Un fascinant atelier de crea?ie unde sunt convocate c?r?ile cele mai importante ap?rute ?n perioada postdecembrist?, meritul acestei monografii fiind acela de a aborda un domeniu marginalizat ?n ultimii ani ?i tratat pe nedrept ca o cenu??reas?. Rostul acestui studiu monografic este acela de a informa lectorul asupra poeziei majore scrise ?n Rom?nia, redeschiz?ndu-i apetitul pentru Poezie. Cartea se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

In a tale of sand, songs, survival and untimely erections, it takes a trek along the Australian coastline for Benjamin Allmon to find himself, and the true key to happiness. It is 2006. After more than a decade trying to make it in the music industry, singer-songwriter Ben is getting desperate. As his former bandmates settle into sensible careers he gives it one last shot and records his debut album. The only problem – how to promote it?? In homage to the Deep South bluesmen who walked and played their way to Chicago, he decides to trek 1000 kilometres of Australian coastline. Kissing his girlfriend goodbye, he sets off with a guitar, a sleeping bag and a heroic miscalculation of what he’s getting into.? Beset by bushfires, dingoes, and septuagenarian nudists, fame seems to forever be over the horizon. Penniless and lost, the tour soon becomes a matter of survival instead of climbing the charts. Through his encounters with the people you only meet when walking slow and sleeping rough, Ben realises that what he wanted at the outset has changed enormously.

Το συγγραφικ? αυτ? ?ργο ε?ναι απ?σταγμα των ιδια?τερων συναισθηματικ?ν δεσμ?ν του συγγραφ?α με το εσ?τερο κομμ?τι τη? ψυχ?? του και τον αν?τερο φ?λακα ?γγελ? του, ?που ο ?διο? ο ?γγελο? μιλ? με σαφ?νεια και απαρ?μιλλη αγ?πη προ? αυτ?ν, μεταφ?ροντα? την ευλογ?α που συναντ? κανε?? στα κρυμμ?να καταπρ?σινα λιβ?δια του καρδιακο? πεδ?ου, ?που επ?ση? τα ροζ λουλο?δια επικρατο?ν. Ε?ναι πρ?γματι μια προσωπικ? μελ?τη γεμ?τη με πλο?σια συναισθ?ματα, ?που τι? ιερ?? στιγμ?? τη? σιωπ?? αναδ?ονται τα στοιχε?α του πυρ?να τη? ?παρξη? και αυτ? αντιμ?χονται την κ?λπικη προσωπικ?τητα, με νικηφ?ρα πορε?α την υπ?ρμαχο αγ?πη και τη συμπ?νια για κ?θε τι που υπ?ρχει σ?μερα. ?Μπορε? το σ?μερα να νικ?σει την εμμον? στο παρελθ?ν και το φευγι? στο μ?λλον?? ... Μα δεν υπ?ρχει τ?ποτε ?λλο παρ? μ?νο αυτ? η στιγμ? που διαβ?ζει? αυτ? την απλ? φρ?ση!!!... Υπ?ρχει? τ?ρα!!!...

Again and again, in Denver Welte's exquisite Dew Drops, poems startle us into awareness of the understated, the nearly always invisible and the marvelous; those aspects of life that come under the rubrics of loneliness and joy. Welte combines a light lyricism with a postmodern sensibility for life. This collection was gathered from a one time weekly blog that appeared over four years. They are arranged in date order rather than by theme, so that you may witness the poet's growth.

Poruke radosti i vedrine neophodne svakom novom pokoljenju -- pesme bez kojih se ne mo?e odrasti. S originalnim ilustracijama iz ?asopisa Neven.

Cartea pe care joac? de la ?nceput D. ?epeneag este aceea a (neo)avangardei. A fost firesc ?i miraculos s? o ?nceap? la Bucure?ti, ?ntr-un moment de straniu, nea?teptat ?i viclean experiment politic ?liberal“-na?ional-comunist, c?nd literatura rom?n? ren??tea, ?n felurite chipuri, din cenu?? realist-socialist?. La Paris, ?n ianuarie 1971, descoperea o lume artistic? diferit?, dar cu dificult??i diferite ?i deloc ?ncur?j?toare. Exemplele lui Tzara, Isou, Ionesco, inimitabile, r?m?n, la o analiz? lucida a ?anselor, doar consolatoare. Nu-i u?or s? convingi o lume pentru care ?nnoirile at?t de frecvente au fost confiscate de tradi?ie. Parisul, Fran?a, limba lui Jarry s-au dezobi?nuit temeinic s? mai a?tepte scandaluri estetice de import. Produc?ia artistic? intern? e suficient?, chiar excedentar?. Sunt timpuri f?r? glorie, grele, pentru avangardi?tii parizieni. (Marian Victor Buciu)

Unul dintre volumele de v?rf ale scriitorului german, ?n traducerea romancierului Nicolae Breban.

