A morose widower, Mr Glowry lives with his only son Scythrop in his semi-dilapidated family mansion Nightmare Abbey, which is situated on a strip of dry land between the sea and the fens in Lincolnshire. Mr Glowry is a melancholy gentleman who likes to surround himself with servants with long faces or dismal names such as Raven, Graves or Deathshead. The few visitors he welcomes to his home are mostly of a similar cast of mind: Mr Flosky, a transcendental philosopher; Mr Toobad, a Manichaean Millenarian; Mr Listless, Scythrop's languid and world-weary college friend; and Mr Cypress, a misanthropic poet.

Cartea de fa??, pe care cititorul o ?ine acum ?n m?n?, reprezint? o form? – literar vorbind, foarte complex?, fiindc? ea evolueaz? pe mai multe voci narative, dintre care doar unele ?i apar?in ?n mod direct autoarei – de exorcism. Geniul inimii e r?spunsul unui poet la o experien?? personal? plenitudinar?, ?n care bucuria ?i suferin?a se ?ntrep?trund reciproc pentru a exprima, ?mpreun? ?i tensionat, starea de gra?ie. Exist? o voce a experien?ei biografice ?n aceast? carte scris? febril, o alta de martor sau de participant la istorie, tot a?a cum exist? o voce a puterii ?i una a victimei. Deasupra tuturor st?, ?ns?, nu neap?rat triumf?toare, dar lucid-cerebral?, chemarea celor dou? credin?e pentru care merit? s? tr?ie?ti ?i s?-?i rememorezi via?a atunci c?nd ai ajuns cu ea la r?sp?ntie: credin?a ?n cultura modelelor care te-au precedat ?i credin?a deloc ingenu?, ci ivit? din cunoa?tere, ?n sacralitatea profund? a celor tr?ite ?i ?n transcenden??. (?tefan Borbély) A considera un text drept ?carte a ilumin?rilor mele“ ?i a a?eza ca titlu al primei p?r?i a volumului sintagma Povestea subteranei ne plaseaz? sub semnul aproape imposibil al drumului c?tre Sine, al cuprinderii, al denud?rii ?i al efortului de a ?n?elege un obiect al c?rui adev?r se va afla ?ntotdeauna ?n proximitatea pe?terii lui Platon. E un demers perpetuat, dar niciodat? epuizat ?i aproape exclus din plasma comunic?rii, care – ?n situa?ia ?romanului“ Aurei Christi – nu are coresponden?e, nu se apropie de experien?a budhist?, nici de prerogativele ocultismului de New Age, ci ne aduce ?n vecin?tatea ?ndemnului de pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi, preluat apoi, ca solu?ie ?ntre a fi ?i a p?rea, de c?tre Socrate: ?Cunoa?te-te pe tine ?nsu?i!“. Po?i ?nt?lni, pe acest drum, ?i acel daimonion care a str?juit g?ndirea aceluia?i ?n?elept atenian ca alt? fa?? a ?subteranelor“ fiin?ei, acolo unde lumina se ?ngem?neaz? cu ?ntunericul, stare ?poetizat?“ de Goethe, dar pr?bu?it? ?n tragic de Dostoievski. E o cobor?re spre ?n?elegere prin cuprindere ?i, implicit, prin atingerea nelimitatului. (Mircea Braga) Cartea Aurei Christi Geniul inimii pare o st?nc? masiv?, singuratic?, ?ntr-un peisaj ?mioritic“. Geniul inimii are originalitate ?i for??. Prima parte e liric?, a doua (?ntr-un fel) – o comedie negru-satiric?, a treia – predominant epic-narativ?. Prima parte este excelent?; mi-am ?nsemnat un num?r de poezii memorabile. A doua, ?n centrul ei mai ales, are sec?iuni, pasaje extrem de interesant-pl?cute-amuzante, ?n pofida tonului, uneori, foiletonistic. A treia e impresionant? ?n ansamblu, armonios-coerent?, de o sinceritate sf??ietoare. ?n tot volumul, istoricul, religiosul, subiectivul se leag? foarte frumos ?ntre ele. Nu-mi plac laudele la adresa lui Nietzsche! De fapt, cum se leag? acest autor de Biblie, de Evanghelii?! Aura Christi poate fi m?ndr? de o realizare major?, cu totul original?. Probabil, nu l-a citit pe romanticul britanic Wordsworth; dar el e cel care a scris (sau a ?nceput s? scrie) o memorabil? autobiografie ?n versuri. Pu?ini l-au continuat. Am putea spune c? Aura se num?r? printre cei pu?ini. (Virgil Nemoianu)

