Habsburgi, Windsori, Romanovi, Hohenzollerni, familii regale ale Belgiei, Olandei, Italiei, Iugoslaviei, Bulgariei, Rom?niei sau Greciei – monarhiile europene s-au aflat ?n inima celor dou? R?zboaie Mondiale.?ntr-o incursiune istoric? fascinant?, punctat? de portrete, anecdote, momente-cheie, ?nt?lniri decisive, jocuri de alian?e, Jean des Cars ne introduce ?n culisele cur?ilor europene prinse ?n v?rtejul celor dou? conflagra?ii care au zguduit secolul al XX-lea.?Jean des Cars, eminent specialist al marilor dinastii europene, realizeaz? – ?ar? dup? ?ar?, deceniu dup? deceniu – un expozeu al faptelor istorice marcante, construind o lucrare plin? de vivacitate ?i bine documentata, o lectura cu at?t mai captivanta, cu c?t cele aproape 170 de subcapitole care o compun istorisesc, fiecare ?n parte, o adev?rat? poveste." - Le Figaro Magazine?Una dintre cele mai bune c?r?i ale autorului ?i un succes de libr?rie: urm?rim pe parcursul acestor conflicte comportamentele monarhilor, majoritatea ?nrudi?i ?ntre ei. Un secol de istorie a marilor familii, a destinelor europene, iar pentru Europa de Est, o memorie reg?sit?." - Valeurs Actuelles?n vara lui 1914, Europa este majoritar monarhic?: din dou?zeci ?i dou? de state, nou?sprezece sunt regate, imperii, principate sau mari ducate. Ast?zi, nu au mai r?mas dec?t zece. Primul R?zboi Mondial provoac? pr?bu?irea a patru imperii (Germania, Rusia, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman), iar al Doilea spulber? patru regate (Italia, Iugoslavia, Rom?nia, Bulgaria).Cine erau ace?ti suverani? Dar femeile care le ?mp?rt??eau destinul?De la ambi?ie la orbire, de la curaj la sl?biciune, de la gelozie la abnega?ie, care au fost triumfurile ?i e?ecurile lor? Cum ?i-au tr?it gloria, dramele, cum s-au confruntat cu ascensiunea extremismelor interbelice, cu apari?ia totalitarismelor? Erau con?tien?i de consecin?ele gesturilor lor? Sau au fost incapabili s? stopeze avansul na?ionalismelor? Care au fost vie?ile lor personale, iubirile ?i pasiunile secrete? Ace?ti monarhi, care se vor alia, se vor ?nfrunta ?i uneori tr?da, sunt to?i ?nrudi?i, uni?i prin leg?turi de s?nge ?i matrimoniale. Astfel, ?r?zboiul regilor" va fi o incredibil? reglare de conturi familial? – la scar? continental?, apoi mondial?.

The Code of Hammurabi (Codex Hammurabi) is a well-preserved ancient law code, created ca. 1790 BC (middle chronology) in ancient Babylon. It was enacted by the sixth Babylonian king, Hammurabi. One nearly complete example of the Code survives today, inscribed on a seven foot, four inch tall basalt stele in the Akkadian language in the cuneiform script. One of the first written codes of law in recorded history. These laws were written on a stone tablet standing over eight feet tall (2.4 meters) that was found in 1901.

Il Principe (The Prince) is a political treatise by the Florentine public servant and political theorist Niccolò Machiavelli. Originally called De Principatibus (About Principalities), it was written in 1513, but not published until 1532, five years after Machiavelli's death. The treatise is not representative of the work published during his lifetime, but it is the most remembered, and the work responsible for bringing "Machiavellian" into wide usage as a pejorative term. It has also been suggested by some critics that the piece is, in fact, a satire.