Existen?a diafana, care continu? volumele de autor Cercul de gra?ie (2003) ?i O carte pe s?pt?m?n? (2007), reprezint? o foarte echilibrat? ?i competent? radiografiere a simptomatologiei editoriale rom?ne?ti din anii 2000-2010, ?tefan Borbely unind ?ntre coper?ile aceluia?i volum at?t texte dedicate unor nume consacrate ale literaturii rom?ne (Marin Sorescu, Mircea Zaciu, Nicolae Breban, Marin Mincu, Livius Cioc?rlie, Adrian Marino, Horia-Roman Patapievici, Mircea C?rt?rescu, Paul Cornea, Dan C. Mih?ilescu), c?t ?i analize ale unor autori tineri, care s-au f?cut cunoscu?i ?n ultimii ani (Adrian Dohotaru, C?t?lin ?i Roxana Ghi??, Adriana Teodorescu, Florina Codreanu, Ioana Macrea-Toma, Constantina Raveca Buleu), cu c?r?i preponderent din domeniul istoriei ?i sintaxei mentalit??ilor ?i cel al studiilor culturale. Fire analitic?, scrut?toare, dotat? cu o bun? deschidere teoretic? ?i cu o impecabil? precizie a conceptelor, ?tefan Borbely este interesat cu prec?dere de idei ?i de simptomatologii culturale, textele dedicate jurnalului lui Adrian Marino (Via?a unui om singur), experimentalismului lui Marin Mincu sau modernit??ii ?n lectura lui Paul Cornea (toate prezente ?n carte) fiind dintre cele mai bune care s-au scris ?n domeniu. Pornind de la cazuri particulare ?i de la volume care au, f?r? excep?ie, o deschidere ideatic? vast?, incitant?, cartea profesorului Borbely reprezint? un foarte suplu efort de sintez? critic?, realizat? cu har, competen?a ?i profesionalism.

O alta fa?? a tranzi?iei ce atinge mediul rural, o familie ce risc? s? se destrame. Stil clasic, de un calm ?i o limpezime imperturbabile. Un roman fascinant, destinat marelui public cititor.

n ce msur literele romne, viaa cultural din ar, au fost nfluenate de ara lui Goethe i Hegel n atenia cercettorului se afl, n special, cultura romneasc a secolului al XIX-lea. Nu sunt, nici pe departe, trecute cu vederea timpurile noastre. Cartea – scris ntr-un stil alert, viu, cu o fraz exact i melodioas, avnd luciul sabiei de Damasc – e destinat studenilor, elevilor, profesorilor, precum i publicului larg de cititori.

Celebrul, iubitul ?i controversatul profesor de filozofie Ion Petrovici a avut o via?? fracturat?. ?ntr-o vreme, a urcat p?n? pe Everestul performan?ei ?i al recunoa?terii publice, de unde, atunci c?nd istoria s-a virusat de o ideologie apocaliptic?, s-a pr?bu?it direct ?n groapa Marianelor – b?ntuit? de tot felul de silnicii ?i nes?buin?e. Mult? vreme s-a am?git cu ?n?elesul m?ng?ietor al filosofiei (De consolation philosophie), a?a cum i-l h?r?zise cei vechi, dar s-a ?i ?nfiorat de mizeriile ei, atunci c?nd a v?zut-o dec?zut? ?n condi?ia de surogat ideologic. Oare trebuia, dup? ce-a privit lumea prin sp?rtura pe?terii lui Platon, s-o p?ndeasc? ?i din spatele gratiilor ?i-a z?voarelor trase? Vremurile noi, r?scolnice, l-au g?sit total nepreg?tit. Glasul s?u, obi?nuit s? peroreze ?n aule universitare, ?n Camer?, ?n Academie, ?n cadrul unor fastuase reuniuni interna?ionale a fost, pentru multe decenii, obligat la t?cere. […] Paginile memorialistice reproduse de noi ?n aceast? carte reprezint? doar o diviziune (cap. VIII) dintr-o lucrare mai elaborat? ?i necunoscut?. Nu ?tim unde se g?sesc restul paginilor, dar n?d?jduim c? de?in?torul lor s? g?seasc? o formula de punere ?n circula?ie public? a ?ntregului material pentru a putea reconstitui o perioad? important? din via?a sa ?i, implicit, din istoria acestei ??ri. Dup? c?te putem estima, perioada circumscris? de aceste amintiri sub?ntinde anii cei mai grei din istoria mai recent? a ??rii noastre.