The Prince (Italian: Il Principe) is a political treatise by the Italian diplomat, historian and political theorist Niccolò Machiavelli. From correspondence a version appears to have been distributed in 1513, using a Latin title, De Principatibus (About Principalities). But the printed version was not published until 1532, five years after Machiavelli's death. This was done with the permission of the Medici pope Clement VII, but "long before then, in fact since the first appearance of the Prince in manuscript, controversy had swirled about his writings" Although it was written as if it were a traditional work in the Mirror of Princes style, it is generally agreed that it was especially innovative, and not only because it was written in Italian rather than Latin. The Prince is sometimes claimed to be one of the first works of modern philosophy, in which the effective truth is taken to be more important than any abstract ideal. It was also in direct conflict with the dominant Catholic and scholastic doctrines of the time concerning how to consider politics and ethics. Although it is relatively short, the treatise is the most remembered of his works and the one most responsible for bringing "Machiavellian" into wide usage as a pejorative term. It also helped make "Old Nick" an English term for the devil, and even contributed to the modern negative connotations of the words "politics" and "politician" in western countries. In terms of subject matter it overlaps with the much longer Discourses on Livy, which was written a few years later. In its use of examples who were politically active Italians who perpetrated criminal deeds for politics, another lesser-known work by Machiavelli which The Prince has been compared to is the Life of Castruccio Castracani. The descriptions within The Prince have the general theme of accepting that ends of princes, such as glory, and indeed survival, can justify the use of immoral means to achieve those ends.

O que somos?De onde viemos?!Para onde vamos? A que caminhos a vida nos leva? Essas e outras quest?es aflitivas e de todos os tempos nos s?o solucionadas por León Denis neste opúsculo. Filho da dor, Denis sabe, como você também, o quanto viver, muitas vezes é sofrer. E por isso apresenta, de modo t?o leve a solu??o espírita, racional, para o problema do existir. Mais do que um livro de Filosofia espírita, você tem em m?os palavras de consolo e estímulo para que cada trope?o do caminho seja compreendido e por assim dizer, aproveitado! Venha acompanhar-nos nesta viagem e descubra, em rápidos parágrafos os porquês de sua vida, da nossa vida, do planeta, do Universo.? Aos poucos, entenderemos com a lógica espírita como tudo esta em seu devido lugar.

Dignità o miseria della natura umana? ?C'è un principio supposto prevalere tra molti che è del tutto incompatibile con ogni virtù o senso morale [...] Questo principio è che ogni benevolenza è mera ipocrisia, l'amicizia un inganno, lo spirito pubblico una farsa, la fedeltà un trucco per procurare fiducia e confidenza; e mentre tutti noi, in fondo, perseguiamo solo il nostro interesse privato, indossiamo questi bei travestimenti in modo da abbassare le difese degli altri ed esporli maggiormente alle nostre astuzie e macchinazioni?... Le meditazioni senza tempo di uno dei più grandi filosofi europei. SOMMARIO: Introduzione e avvertenza ai testi / Nota bibliografica: una mappa degli studi (di Fabrizio Pinna) - David Hume: Dignità o miseria della natura umana? / L'Amore di Sé. APPENDICE: Of the Dignity or Meanness of Human Nature; Of Self-love; My Own Life & Letter from Adam Smith, LL. D. to William Strahan, Esq.; Of the Reason of Animals; Of the Immortality of the Soul; Of Superstition and Enthusiasm; Of some Verbal Disputes. LE COLLANE IN/DEFINIZIONI & CON(TRO)TESTI

O analiz? aplicat? a operei unuia dintre cei mai controversa?i g?nditori germani, supranumit monahul de la Sils-Maria; o lectur? ?n filigran a modului nietzschean de abordare a c?torva concepte dificile, interpretate la modul catastrofic: supraomul, ve?nica ?ntoarcere a aceluia?i, anti-Christul. Lucrarea se situeaz? ?n buna ?i prestigioas? tradi?ie a marilor creatori care comenteaz? textele fundamentale ale omenirii dintr-un unghi specific.