Conservatorismul pragmatic, conservatorismul lui David Hume, Edmund Burke i, n secolul XX, al lui Michael Oakeshott, se deosebete profund de reacionarism i de ultraconservatorismul virulent. Un conservator pragmatic este un om care gndete fr mituri caluzitoare i fr adevruri absolute, ce confisc i paralizeaz inteligena; este un adversar, i nu un adept, al utopiilor inverse, care aspir la restaurarea trecutului. El este un adept al moderaiei i al gradualismului – nu pentru ca ar avea oroare de schimbrile profunde, ci pentru ca tie c nimic important, nrdcinat ntr-o form de via omeneasc, nu poate fi schimbat brusc. Se comite adesea o confuzie ntre conservatorismul pragmatic i radicalismul de dreapta. Dar este vorba de o eroare de neiertat, cci cele doua forme ale Dreptei se opun diametral: Ostilitatea fa de radicalism, ostilitatea nencetat, implacabil, este definiia esenial a conservatorismului (Robert Cecil, Marchiz de Salisbury). Au existat i n Romania figuri celebre apropiate conservatorismului pragmatic, spre exemplu P. P. Carp. ns, din pcate, tradiia autohton este dominat de radicalismul de dreapta, ilustrat (virulent) de Eminescu i (seren) de Maiorescu, iar ulterior de generaia rtcit: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Cioran i Noica.“ (Adrian-Paul Iliescu)

Cartea este rezultatul anchetelor desf??urate ?n paginile revistei Contemporanul – anchete ce au abordat o problema delicat?, ocolit? de nu pu?ini c?rturari: ?Problema evreiasc?". Se pronun?? pe marginea acestei disputate teme actuale personalit??i ca, de pild?, Dumitru ?epeneag, Matei C?linescu, Ion Vianu, Irina Cajal, Ion Iano?i, Nicolae Breban, ?i nu pu?ini al?i importan?i actan?i ai vie?ii sociale, politice ?i culturale din Rom?nia de azi.Un manual indirect de istorie, cartea e destinata studen?ilor, elevilor, profesorilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Materialele reunite in acest volum reprezinta o suma de contributii si studii publicate in ultimii ani. Toate materialele au fost selectate pentru a corespunde titlului stabilit: BATALIA PENTRU BASARABIA. Este explicabil de ce, in atare conditii, preocuparile colectivului de autori s-au concentrat asupra epocii celui de-al Doilea Razboi Mondial, cu predilectie tratand sfartecarea teritoriala a Romaniei Mari in 1940 sau rolul si locul Maresalului Ion Antonescu in reluarea luptei nationale pentru eliberarea Basarabiei de sub dominatia Imperiului Rosu stalinist, dupa 1941. Nu au fost neglijate nici anume fapte si consideratii din rastimpul 1945-1989, cand batalia s-a desfasurat indeosebi pe plan politico-diplomatic, dar si ideologic ori istoriografic.

n iunie 2015 am publicat n revista Permanene” (nr. 6) articolul Vladimir Tismneanu - ieri i azi”, motivat de faptul c Preedintele Comisiei Prezideniale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romnia a devenit brusc un atacator al celor susinute n Raportul Final al Comisiei pe care a prezidat-o. Pn n prezent nu exist niciun fel de opinie a dlui Tismneanu i nici a celor de la Institutul Elie Wiesel” - MCA referitor la acest punct de vedere.

Cartea lui Dan Dungaciu se individualizeaza prin originalitatea metodei sale: logistica. Sociologia este, prin excelenta, o "stiinta de spate", cum ar spune logisticienii, adica o stiinta care serveste marilor incordari colective (ofensive sau defensive) pe o durata anumita. Dan Dungaciu propune, in acest sens, cel putin trei procedee de cercetare a sociologiei la scara unei epoci si a unei arii de civilizatie, cea europeana in acest caz: a) "centrele logistice ale gandirii sociale" (care sustin retelele sociologiei); b). "Harta logistica a sociologiei" (romanesti in acest caz); c). Seria teoriilor reprezentative pentru cateva dintre temele dominante ale sociologiei interbelice. Modelul lecturii dezvaluie o fata surprinzatoare a uneia dintre cele mai spectaculoase manifestari ale sociologiei in secolul XX: sociologia romaneasca interbelica. Istoria logistica a sociologiei romanesti reconstituie astfel una dintre secventele de mare tensiune creatoare ale dramei neamului romanesc in secolul al XX-lea, ceea ce face din cartea lui Dan Dungaciu una de exceptie.