Mitul felin ?n literatura universal? este o lucrare ?n care s-a ?ncercat sintetizarea ?ntr-o form? accesibil?, ?ns? f?r? a fi superficial?, a unei cantit??i impresionante de material, material g?sit at?t ?n publicistica rom?n? c?t ?i cea str?in?. Subiectul lucr?rii a fost o alegere subiectiv?, fiind aproapiat de sufletul autoarei. Fiecare capitol ?n parte trateaz? un aspect al temei dezv?luite ?n titlu, respect?nd ?n acela?i timp o linie cronologic?, acest lucru facilit?nd ?n mod semnificativ ?n?elegerea ?i asimilarea informa?iei. ?ns? ?ntreaga lucrare are ca punct comun permanenta oscilare ?ntre planul real ?i cel fantastic, fabulos, ?ntre documente oficiale (precum cronicile) ?i m?rturiile oferite de supersti?iile populare. ?n primul capitol observam ?ara de origine a pisicii, Egiptul, ?i modul ?n care aceasta era tratat? ca o zeitate cu atribu?ii contradictorii (uneori benefice, alteori sinistre). De?i exportul lor a fost interzis de catre egipteni din motive religioase, acest lucru nu a ?mpiedicat r?sp?ndirea lor ?n toate culturile lumii. Sunt analizate de asemenea ?i diversele legende legate de na?terea pisicii la diferite popoare. Al doilea capitol trateaz? ?n detaliu o tr?s?tur? principal? a mitului felin ?i anume aspectul s?u, parc? implicit, feminin. Feminitatea, tandre?ea, instinctele materne, capriciile, viclenia, elegan?a, independen?a sunt doar c?teva dintre calit??ile comune ale femeii ?i pisicii, calit??i ?nf??i?ate de nenum?ra?i scriitori ?i arti?ti din toate timpurile ?i culturile.Capitolul al treilea ne ?nf??i?eaz? eternele conflicte dintre pisici ?i c?ini (lupt?ndu-se pentru ?ncrederea ?i afec?iunea omului), dintre pisici ?i ?oareci (o ?lupt?“ milenar? ?ntre Bine ?i R?u, unde binele, reprezentat de pisic?, nu ??i poate p?stra mereu puritatea). Aceste ?lupte“ au avut ca rezultat obsesia multor popoare pentru pisici. Dar cu toate acestea, pisicile au fost ?i vor r?m?ne fiin?e independente, niciodat? accept?nd un ?st?p?n“. Nu sunt pu?ini scriitori care ?n operele lor au ?nf??i?at pisicile asemenea unor oameni, capabile de absolut orice: a scrie, a citi, a c?nta, a juca teatru ba chiar ?i a vorbi. Ele au ?i unele dintre calit??ile omului (compasiune, abilitatea de a iubi) dar ?i c?teva dintre defectele acestuia (egoism, violen??, indiferen??). De asemenea li se atribuie puteri supranaturale cum ar fi clarviziunea.

asopis za kulturu i drutvena pitanja, bavi se socijalno angaovanim temama. Izlazi kvartalno. Prvi broj posveen je Oskaru Daviu