Nietzsche este, poate, cea mai ilustr? victim? a aventurii socratice a cunoa?terii de sine. Via?a nu posed? fenomene originale, ci numai unele repetitive, care prin reluarea lor ve?nic identic? ??i tocesc conturul lor original. Cadrul repeti?iei nu este via?a, c?ci via?a ?ns??i este un fenomen de repeti?ie. Omul este condamnat s? tr?iasc? ?ntr-un plictisitor ?ir de repeti?ii ?i relu?ri din care nu poate evada. Nu exist? fenomene absolut unice, care s? nu fie repetitive ?i, probabil, la fel este ?i cu oamenii. To?i au mai fost nu o dat?, ci de nenum?rate ori ?n trecut ?i vor mai fi de nenum?rate ori ?n viitor. Tot ce trebuia ?i putea s? se produc? s-a produs deja. Restul este doar monoton? repeti?ie: ve?nic? revenire a aceluia?i. Eterna ?ntoarcere exprim? nu devenirea heraclitean? f?r? repaos, ci marile linii de stabilitate din cadrul existen?ei. Prin ea, Nietzsche vrea s? eternizeze trec?torul, socotind timpul ca etern, etern? ?ntoarcere, adic? schimbare ?i stabilitate. Ecce homo este ?i exerci?iul acestui impas al g?ndirii lui Nietzsche. Prin aceasta ?ns? Nietzsche ?i-a adus contribu?ia la instaurarea unui nou ?idol“ al lumii moderne dup? ce aceasta a denun?at prezen?a ?idolilor“ de tot felul ?n spa?iul ei de con?tiin??. (Vasile Musc?)??ntruc?t, ?n scurt timp, va trebui s? m? adresez omenirii cu cea mai grea solicitare care i-a fost prezentat? vreodat?, mi se pare imperios necesar s? spun cine sunt. ?n principiu, ar trebui s? se ?tie: c?ci nu m-am l?sat ?neatestat?. Dar discrepan?a dintre m?re?ia misiunii mele ?i micimea contemporanilor mei ?i-a g?sit expresia ?n faptul c? nici nu am fost auzit, nici nu am fost v?zut. Tr?iesc pe propriul meu credit, s? fie poate o simpl? prejudecat? faptul c? tr?iesc?... Este de ajuns s? stau de vorb? cu vreun ?om cultivat?, care vine vara ?n Engadina de Sus, ca s? m? conving c? nu tr?iesc... ?n aceste ?mprejur?ri, este o ?ndatorire ?mpotriva c?reia obi?nuin?a mea ?i, mai mult chiar dec?t aceasta, m?ndria instinctelor mele, se revolt?, anume aceea de a spune: Auzi?i-m?! c?ci eu sunt cutare ?i cutare. ?nainte de toate, nu cumva s? m? confunda?i!“ (Friedrich Nietzsche)

n Filosofia meritului autorul folosete metoda fenomenologic pentru a prezenta evoluia instituiilor socio-morale care reglementeaz meritele; autorul propune n acest scop concepte originale, cum sunt ideonomia (sistemul de idei care fundamenteaz teoretic un sistem de apreciere a meritului); socionomia (sistemul de reguli care legitimeaz social un merit specific unei comuniti) i politonomia (sistemul de norme prin care se instituionalizeaz juridic meritul politic).Tratatul de Filosofie a meritului este structurat n trei pri corespunztor celor trei domenii existeniale n care se manifest fiina uman, spiritual, social, politic. Lucrarea prezint n extenso criteriile, principiile i formele de manifestare a meritului, premisele constituirii sistemelor sociale de apreciere a meritului, natura bio-psihic i socio-moral a meritelor precum i caracterul normativ al meritelor politico-juridice. Prima parte abordeaz sfera meritele cu caracter antropologic, antroponomic i antropocratic. Partea a doua prezint n extenso meritele cu caracter sociologic, socionomic i sociocratic i partea a treia analizeaz formele de manifestare a meritului din perspectiva politologiei, a politonomiei i a politocraiei. n fiecare capitol se regsesc argumente logice, etimologice i sociologice care justific aprecierea unor atribute i caliti umane ca merite individuale. Fiecare din cele douzeciiapte de capitole explic un tip de merit din tripl perspectiv: ideal social i politic.