Endu?stri 4.0 d?nemi ile fabrikadaki u?retim ekipmanlar? birbirleriyle konu?up anla?acak ve gelecekte insans?z fabrikalar yayg?nla?acak. ?? kazalar? azalacak ve teknolojik verimlilik sa?lanacak. Yeni endu?stri devrimi hem enerji tasarrufu sa?layacak hem de maliyetleri du??u?recek. Alman Hu?ku?metinin u?retim su?re?lerini bilgisayarla?ma y?nu?nde te?vik etme ve yu?ksek teknolojiyle donatmas? projesi olarak kabul edilen Endu?stri 4.0, ayn? zamanda d?rdu?ncu? sanayi devrimi anlam?na geliyor. Endu?stri 4.0 ile tu?m yaz?l?m ve networklerde u?ru?n geli?tirme, u?retim ve servis su?re?lerinin ileti?imi, makinalar?n ve u?ru?nlerin ger?ek zamanl? bilgi al??veri?i, otonom kontrol ve optimizasyonu mu?mku?n olacak. 1784’te ortaya ??kan ilk sanayi devriminde, su ve buhar gu?cu?nu?n kullan?m?yla u?retim yap?lmas? hakim iken, 1870’lerde elektrik enerjisinin kullan?m?, ikinci sanayi devriminin de kap?lar?n? a?t?. Dijital devrim olarak da adland?r?labilecek u??u?ncu? sanayi devrimi ise, 1969’da elektronik ve bili?im teknolojilerinin kullan?m? ile ortaya ??kt?. 2013 y?l?na geldi?imizde ise internet uygulamalar?, yatay-dikey entegrasyonlu ve ger?ek zamanl? yeni de?er zincirleri, siber-fiziksel sistemler ve ak?ll? fabrikalar hayatlar?m?zdaki varl???n? gu??lendirdi. Yazar Hakk?nda [Tarkan ?zhan, 1969-] ???REN?M DURUMU: Trakya üniversitesi B?lüm: Fen Fakultesi Kimyager MESLE??: Borsac?, Trader, Portfoy Y?netimi Aktif ?al??ma süresi; 25 y?l

THE Spanish peninsula, separated from France on the north by the Pyrenees, and bounded on the three remaining sides by the Mediterranean Sea and the Atlantic Ocean, con-tains an area of 225,600 square miles, being a little larger than France. Nature has reared a very formidable barrier between Spain and France, for the Pyrenees, extending in a straight line 250 miles in length, from the Bay of Biscay to the Mediterranean, and often rising in peaks more than ten thou-sand feet in height, offer but three defiles which carriages can traverse, though there are more than a hundred passes which may be surmounted by pedestrians or the sure-footed mule. The soil is fertile; the climate genial and salubrious; and the face of the country, diversified with meadows and mountains, presents, in rare combination, the most attractive features both of loveliness and sublimity.?History does not inform us when and how this beautiful peninsula—called Hispania by the Romans—first became in-habited. Whether the earliest emigrants crossed the straits of Gibraltar from Africa, or came from Asia, coasting the shores of the Mediterranean, or descended from France through the defiles of the Pyrenees, can now never be known. The first glimpse we catch of Spain, through the haze of past ages, reveals to us the country inhabited by numerous barbaric tri-bes, fiercely hostile to each other, and constantly engaged in bloody wars. The mountain fastnesses were infested with robber bands, and rapine and violence everywhere reigned. The weapons grasped by these fierce warriors consisted of lances, clubs, and slings, with sabres and hatchets, of rude fashion but of keen edge. Their food was mainly nuts and ro-ots. Their clothing consisted of a single linen garment, girded around the waist; and a woollen tunic, surmounted by a cloth cap, descended to the feet. As in all barbarous nations, the hard work of life was performed by the women.??The names even of most of these tribes have long since perished; a few however have been transmitted to our day, such as the Celts, the Gallicians, the Lusitanians, and the Iberians. Several ages before the foundations of Rome or of Carthage were laid, it is said that the Phoenicians, exploring in their commercial tours the shores of the Mediterranean, established a mercantile colony at Cadiz. The colonists growing rich and strong, extended their dominions and founded the cities of Malaga and Cordova. About 800 years before Christ, a colony from Rhodes settled in the Spanish peninsula, and established the city of Rosas. Other expeditions, from various parts of Greece, also planted colonies and engaged in successful traffic with the Spanish natives.??Four hundred years before Christ, the Carthaginian republic was one of the leading powers, and Carthage was one of the most populous and influential cities on the globe. The Carthaginians crossed the narrow straits which separate Africa from Spain, landed in great strength upon the Spanish peninsula, and, after a short but severe conflict, subdued the foreign colonies there, brought the native Spaniards into subjection, and established their own supremacy over all the southern coast. Cadiz became the central point of Carthaginian power, from whence the invaders constantly extended their conquests. Though many of the interior tribes maintained for a time a sort of rude and ferocious independence, still Carthage gradually assumed dominion over the whole of Spain.??In the year 235 B.C., Hamilcar, the father of the illustrious Hannibal, compelled nearly all the tribes of Spain to ack-nowledge his sway. For eight years Hamilcar waged almost an incessant battle with the Spaniards. Still it was merely a military possession which he held of the country, and he erected Barcelona and several other fortresses, where his soldiers could bid defiance to assaults, and could overawe the surrounding inhabitants.