Su historia es diferente a la de las otras personas exitosas en la historia. Su ética laboral es conocida, pero a la vez diferente. ?Qué hay en él que lo hace un súper triunfador? ?Qué lo hace conducir intensamente hacia sus objetivos? ?Por qué puede convertir una idea en un éxito sorprendente? Léelo, y descúbrelo. La necesidad de comprender a los que triunfan más allá de nuestra propia imaginación es inherente a todos nosotros. El deseo innato es impulsado por nuestra profunda y subyacente necesidad de encontrar mejores formas para lograr nuestros objetivos, comprender nuestros sue?os y elevarnos hasta lograr nuestros desafíos.?Este libro trata sobre los eventos subyacentes de Jeff Bezos y las formas en que influyeron en su vida, además de conocer la forma en que respondió y los usó para su beneficio. El libro no pretende conocer las fibras que componen el contenido de su corazón; ningún hombre puede saberlo. Pero lo que hace es encadenar múltiples eventos y ver las sombras que proyecta.Todo eso es descrito para que usted pueda encontrar los elementos que podrían ser su semilla, logro y grandeza. La historia de Bezos traza el camino desde que fue joven, observa sus acciones y logros, y descifra la existencia de su mayor logro, Amazon, de una manera que refleja su carácter, intelecto y educación.

Bu kitapta Türkiye Cumhuriyeti'nin Atatürk'ten sonra gelen en ba?ar?l? lideri Recep Tayyip Erdo?an'?n siyasi hayat? ve ?zellikle icraat?n ba??nda oldu?u Ba?bakanl?k d?nemi yer almaktad?r. Ba?bakanl?k d?neminde ya?anan siyasi ve gündemi olu?turan olaylar kronolojik olarak s?ralanm??t?r. Bu eserde "Ba?ar?l? bir siyaset?i nas?l olunur?" sorusunun cevab?, 13 y?ll?k Ba?bakanl?k yapt??? g?revinde nas?l ba?ar?l? oldu?unun yan?t?, Recep Tayyip Erdo?an'?n hayat?ndan kesitler ve Recep Tayyip Erdo?an'?n farkl? konulardaki de?erlendirmeleri ve g?rü?leri vard?r. Ayr?ca Recep Tayyip Erdo?an'?n karakteri, ald??? ?düller ve yabanc?lar?n g?zünden Recep Tayyip Erdo?an hakk?nda yorumlar yer almaktad?r. "Yeni Türkiye" olarak tan?mlad??? Recep Tayyip Erdo?an'?n Türkiye'sinden bizim almam?z gereken dersler de elbette vard?r...Recep Tayyip Erdo?an, 26 ?ubat 1954'te ?stanbul'un Kas?mpa?a semtinde ailesinin ü?üncü ?ocu?u olarak do?du. Ahmet Erdo?an'?n Tenzile Erdo?an'la olan ikinci evlili?inden bir erkek ?ocu?u, Recep Tayyip dünyaya geldi. Babas?n?n, bir ?nceki evlili?inden iki ?ocu?u daha vard?. Recep Tayyip Erdo?an'?n biri k?z d?rt karde?i vard?. Deniz Hatlar?'nda k?y? kaptan? olarak ?al??an "Reis Kaptan" lakapl? baba Ahmet Erdo?an, o?luna babas?n?n ad? olan Tayyip ad?n? koydu. Eski takvime g?re Recep ay?nda do?an bebe?e Recep ad? da verildi. Recep Tayyip Erdo?an'?n ailesi, Recep Tayyip Erdo?an 13 ya??ndayken Rize'nin eski ad?yla Potamya yeni ad?yla Güneysu il?esinden, yokluk ve i?sizlik nedeniyle ?stanbul'un Kas?mpa?a semtine g?? etti. Recep Tayyip Erdo?an'?n babas? Sahil Güvenlik Te?kilat?nda g?revli oldu?u i?in ?ocuklu?u Rize'de ge?ti. Babas?, o d?nemin “?irket-i Hayriye”si günümüzün Denizyollar?'nda kaptanl?k yapt? ve ve k?y? kaptanl???ndan emekli oldu. Recep Tayyip Erdo?an, o günleri anlat?rken babas?n?n ?stanbul'un varo?lar?nda ko?turdu?unu belirterek, gelecekte nas?l bir ya?am olmas? gerekti?ini ?u s?zlerle ifade ediyordu:“O ?ilelerin i?erisinden geldik. Onlar da oralarda b?yle merdiven altlar?nda odalarda ya?ad?lar. Bunlar? bana a?layarak anlat?rd? rahmetli babam. Biz oralardan geldik. Ama oralarda kalamay?z. Gelecek ku?aklar?m?za da biz oralar? ?rnek olarak veririz ama ‘Orada kal.’ diyemeyiz. Bunlar? ya?ad???m?za g?re gelecek ku?aklara biz ?ok daha farkl? bir Türkiye b?rakmak zorunday?z. O yavrular?m?z ?ok daha farkl? yeti?mek durumunda. E?er ben o?lumu, torunumu bilimde, sanatta her alanda ?ok daha ileri g?türebiliyorsam kendimi ?ok daha ba?ar?l? bir baba ve dede olarak g?rebilirim. E?er g?türemiyorsam o zaman ba?ar?s?z?m, olaya b?yle bakaca??z. Onun i?in bizim bir günümüz di?erine e?it olmamal?. Dün bugünden geri kalmal?. Yar?n bugünden ?ok daha ileri olmal?. Mevlana diyor ya ’Dün dünde kald? canca??z?m yeni bir ?eyler yapmak, s?ylemek laz?m.’ … ??te biz bunu ba?armak durumunday?z.”