Satisfacerea neîngr?dit? a nevoilor instinctuale ale omului este oare compatibil? cu limit?rile impuse de progresul civiliza?iei? Lansat? de Freud în celebrul text Disconfort în cultur? (1930), întrebarea este reluat? peste un sfert de veac de c?tre Herbert Marcuse, eminent filosof din ?coala de la Frankfurt. În vreme ce Freud ofer? un r?spuns pesimist, vorbind despre inevitabila subjugare a instinctelor umane de c?tre societatea represiv?, Marcuse întrevede o cale de îmblânzire a agresivit??ii Civiliza?iei prin for?a unificatoare, vital? ?i ludic? a Erosului. Solu?iile de emancipare sugerate de c?tre Marcuse au influen?at profund mi?c?rile studen?e?ti, ecologice, anticolonialiste sau de eliberare sexual? din ultima jum?tate de secol. De aceea interesul pentru criticile sale trece dincolo de ?tiin?ele socio-umane, înspre to?i cei ce vor s? în?eleag? mecanismele alienante ale „societ??ii abunden?ei“. Acest eseu folose?te categorii psihologice, deoarece ele au devenit categorii politice. Exist? procese psihice, alt?dat? autonome ?i identificabile, care sunt absorbite de func?ia individului în stat - de c?tre existen?a sa public?. Problemele psihologice se transform? a?adar în probleme politice. ?– Herbert Marcuse Pornind de la Freud ?i de la tradi?ia eliberatoare a filosofiei ?i culturii, Marcuse schi?eaz? tabloul unei civiliza?ii în care alienarea ?i reprimarea sunt înlocuite de dimensiunea libidinal? ?i nealienant? a muncii, jocului ?i sexualit??ii libere ?i deschise, toate acestea conducând mai departe c?tre emancipare ?i fericire. – Douglas Kellner, editor al seriei The Collected Papers of Herbert Marcuse

De numele lui Sigmund Freud (1856-1929) se leag? poate cea mai controversat? teorie din filosofia culturii ultimelor secole: psihanaliza. ?nceput? ca ?ntreprindere psihoterapeutic?, prima cur? – din punct de vedere istoric – ?n care rolul terapeutic revenea exclusiv cuv?ntului, psihanaliza a fost condus? de Freud ?n mod firesc ?i ?n direc?ia descoperirii resorturilor abisale ale culturii.Disconfort ?n cultur? (1930) este o lucrare de maturitate ?n care p?rintele psihanalizei investigheaz? mecanismele care men?in coeziunea social?, respectiv contraponderea lor, manifestat? prin senza?ia de disconfort care ?nso?e?te mai mult sau mai pu?in evident fiin?a social?.?Supraeul unui epoci culturale are o origine asem?n?toare cu a celui individual; se sprijin? pe impresia pe care au l?sat-o mari personalit??i conduc?toare, oameni de o for?? spiritual? cople?itoare sau cei la care una dintre tendin?ele umane a g?sit configura?ia cea mai puternic? ?i mai pur?, de aceea adesea ?i cea mai unilateral?.“ - Sigmund Freud

In these talks, given in Europe and India, Krishnamurti goes into the importance of going into problems openly, without conclusions. "..because we approach our problems partially, through all these various forms of conditioning, it seems to me that we are thereby not understanding them. I feel that the approach to any problem is of much more significance than the problem itself, and that if we could approach our many difficulties without any particular form of conditioning or prejudice, then perhaps we would come to a fundamental understanding of them." An extensive compendium of Krishnamurti's talks and discussions in the USA, Europe, India, New Zealand, and South Africa from 1933 to 1967—the Collected Works have been carefully authenticated against existing transcripts and tapes. Each volume includes a frontispiece photograph of Krishnamurti , with question and subject indexes at the end. The content of each volume is not limited to the subject of the title, but rather offers a unique view of Krishnamurti's extraordinary teachings in selected years. The Collected Works offers the reader the opportunity to explore the early writings and dialogues in their most complete and authentic form.

Critica ra?iunii pure, tradus? de Nicolae Bagdasar ?i Elena Moisuc ?n 1969, a ajuns la cea de-a treia edi?ie. Cu acest prilej, profesorul dr. Ilie P?rvu, de la Facultatea de Filosofie a Universit??ii din Bucure?ti a ?ngrijit noua opera?ie de editare, fiind astfel corectate unele erori de tipar ?i unele inconsecven?e terminologice. Totodat?, exist? un motiv ?n plus pentru ca studen?ii care posed? edi?ia a II-a a traducerii, ap?rut? ?n 1995, s? apeleze ?i la cea de-a treia edi?ie: ?n aceasta din urm? au fost indicate diferen?ele dintre edi?ia I german? (din 1781) ?i edi?ia a II-a (din 1787).