Referindu-se la Pesc?ru?ul ?ntr-o scrisoare din octombrie 1895, Cehov nota, ?ntre altele: ?Scriu o pies? pe care probabil nu o voi termina p?n? la sf?r?itul lui noiembrie. O scriu nu f?r? pl?cere, de?i m? tem de conven?iile scenei. E o comedie, exist? trei roluri pentru femei, ?ase pentru b?rba?i, patru acte, peisaje (priveli?tea unui lac), o mul?ime de conversa?ii despre literatur?, pu?in? ac?iune, mult? iubire“. Premiera s-a dovedit dezastruoas?, editorul s?u aduc?ndu-i acuze ca, pild?, la?itatea evident?, caracterul din cale afar? de feminin. Con?tient de geniul s?u, Cehov riposteaz?: ?De ce aceast? calomnie? Dup? reprezenta?ie am luat cina la Romanovi. Pe cuv?ntul meu de onoare. Apoi m-am dus la culcare, am dormit s?n?tos ?i a doua zi am mers acas? f?r? a suspina vreo nemul?umire. Dac? a? fi fost un la?, a? fi alergat de la un editor la altul ?i de la un actor la altul, i-a? fi implorat s? fie ?ng?duitori ?i a? fi petrecut dou? trei s?pt?m?ni ?n Petersburg, agit?ndu-m? cu Pesc?ru?ul meu, cu emo?ie, cu o transpira?ie rece ?n lamenta?ii. Am ac?ionat at?t de rece ?i de responsabil precum un om care a f?cut o ofert? ?i apoi a fost ?nt?mpinat cu un refuz ?i nu mai are nimic altceva de f?cut dec?t s? plece. ?ntr-adev?r, vanitatea mea a fost n?ucit?, dar ?ti?i, nu a fost o lovitur? din senin. A?teptam un e?ec ?i m? preg?tisem pentru el precum te-am prevenit cu o absolut? sinceritate“.