Deniz fenerinin ki gibidir: Ayd?n?n da ?????. Birisi gemileri, di?eri insanlar? ayd?nlat?r. Onlar?n sayesinde: Gemiler ve toplumlar yollar?n? bulabilirler."Batmaktan" kurtulup ayakta kalabilirler. Yeter ki: I??klar? söndürülmesin. Hiçbir fener, hiçbir ko?ulda; bir geminin tonaj?n? ve band?ras?n? sormaz. Gerçek bir ayd?n da öyle: Ayd?nl???n?n bilgisini sunarken; insanlar?n hiçbirine, ne ?rk?n? ve cinsiyetini ne de inanç tercihini sormaz. Ayd?n dedi?in; ayn? zamanda gerçekçidir. Gördü?ü: Hiçbir kötü rüyay? da hayra yormaz!...Her ikisi de; ?ss?z ve sessiz geceler boyu çal??arak; ayd?nlatmaya çabalar karanl?klar?. Ayd?nlar da fenerler gibidirler: Ortakt?r yaln?zl?klar?!..Özetle:"Ben de;Küçük bir "burunda"Küçük bir deniz feneriyim,Hümanizmin ise; sad?k bir neferiyim.I????m? hep çakar?m, Her durumda.Ya?am benim kutsal?m:Ya?ayan her canl? benim umurumda.Fenerler, kimseleri aramazlar;Arayanlar, mutlaka onlar? bulurlar:Ço?u kez de zor durumda.Ben her daim i?ime bakar,Sürekli ?????m? çakar?m.Hiç y?lmam; bunu hep yapar?m!...FELSEFE ???RLER? tüm bu duygular? ifade etmek için, yeni bir ?iir türü olarak yaz?ld?..

It is not the purpose of this work to write a treatise on instrumentation or to prepare a pedagogical analysis of orchestration only, but rather to trace the evolu-tion of the orchestra and of orchestration in connection with the history of music proper. Special emphasis will be laid upon what may be termed the IMPELLING FORCES to which the development of orchestration is due. This necessitates a considerable repetition of familiar facts that do not lend themselves to further original treatment. The restatement of such facts, however, would seem to form an indispensable background for the main theme, which is thereby exposed with all its attending phases of logical evolution. In addition to extended studies of orchestral scores themselves, the standard works of Berlioz, Geva?rt, Riemann, Parry, and others have, as a matter of course, been referred to. The subject under discussion has already been admirably handled by Lavoix in his voluminous work entitled "Histoire de L'Instrumentation," but it was unquestionably done through French glasses, and the scores of not one German romanticist are submitted to careful analysis beyond those of Weber and Wagner. "Parsifal" had not been produced at the time when Lavoix's book went to press, nor had such representative composers as Brahms, Saint-Sa?ns, Tschaikowsky, Dvorak then won their full meed of recognition. It is obvious, therefore, that the orchestration especially of the nineteenth century offers a fertile field for further profitable research. Again, the present writer is not aware of the existence of any comprehensive work in the English language upon the history of the orchestra and of orchestration. Throughout these pages the achievements of the more prominent composers are set forth in such manner as to indicate not only the distinctive features of their orchestration but of their general creative ability as well. In each case, the general style of composition and its significance as a contribution to musical literature are first enlarged upon. This is followed by an examination of the differentiated treatment of the strings, the wood, the brass, presented in logical sequence. A final analysis is then made of the individual method of orchestration as a whole, together with its relative value in the evolution of orchestration. In the Appendix to this book will be found a few musical illustrations selected from representative orchestral scores. LOUIS ADOLPHE COERNE. Cambridge, Massachusetts, U.S.A.April 30, 1905.