Volumul red? circuitului public, pentru prima oar? ?n limba rom?n?, trei din operele g?nditorului atenian. Este vorba de Scrisori (?n num?r de treisprezece, deosebit de importante pentru cunoa?terea g?ndirii platoniciene, dar ?i pentru ?n?elegerea epocii ?i a personalit??ilor cu care a venit ?n contact filosoful), Dialoguri suspecte (Minos, Rivalii, Theages, Hipparhos, Clitofon) ?i Dialoguri apocrife (Axiohos, Despre drept, Despre virtute, Demodocus, Sisyfos, Eryxias).Traducerea apara?ine lui ?tefan Bezdechi, care a realizat ?i aparatul critic al Scrisorilor (introducere ?i note).

Coresponden?a lui Descartes dubleaz? opera sa propriu-zis?, fiind uneori mai expresiv? dec?t aceasta ?i cuprinz?nd cutezan?e filozofice pe care c?r?ile sale nu ?i le ?ng?duie. E aici, ?n paginile acestor scrisori, un Descartes mai viu, mai nuan?at ?n exprimare, mai amplu. O mare g?ndire filozofic?, precum aceasta, nu se resemneaz? cu propria realitate, ci se impune printr-o str?danie de a cuceri con?tiin?a public?, despre care dau seama aceste texte. Ele ?nchid ?n cuprinderea lor imaginea eforturilor prin care filozoful ??i creeaz? premisele posterit??ii sale.

Imagineaz?-?i c? e?ti într-o ma?in? a timpului care te poart? înainte ?i înapoi prin propria via??. Te duce în trecut, la anii copil?riei, când înv??ai s? mergi pe biciclet?, apoi te face s? revezi primul t?u s?rut, cel dintâi serviciu sau anii mai târzii, când te confrun?i, eventual, cu divor?ul. Înso?it de Platon, afl? ce spun marii gânditori ai lumii despre toate aceste pietre de hotar de pe drumul vie?ii noastre. Aristotel î?i va vorbi despre importan?a începerii ?colii, Freud despre îndr?gostire, Heidegger despre implica?iile psihologice ale mutatului, iar Nietzsche despre criza vârstei de mijloc. La drum cu Platon te ajut? s? în?elegi ?i s? vezi cu al?i ochi evenimentele majore, momentele-cheie ?i fazele de tranzi?ie din via?a ta, f?când filosofia s? par? accesibil? ?i plin? de umor!

孔子美学作为儒家美学乃至中国传统美学的源头，对它的研究显得尤为重要，本著作即为目前所知国内为数不多的系统探讨孔子美学思想及其影响的学术专著之一。本著作立足于先秦儒家的经典文献与出土文献，以传统学术中文、史、哲并举的思路，充分阐述了孔子仁学以及在此基础上形成的美学思想，并深探讨了在这种美学精神观照下所拓出来的一种融审美与生存为一体的“诗化生存”的理想境界。后，又通过史论结合的方式，分别就孔子美学对中国后世美学以及现代社会的影响行了具体考察，同时也兼顾了对孔子美学思想局限性的反思。

《崇高之心：一个瑜伽行者的自传》是印度知名瑜伽行者、近代重要的灵性导师尤迦南达1946年在美国出版的自传，记录了其执着追寻瑜伽真理的一生。 作者是近代首位到西方传扬克利亚瑜伽的圣人，毕生游历四方，遍访奇人高僧，包括桂冠诗人泰戈尔、印度民族解放运动领导人圣雄甘地，以及巴巴吉、拿希里·玛哈塞、圣尤地斯瓦尔等重要的瑜伽行者。他在本书里从科学的角度分析奇迹的生成、宇宙运行的道理，揭露二元世界幻相的面纱，引领读者探索灵性世界，走一个崇高、美好而尚未为人们所熟知的瑜伽世界。 本书自出版后畅销逾半个世纪，树立了现代人生活的典范，唤醒了无数人的灵智；是乔布斯的枕边书，被公认为现代灵性书籍的经典之作。

套装书包括：《人生难得是初心》《人生是苦，苦就是福》《心量越大，好事越多》《越不怕死，活得越好》《一切都是*好的安排》《一切都是*好的安排.2》《一切都是*好的安排.3》