Cartea de fa?? r?spunde unor ?ntreb?ri majore: ce este omul? Cine este omul? De ce este omul?Cartea cuprinde teme subiective de medita?ie, filosofie diletant? ?i analiz? psihologic?, ?n genul unor confesiuni, fiind structurat? pe trei p?r?i. Cuvintele abuzive reprezint? o g?ndire fraged?, haotic?, pueril?, prima descoperire a propriului g?nd ?n contradic?ie cu g?ndirea lumii ?i cu g?ndirea proprie ?n alt? faz? a ei, necesitatea dubl?rii g?ndirii ?n dezacordurile ei.Dialogurile sunt descoperirea min?ii personajului ?n proprie minte, descoperirea personajelor vie?ii ?i amintiri fugare ale unor ?nt?mpl?ri obi?nuite care primesc subiectivism paranoic.A treia parte prime?te obiectivitatea, a?a zis? universal?, a unui anumit Narator, care reinterpreteaz? ?i reintegreaz? g?ndurile unui anumit om, ales la ?nt?mplare, dar decis totu?i de circumstan?ele c?r?ii. Dovedirea c? omul ?i ?nsumeaz? pe to?i, lumea.

De la ?nfiin?area sa, acum o sut? de ani, MI6 a fost ?nconjurat de mister ?i a avut un aer aproape mitic. Pentru opinia public?, no?iunea de ?spion“ a fost modelat? de universurile fic?ionale ale unor scriitori precum Ian Fleming, p?rintele lui James Bond, ?i John le Carré, creatorul cerebralului Smiley. Gordon Corera le ofer? cititorilor s?i ?ansa unic?, f?r? precedent, de a p?trunde ?n aceast? lume secret? ?i de a observa realitatea care a stat la baza fic?iunii. Cartea prezint? pove?ti individuale – mai degrab? dec?t pe cele ale institu?iilor sau descrierea evolu?iei situa?iei politice de-a lungul timpului –, scopul fiind acela de a explora rela?iile unice ?i personale din spatele spionajului – ceea ce Graham Greene numea ?factorul uman“, cu alte cuvinte, ?n cazul de fa??, motiva?iile ?i loialit??ile unui spion sau ale unui tr?d?tor ?i faptele care decurg de aici.De la ?nceputurile R?zboiului Rece p?n? ?n ziua de azi, MI6 a suferit o transformare extraordinar?, devenind dintr-o organiza?ie de diletan?i, cu iz de club select, una modern?, profesionist?, dar nu mai pu?in controversat?. Iar Gordon Corera ?i dezv?luie deopotriv? e?ecurile ?i succesele de-a lungul timpului, ?n contextele politice aferente. Marile drame ale R?zboiului Rece, ridicarea ?i c?derea Zidului Berlinului, Criza Rachetelor Cubaneze, atacurile de la 11 septembrie 2001, r?zboiul din Irak – toate aceste evenimente care au marcat istoria reprezint? fundalul pentru pove?tile adev?rate cu spioni.Corera prezint? cazurile interesante ale celor care au spionat, au min?it, au ?n?elat ?i, ?n unele cazuri, chiar ?i-au pierdut via?a ?n slujba ??rii pe care au servit-o. ?i oric?t de palpitante ar fi c?r?ile sau filmele cu spioni, ve?i vedea c?, cel pu?in aici, via?a bate filmul.

C eti un artist dramatic care se zbate s supravieuiasc sau c eti un om care nu se identific cu sexul cu care a fost nzestrat i ncearc disperat s remedieze aceast problem, c eti un geniu ajuns n zdrene, care cerete ansa de a-i spune povestea, c eti un ndrgostit iremediabil, care ncaseaz doar indiferen, c eti un nimeni urmrit venic de autoriti, de probleme i eecuri, c eti captiv n lumea ta, singurul loc n care nu eti perceput ca fiind nebun tocmai fiindc sfideaz noiunea unanim acceptat de normalitate, c eti un scriitor care i aterne realitatea bidimensional, pe foaie, n replici, n didascalii, n uniti de msur a emoiei – numite cuvinte –, i ridic n alii realiti tridimensionale, c eti o ntmplare care citete aceste rnduri, tii foarte bine c orice fapt consumat d singur startul la o continuare i c exist mereu o a doua ans, la fel cum Moartea tie cnd trebuie s lase ceva s continue, cnd s-i spun stop sau cnd s nchid ochii, fiindc intervenia ar descalifica-o. Totul poart eticheta cu va urma i depinde doar de noi s lsm eticheta acolo i s urmm indicaia.Teatrul prelungete viaa fiindc este o prelungire a vieii. Nu e att parte a ei, ct o extensie, ca o pereche de aripi cu care plonjm ntr-un bar supraaglomerat, ntr-un dormitor n care ncap fix dou persoane, ntr-un vis policrom cu iz de psihotrope, sau ntr-o scen care ne va marca fiindc urmeaz s se petreac n acel interval de timp pe care niciodat nu suntem n stare s-l dibuim, dar tim atunci cnd se ntmpl c nu putea fi altcndva.Trei piese care ne zguduie, ne las simurile bulversate, creierii bruscai, inima n aritmie, dar sufletul cumva ridicat. Trei piese de prelungit viaa, chiar i a celor care cred c aceasta urmeaz abia dup ce vor muri. Moartea strig: Bis!“ cnd se vede aplaudnd de una singur, fiindc nu are de ales dect s lase spectacolul s continue n momentul n care tocmai se dezintegreaz.ndrznete i citete!“ – Andrei Vornicu