Lirica Aurei Christi s-a format i s-a modelat iute, ferm, cu o ndrzneal i o gravitate rar a tonului, mai ales n jurul poeziei de meditaie post-romantic, de la Rilke la vetaieva, de la Blaga la Nichita Stnescu. Necznd prad ispitelor culturale i mondene post-decembriste, ntre care aa-zisul post-modernism romnesc, ce afia cu o anume suficien refuzul valorilor clasice i moderne n favoarea unei lirici descompuse i uneori barbar improvizate sub scuza autenticismului, poeta noastr a uimit critica de specialitate prin ample volute metaforice, calde, ndrznee, abordnd, n cteva volume, printr-o splendid frond, clasicul sonet poetic i dovedind o excelent stpnire a limbii, a mijloacelor specifice, ntr-o liric a meditaiei grave, adnci, exprimat n metafore, n care modernitatea i sensibilitatea secolului se confund, cu vigoare clar, de o marcat originalitate, tumultuos i muzical aproape, ntr-o subtil rezonan eufonic, cu trimiteri, accente i imagini simbolice, cu marele torent al liricii europene de nalt nivel, de la Rimbaud i Baudelaire, la Rilke i Blaga. i, nc odat, la vetaieva i Nichita Stnescu.“ (Nicolae Breban)A scrie cderea apocaliptic nu e uor. E un merit al Aurei Christi faptul de a gsi singura soluie la aceast cdere fatal, dat din pornire: cel care o scrie o i oprete, incitnd rigoarea/ celui din urm frig. Doar un fel de zeu al poeziei, o divinitate descoperit cu greu, contient de destrmarea mitului, poate s impun din nou mitul: instituirea mai viului este cu putin doar datorit morii. nvierea nu e posibil dect datorit ei. Sensul celei mai mari dintre taine se dezleag, astfel, paradoxal, prin rsturnarea negativitii generale a sensului. (...) Descoperirea fcut de poet este c realul nsui are origine poetic (nu real!), prin cderea n emisfera cealalt, de parc Dante nsui ar fi acum reeditat n alt semantic: Ah, calul e fiu al pegailor dintotdeauna. Fiinele existente i au obria n himere, iar realitatea ia fiin din metafor. (...) Alt descoperire poetic: ntreg mitul temporal al omenirii poate fi ranversat. (…) Iat, deci, cum se poate recupera mitul ntr-o epoc n care toat lumea postmodern a visat la demitizare i dez-iluzionare pentru a se apropia de realul ca atare.“ (tefania Mincu)http://aurachristi.ro/