　　《厚黑学全集》实为人生必修的领导哲学。《厚黑学》是李宗吾先生的代表作，在书中，他宣扬脸皮要厚如城墙，心要黑如煤炭，这样才能成为“英雄豪杰”。他列举了曹操、刘备、孙权、司马懿、项羽、刘邦等人物为例，试图证实其厚黑学而列举当中各人之厚薄与黑白如何影响他们的成败。 　　厚黑学功夫分三步，步是“厚如城墙，黑如煤炭”。城墙虽厚，可用火炮轰破；煤炭虽黑，但颜色可憎，众人不愿近它。第二步是“厚而硬，黑而亮”。同步功夫相比虽有天壤之别，叮毕竟有形有色，别人经过细心观察便可看出蛛丝马迹。第三步是“厚而无形，黑而无色”，“无声无嗅，无形无色”之境界。臻于此境，就可以攻无不克、战无不胜、锐不可当、所向披靡。厚黑术被封建政治家奉为圭臬，是其争权夺利的锦囊妙计。离间政治家未必懂政治学，但不能不通厚黑学。

作为“西方马克思主义”思潮的创始人，卢卡奇深刻参与到中国马克思主义理论形态和学术形态的当代重塑过程。《卢卡奇研究指南》（三卷本）精选近半个世纪以来英语、德语、俄语、法语等学界有关卢卡奇的经典研究论述，系统展现卢卡奇各个思想发展阶段、各个思想发展维度的国际学术共识，努力为国内卢卡奇研究提供坚实的学术支撑。《卢卡奇研究指南》三卷本分别对应卢卡奇早、中、晚期的思想，卷聚焦卢卡奇的早期思想，第二卷主要讨论卢卡奇影响的著作《历史与阶级意识》，第三卷主要探究卢卡奇中、晚期理论著作。

儒学之所以为儒学，是由于它对现实人伦世界的强烈关注，是由于它对性善的坚信从而对工夫操持的强调。明代中叶，程朱理学日益僵化，天理-人伦成为拘束士子的天网。阳明心学由于兼顾天理-人伦与心性-道德，从而迅速赢得士子们的心灵。阳明将精神超越的热情从天理转向人的自得自足之境，与明代士人在政治高压下从得君行道转向觉民行道有关。但是在阳明心学中，始终存在天理-人伦与心性-道德之间的争执。阳明后学的激派强调心性-道德的逍遥与解脱，保守派则强调天理-人伦，从而逐渐回向程朱理学。是向左走向良知，还是向右回向人伦？明代中晚期的心学，主要围绕这个问题而行了不断的演变。王艮强调百姓日用即道，突出良知说的生活化和现实化，在实际践履中产生了弱化甚至取消工夫操持的倾向。在泰州学派中，始终存在人伦实践与良知本体之间的巨大张力。鉴于泰州后学的各种弊端，罗汝芳努力修正现成良知，着重强调人伦世界中的孝弟慈实践，表现出自然与道德相合的圆融色彩。“天台重名教，卓吾识真机。”在耿定向与李贽长达十余年的争论中，核心问题在于世与出世、人伦与宗教、道德之学与性命之学的关系。 在包括泰州学派在内的心性之学转向经世之学的过程中，气学起到了关键性的桥梁作用。这是因为，由于气学把超越的本体意识转变为实然的宇宙根源意识，因此将尊德性转变为了道问学。与之相伴随的，则是义理之性为气质之性所取代，气机生化的历史意识的崛起。 明末清初，由于天下分崩离析，对人伦秩序的关注成为华夏文明是否延续的生死攸关问题，思想界重新将目光投向了先秦六经。针对当时良知现成论者径任本体而取消为善去恶工夫的现实，顾宪成试图以朱学工夫彰显阳明学本体，从而使学风重新变得笃实。顾宪成及东林学派以工夫实践救正良知本体流于虚空的思路，后经刘宗周以及黄宗羲、顾炎武等人的继承和发扬，终于使得学术风气由虚转实，启了明清之际的经世之学思潮。在椎心的亡国之痛中，明遗民对明末士风的浇漓轻薄和学风的玄虚浅薄行了无情批判。顾炎武从经世立场出发重新解释致知格物，要求士子“博学于文”，倡导平实可行的行己有耻主张。在保国保天下的时代潮流面前，将心性之学束之高阁而转向经世实务，实乃顺理成章之事。经学直关系到保天下之事，因为惟有经学才能正人心。经世之学必定重视礼。这是因为，礼学有助于稳固儒家社会秩序，有助于恢复纲常伦理，有助于存道统。顾炎武坚持经史同源，自觉地以经史互训，尤为擅长寓经世致用于典礼制度的考证。在博学而缜密的考证中，洋溢着顾炎武担当天下的救世情怀与贯通古今的闳通深识。