Maszumé hétk?znapi kamaszlány a 60-as évek Iránjában. Iskolába menet meglát egy fiatalembert, akivel egymásba szeretnek. Maszumé bátyjai megtalálják ártatlan levelezésüket, húgukat megverik, majd máshoz kényszerítik feleségül. A lánynak fel kell adnia álmait, és el kell indulnia egy g?r?ngy?s úton, melyet a sors rendelt neki. Az ?tven évet fel?lel? regény a hazáját jól ismer? szerz? szemével k?veti végig Irán viharos t?rténelmét: a 60-as évek a sah elnyomó uralma alatt, majd az iszlám forradalom, mely visszahozta Iránba a k?zépkort, az iraki–iráni háború. A regényt, mely az utóbbi évtized legnagyobb bestsellere lett Iránban, kétszer is betiltották, azonban nem politikai tartalma miatt, hanem mert egy olyan független és er?s n? sorsát állítja példaképül, aki a sorscsapások és nehézségek ellenére sosem adja fel a reményt, s bár csendesen, mégis határozottan tiltakozik társadalmának elnyomó hagyományai ellen. Parinoush Saniee szociológus és pszichológus, t?bb regény szerz?je. A sors k?nyve els? regénye, melyet t?bb nyelvre fordítottak le, Olaszországban elnyerte a Boccaccio-díjat, Németországban bestseller lett. Az iráni írón? 1949-ben született, férjnél van, két fia külf?ld?n él.

A magyar k?nyvkiadás legnagyobb adósságainak egyike ez a k?nyv. A világ t?bb országában a holokausztirodalom egyik legjelent?sebb remekm?veként tartják számon, Magyarországon 1982-ben jelent meg utoljára.Zsolt Béla, nagyváradi író, újságíró, a zsidót?rvények után nem folytathatta a pályáját. Munkaszolgálatra Ukrajnába került, az út onnan haza, majd a váradi gettóba, kés?bb Bergen-Belsenbe vezetett, egészen a szabadulásig.Zsolt Béla regénye nem artisztikus memoár. Vad, olykor az elviselhet?ség határáig kegyetlen és ?szinte visszaemlékezés, felzaklató olvasmány.Az olykor egymás kínjának is ?rül? társairól. Az elmebajig kegyetlen, egyszersmind a megtorlástól retteg? csend?r?kr?l. ?rulásról, kétségbeesésr?l, az újra és újra feltámadó hamis reményr?l, és mindennek okáról és céljáról: a zsidók kifosztásáról.Aki elolvassa a Kilenc koffert, megérti, miért nem tud a rémálomból eszmélni sok európai ország azóta sem.Zsolt Béla feleségének egész családja odaveszett, k?ztük az a Heyman ?va, akinek gettónaplója megjelent már t?bb nyelven, magyarul Piros bicikli címen.