Iat?, ?n cuvintele Aurei Christi, curg?nd abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, s? nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii. (Nicolae Balota).Aici totul e grav. Nici ludicul, nici parodicul, nici oboseala contextului postindustrial ?i nici tendin?ele destructurante ale postmodernilor nu au trecere. Modernitatea Aurei Christi e una esen?ial?, organic?, refractar? modelor, n?zuind spre reinterpretarea semnelor ?i universaliilor; ?ntreb?rile pe care ?i le pune ea au fost ?i ale inainta?ilor, iar r?spunsurile transcend achizi?iile, relev?nd evolu?ia con?tiin?ei ?n mers, relev?nd evolu?ia unei creatoare de m?na ?nt?i, cu totul personal?. Scrieri mai noi, Labirintul exilului (2000), Elegii nordice (2002) ?i altele confirma consecven?a cu sine a unei con?tiin?e exemplare. (Constantin Ciopraga)M? auzi tu, oare, ?nstr?inato? Am citit poeziile tale la ceas de sear?, pe o teras?, av?nd ?n fa?? colinele Ierusalimului. Eu nu sunt un bun comentator de poezie, cei care au scris despre poezia ta te-au “prins“ foarte bine, ai for??, un sim? rar al tragicului ?i antene pentru transcenden??, f?r? s? cazi (din fericire) ?n ceea ce se cheam? “poezie religioas?“. E un instinct p?g?n care te fere?te de o excesiva “cre?tinare“ a poeziei chiar ?i ?n Psalmi. (Leon Volovici). (fragment dintr-o scrisoare)E simplu: ?l vad pe Dumnezeu ca pe un partener de dialog, cu care ma cert nu rareori. Citesc adesea serile din Noul Testament mai ales; ei, ?i atunci ?ncepe fierberea... Nu prea merg la biseric? dec?t atunci c?nd simt imperios nevoia – adev?r pentru care Mama de pilda m? ceart? c?teodat?. Duc biserica mea cu mine; a?a pot s? m? rog oriunde, oric?nd. Spre deosebire de Cioran, eu cred ca nu Diavolul a f?cut lumea, ci Dumnezeu; doar c? spre sf?r?itul Facerii a obosit un pic; se ?nt?mpl? ?ntruc?tva c? ?ntr-o proza a lui Rilke, ?n care cele doua m?ini ale Domnului se iau la ?ntrecere ?i se pare ca st?nga profit? de oboseala dreptei... M? ?i ?ntreb uneori, pe urmele lui Unamuno: cine sunt eu s?-i cer socoteala lui Dumnezeu pentru ca lumea ?n care tr?im e a?a cum e? (Are dreptul, oare, o g?nganie s?-?i aroge obr?znicia de a se ciond?ni cu El, cu nimeni altcineva dec?t cu El?!!) ?i tot ca Unamuno, invoc?ndu-l pe Oberman, ?mi r?spund: da, c?ci pentru lume, pentru univers eu sunt nimeni, nu ?nsemn nimic, pentru mine ?ns? sunt totul.Gr?dini austere a stat – da, incredibil – ?n sertarele c?torva edituri circa ?apte ani; ani de izolare atroce, de singur?tate dorit?, iubit?, hulit? ?i, iar ?i iar, iubit?... E un volum publicat dup? o perioada de secet?, c?nd mi se p?rea – p?n? la o neagr? m?nie! – ca nu voi mai scrie niciodat? poezie... Nici cartea de debut n-am a?teptat-o at?tea... secole. E un volum care a circulat pe internet, prietenii trimi??ndu-mi mesaje, scrisori, cronici ad-hoc despre cartea mea de psalmi ?n r?sp?r. (Aura Christi)Faptul c? Gr?dinile austere au trecut prin PC-ul meu mi-a prilejuit o bucurie, o tulburare de zile aurorale. Nu m-am putut ab?ine ?i am citit c?teva poeme. N-am mai putut apoi s-o las din mana. M-a ?nv?luit ?i m-a luat pe sus cutremurata spiritualitate vital? care str?bate versurile. Asta nu mi se ?nt?mpl? prea des, citind poezie contemporan?. (Zoltan Terner)Mignona ?i b?t?ioas?, cheltuind pasionalitate, r?zboinic? ?n pofida fragilit??ii, ?mpr??tiind texte curajoase pe care amicii internau?i nu ezit? a le califica “dinamit? curat?“, sup?r?nd pe mul?i, scriind febril, asum?ndu-?i riscurile Balcaniei (“lin?at?“, pedepsit?, izolat? etc.), Aura Christi, cit?nd “vorbele atroce“ ale iubitului Nietzsche, vrea s? devin? ceea ce este: poet?. (...) Metamorfoza e izbitoare; discursul a devenit sincopat, auster, de o incanta?ie adumbrit?, celebr?nd “via?a de vis“, test?nd – prin “poemele de iubire“ – temele grave (rela?ia cu maestrul, divinitatea, moartea, poezia) pentru a conchide c?, doar povestit?, via?a e tr?it?. Mul?i dintre exege?ii Aurei Christi au subliniat “fulminant? ascensiune“ a poetei. Penetrant?, Aura Christi a avut ?ansa de a fi fost v?zut? ?n mediile bucure?tene. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau ?i ?n tenacitatea autoconstruc?iei, promov?nd – programatic – “ruptura“. (Adrian Dinu Rachieru)

Poeta, eseista ?i prozatoarea Aura Christi propune o radiografie a vie?ii literare ?i a celor mai interesante c?r?i ap?rute ?n ultimul deceniu literar. Cartea se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.

La zece ani de la moartea lui Emil Cioran – un studiu aplicat ?i incitant despre viata ?i opera sa, rela?ia filosofului de la R??inari cu marii g?nditori ai lumii, dar ?i cu ?ara ce l-a d?ruit lumii, cu care parisianul nu ?nceteaz? niciodat? controversele. Un studiu de teorie ?i istorie literar? extrem de interesant ?i util ce se adreseaz? elevilor, studen?ilor, precum ?i publicului larg de cititori.