirile cvasiautobiografice din acest volum reprezint? cea mai bun? exemplificare. Obsedat de imaginea unui tat? ciudat, greu de ?n?eles, care pare s? nu-?i fi g?sit nic?ieri locul potrivit, David Vann ?ncearc? s? ?i traseze traiectoria de via??, pentru a-l ?n?elege mai bine ?i pentru a reu?i s? se ?mpace cu el. ??i rememoreaz? mai ?nt?i copil?ria, momentele dureroase sau senine petrecute al?turi de tat?l s?u ori cu g?ndul la el. ??i imagineaz? apoi o c?l?torie cu el ?n Alaska, unde se retrag am?ndoi ?ntr-o regiune nelocuit?, ?n mijlocul naturii s?lbatice, ?ncerc?nd parc? s? transforme ?n realitate atrac?ia dintotdeauna a tat?lui fa?? de ?spiritul de frontier?“, nostalgia unei austerit??i care ar fi putut s? compenseze via?a tr?it? p?n? atunci ?n dezordine, egoism ?i ?n?el?ciune. Cu o intransigen??, dar ?i o ingenuitate remarcabile, b?iatul merge p?n? la cap?t al?turi de tat?l s?u ?i rezolv? ?n mod radical nu at?t enigma acestuia, c?t raporturile sale filiale cu el ?i conflictul moral devastator din via?a tat?lui.Volum tradus ?n 19 limbi

S? fii un tat? minunat pare o sarcin? de-a dreptul imposibil? uneori. Se a?teapt? de la tat?l modern s? poat? face orice – s? poarte ?ntotdeauna de grij? familiei, s?-i motiveze pe copii, s? fie un bun ?ndrum?tor, consilier, educator, gestionar, asistent medical, nutri?ionist, ofi?er de securitate... iar lista r?m?ne deschis?.Autorul le d? o speran?? tuturor ta?ilor care, p?n? acum, s-au descurcat ?i ei cum au putut, oferindu-le un ghid complet pentru a se implica direct ?n via?a copiilor lor, din momentul concep?iei ?i p?n? c?nd ace?tia ajung la v?rsta adult?. O lucrare necesar? at?t proaspe?ilor t?tici ?i celor cu state vechi, c?t ?i oric?rui b?rbat care sper? s? devin? ?ntr o bun? zi tat?.

Biblioteca pentru toi copiii“ cuprinde cele mai preuite opere ale scriitorilor clasici ai literaturii romne i universale. Crile de neuitat ale copilriei sunt disponibile astzi si in format e-book.Capodoper a literaturii pentru copii i adolesceni, Robinson Crusoe rmne i astzi o carte fundamental a primelor lecturi. Creat n 1719, ea a legnat copilria multor generaii, fiind rspndit pe toate meridianele lumii. Jean-Jaques Rousseau considera romanul un excelent tratat de educaie, iar André Malraux l aaz pe nlimile atinse de Cervantes i de Dostoievski. Mereu vie, cartea lui Daniel Defoe ne nva s fim nelepi i curajoi, s sperm i s nvingem.“

Am ales cazul de ruptur n evoluia unor exponeni proemineni din literatura romn actual, ruptura care a dus fie la impas, fie la regenerare. Pentru termenii conflictului un factor hotrtor l-a constituit n condiiile date epoca n formele ei de constrngere i de emulaie. Sunt convins c n alte circumstane ecuaia ar fi avut componente diferite. Nu sugerez c ar fi obligatorie restrngerea n ilustrarea pe care o propun, s-ar mai fi putut aduga cu aceeai ndreptite, recunosc, i alte aplicaii. Analizele nu sunt exhaustive, ele insist asupra unui fenomen caracteristic. Deruta ivit la unii pe traseu, parial sau total, s-a articulat pe planul angajrii civice i al nchegrii estetice. Trebuie s remarc o diferen n abordare, deoarece unii din cei selectai (G. Clinescu, M. Preda) nu mai sunt n via, aadar pentru ei e exclus posibilitatea unei schimbri de destin. A survenit pentru toi necesitatea unei racordri la orizontul epocii moderne, la presiunea raporturilor de for, la nvala dogmatismului, la ansele unei sincronizri cu Europa. Imperios necesar a fost lepdarea de prejudecile naionaliste i provinciale, ieirea din comarul ideologiei i al somaiei dure.“ – S. Damian

Cu ani ?n urm?, Lyra Davis l?sa ?n urm? o lume de bog??ie ?i privilegii, precum ?i pe cei pe care ?i iubea cel mai mult ?n lume, incapabil? s? ?mpace a?tept?rile familiei sale cu n?zuin?ele propriei inimi s?lbatice. Acum duce o existen?? lini?tit? pe insula Capri, ?nv???nd s? e bucure cu adev?rat de via??, al?turi de b?rbatul pe care ?l consider? sufletul pereche.Fiica ei, Pell, acum ?n v?rst? de 16 ani, ?i sora ei mai mic?, Lucy, ?nc? ?i duc dorul mamei care le-a p?r?sit c?nd erau copii. Pell crede c? ?tie motivele pentru care Lyra le-a abandonat, ?i, dup? moartea tat?lui lor, va traversa lumea ca s? o g?seasc? pe mama pe care ?i-o aminte?te ?i s? afle adev?rurile ad?nc ascunse, pe care Lyra nu a putut s? le dezv?luie p?n? acum.Un albastru infinit este o poveste despre dragoste, familie ?i prietenie ?n vie?ile a dou? femei care se re?nt?lnesc ?n locul unde ?ncep visele – ?i unde se pot ?mplini ?n cele din urm?.

Un roman de excep?ie, cu o intrig? de prima m?n?. Un roman care se cite?te cu sufletul la gur?.

M aplec critic spre o literatur nc insuficient cunoscut, marcat n ultimele decenii i de obsesia sau complexul Premiului Nobel. Atitudinea noastr comun fibrileaz excesiv de relativizant sau absolutizant, ncercnd s devin acionar i s provoace reaciuni ntr-un domeniu artistic universal, cu suport multilingvistic. Rmn la convingerea c exemplaritatea este efectul stranietii privit ca insolit familiaritate. Testez, cum am mai spus, fondul autohton i forma universal, n epic romneasc din secolul XX, evideniind experimentului substanial, n msura n care se integreaz n – i face sau ncearc diferena de – epic occidental. Dincolo de valoarea intrinsec, prin traducere merituoas i meritat, se va arta c literatura romn, chiar i prin proz, vine ntr-un (de)mers firesc, de vie comunicare, spre doritul i hulitul Premiu Nobel...“ – Marian Victor Buciu