Documentele publicate sub egida Institutului de Istorie ?George Bari?iu“ al Academiei Rom?ne au fost structurate ?n dou? p?r?i: Emigra?ia albgardist? ?i Biserica Rus? din Bucure?ti. Prima parte cuprinde r?spunsul direc?iilor regionale la Ordinul Direc?iei Generale a Securit??ii Statului nr. 354/81558 privind albgardi?tii din raza acestora de competen??, iar cea de a doua – materiale ale Direc?iei Regionale a Securit??ii Bucure?ti despre personalul, emigran?ii ?i refugia?ii care frecventeaz? Biserica Rus?. Sursele relev? destinul, starea de spirit ?i material? a fo?tilor membri ai armatelor ruse ?i ucrainene stabili?i ?n Rom?nia, supravie?uitori ai celor dou? r?zboaie mondiale, liderii fiind deja aresta?i.Din sinteza informativ? a Direc?iei Regionale a Securit??ii Bac?u din 27 octombrie 1951:??n urma ac?iunilor contrarevolu?ionare desf??urate ?n t?n?rul Stat Sovietic de c?tre bandele conduse de Denikin, Kerenski ?i Vranghel, bande ce au fost distruse de c?tre t?n?ra Armat? Ro?ie Sovietic? ?i alungate peste grani?ele Statului Sovietic, ?i ?n ?ar? la noi au venit o serie de elemente ce au f?cut parte din aceste armate, care ?i-au stabilit domiciliul ?n diferite ora?e ale ??rii noastre, unde sub regimul burghezo-mo?ieresc ce se afla ?n acel timp la c?rma ??rii noastre au g?sit azil ?i ocrotire.Astfel ?i ?n regiunea Bac?u din aceste elemente identificate p?n? ?n prezent sunt ?n num?r de 6 persoane, ?i anume: Mateevski Konstantin, ?n prezent domiciliat ?n Piatra-Neam?, de profesie electrician ?i mecanic, angajat ?n aceast? func?ie la Sovromlemn Piatra-Neam?; Petrovski Vasile, fost colonel de artilerie ?i avia?ie ?n armata alb? a lui Vranghel, ?n prezent domiciliat ?n Piatra-Neam?, fiind angajat ca magazioner la fabrica Bistri?a din Piatra-Neam?; Galini?cenko Alexandru, domiciliat ?n Piatra-Neam?, f?r? ocupa?ie, ?n prezent fiind b?tr?n; Kazimirov Mark, de profesie ?ofer angajat ?n aceast? calitate la fabrica ?Reconstruc?ia“ Piatra-Neam?, fost ofi?er ?n Armata Alb? ucrainean?, ?n prezent lucreaz? ca t?mplar, ?i Babici Ifrim, fost ofi?er ?n armata lui Vranghel, actualmente domiciliat ?n comuna Tarc?u, raionul Piatra-Neam?, cu serviciul la Sovromlemn.?n leg?tur? cu susnumi?ii trebuie s? ar?t?m c? dac? ?n trecut existau unele rela?ii de prietenie ?ntre d?n?ii, ?nt?lniri ?n care ??i reaminteau cu pl?cere de trecutul lor, ast?zi, fiind elemente b?tr?ne, nu se mai observ? aceste leg?turi, mai ales c? majoritatea sunt c?s?tori?i cu cet??ence rom?ne ?i parte dintre d?n?ii au chiar ?i copii.De asemeni, din cele cunoscute de noi rezult? c? ace?tia nu ?ntre?in leg?turi prin coresponden?? cu str?in?tatea ?i nici cu elementele dubioase ?i du?m?noase din locurile unde tr?iesc ei. S-a putut constata c? aceste elemente sunt extrem de fricoase ca nu cumva s? vin? o dispozi?ie care s?-i pun? ?n situa?ia s? se ?ntoarc? ?n URSS, obliga?i. Comentarii ?n acest gen au fost extrem de multe ?n r?ndurile lor, ?n special ?ntre anii 1945-1946, c?nd ei credeau sigur c? vor fi evacua?i din ?ara noastr? ?i trimi?i ?n Uniunea Sovietic?. Totu?i ?i ?n prezent, de?i b?tr?ni, exist? ?i ?n r?ndurile lor unele comentarii ?i nemul?umiri, pe care ?ns? ?i le arat? ?n anturajul restr?ns pe care eventual ?l au.“

Marele romancier face o incursiune ?n trecutul nu foarte ?ndep?rtat al Rom?niei, trat?nd anii dictaturii ro?ii f?r? p?rtinire, ?ncerc?nd o radiografie crud?, impar?ial? ?i – lucru extrem de rar ?n Balcani – radical? a unei jum?t??i de secol de istorie.Cartea e destinat? studen?ilor, elevilor, profesorilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Cred ?n sensibilitatea publicului fa?? de un teatru al ideilor, dar ?i fa?? de un teatru de ac?iune fidel formelor clasice. Cu riscul de a fi considerat un manierist, accept aceast? etichet?, dac? ?mi aleg drept modele nume ca Montherlant, Camus, Vallejo sau Camil Petrescu. Am ?ncercat s? tratez una dintre marile teme ale dramaturgiei universale, care ?ncepe cu vechii greci ?i se ?mpline?te ?n teatrul clasic francez: conflictul dintre datorie ?i pasiune. Drama apare atunci c?nd cele dou? imperative devin divergen?e ?i ea se poate reg?si ?i azi de la marii lideri politici la oamenii de r?nd. Dar pentru a o ilustra am ales varianta teatrului istoric, deoarece (pentru a-l cita pe Henri Rochefort ) ?viitorul, ?n momentul de fa??, pare at?t de sumbru, ?nc?t am sim?it s? m? hr?nesc o vreme cu trecutul". Drama personajelor mele, fie c? este vorba despre Ugo, fie c? este vorba despre printul Rudolf, este e?ecul ?nregistrat ?n ?ncercarea de a le g?si un liant, de a le ?mp?ca. Am v?zut ?n Rudolf de Habsburg un adev?rat profet al lumii moderne… care a prev?zut toate catastrofele secolului al XX-lea ?i a ?ncercat s? orienteze politica austriaca ?ntr-o alta direc?ie. Dar via?a sa privat?, departe de a fi un model, a dejucat acest plan. El dispare pentru c? nu-?i mai g?se?te locul ?n lumea lui, ?n timp ce Ugo d’Este ??i accept? sf?r?itul din acela?i motiv. (Corneliu ?enchea)

ALEXANDER the Great died when he was quite young. He was but thirty-two years of age when he ended his career, and as he was about twenty when he commenced it, it was only for a period of twelve years that he was actually engaged in performing the work of his life. Napoleon was nearly three times as long on the great field of human action.??Notwithstanding the briefness of Alexander's career, he ran through, during that short period, a very brilliant series of exploits, which were so bold, so romantic, and which led him into such adventures in scenes of the greatest magnificence and splendor, that all the world looked on with astonishment then, and mankind have continued to read the story since, from age to age, with the greatest interest and attention.??The secret of Alexander's success was his character. He possessed a certain combination of mental and per-sonal attractions, which in every age gives to those who exhibit it a mysterious and almost unbounded ascendency over all within their influence. Alexander was characterized by these qualities in a very remarkable degree. He was finely formed in person, and very prepossessing in his manners. He was active, athletic, and full of ardor and enthusiasm in all that he did.

ALFRED THE GREAT figures in history as the founder, in some sense, of the British monarchy. Of that long succession of sovereigns who have held the scepter of that monarchy, and whose government has exerted so vast an influence on the condition and welfare of mankind, he was not, indeed, actually the first. ??There were several lines of insignificant princes before him, who governed such portions of the kingdom as they individually possessed, more like semi-savage chieftains than English kings. Alfred followed these by the principle of hereditary right, and spent his life in laying broad and deep the foundations on which the enormous superstructure of the British empire has since been reared. If the tales respecting his character and deeds which have come down to us are at all worthy of belief, he was an honest, conscientious, disinterested, and farseeing statesman. ??If the system of hereditary succession would always furnish such sovereigns for mankind, the principle of loyalty would have held its place much longer in the world than it is now likely to do, and great nations, now republican, would have been saved a vast deal of trouble and toil expended in the election of their rulers.