Cine-ar fi crezut c? lumea afacerilor poate fi at?t de fascinant? ?i plin? de dramatism? 350 de milioane de dolari investite ?ntr-un model de automobil plin de imperfec?iuni, f?r? s? fie g?sit m?car un responsabil pentru acest e?ec; ascensiunea spectaculoas? a unei mici companii produc?toare de h?rtie fotografic? p?n? la actualul gigant Xerox, ?nceput? de o m?n? de oameni care ?i-au riscat chiar ?i averea personal? pentru o inova?ie revolu?ionar?; b?t?lia titanic? dus? de Rezerva Federal? a Statelor Unite pentru ap?rarea lirei sterline de atacurile speculatorilor; sunt doar c?teva dintre exemplele ce arat? c?, ?n lumea afacerilor ?i a Wall Streetului, oamenii pot da dovad? fie de geniu, spirit de cooperare ?i ?n?elepciune, fie de ?nc?p???nare ?i lips? de ra?iune, indiferent de miza aflat? ?n joc. Un avertisment c? istoria se poate oric?nd repeta.

O analiz? metodic? ?i patima?? a cumplitei dictaturi ro?ii de care a avut parte Rom?nia. Atitudinea elitelor fa?? de tiran ?i fa?? de clica sa. ?n ce masur? suntem vinova?i? La?itatea este oare una dintre caracteristicile definitorii ale c?rturarului rom?n? La aceste ?i multe alte ?ntreb?ri r?spunde profesorul de filosofie, Ion Iano?i – un veritabil model european. Cartea e destinat? studen?ilor, elevilor, profesorilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Orestes, Apollo, and the Erinyes go before Athena and eleven other judges chosen by her from the Athenian citizenry at the Areopagus (Rock of Ares, a flat rocky hill by the Athenian agora where the homicide court of Athens later held its sessions), to decide whether Orestes's killing of his mother, Clytemnestra, makes him guilty of the crime of murder.

The Argonautica is a Greek epic poem written by Apollonius Rhodius in the 3rd century BC. The only surviving Hellenistic epic, the Argonautica tells the myth of the voyage of Jason and the Argonauts to retrieve the Golden Fleece from remote Colchis. Their heroic adventures and Jason's relationship with the dangerous Colchian princess/sorceress Medea were already well known to Hellenistic audiences, which enabled Apollonius to go beyond a simple narrative, giving it a scholarly emphasis suitable to the times.

Volumul Dic?iunea ideilor, apar?in?nd profesorului Mircea Martin de la Facultateade Litere a Universit??ii Bucure?ti, este o contribu?ie valoroas? ?i original? la analiza unui raport extrem de important ?n teoriile socio-umane ale cunoa?terii, anume raportul dintre natural, artificial ?i autentic, aplicat asupra discursului metaliterar. Cartea se constituie ca o ?nsumare de analize a acestui raport ?n opera unor teoreticieni ai fenomenului literar rom?ni ?i str?ini: Tudor Vianu, G. C?linescu, B. Fondane, Matei C?linescu, Marcel Raymond, Roland Barthes, Carlos Bouso?o, Jaap Linnvelt. Departe de a fi o simpl? ?nsumare de analize aplicate, cartea este de fapt o critic? aconceptelor folosite deopotriv? de cercetarea antropologic?, cea estetic? ?i cea pur literar? ?i o contribu?ie esen?ial? la un proces de inserare ?nmodernitate a culturii rom?ne. Contribu?iile teoreticienilor rom?ni sunt v?zute ?n raportul lor de originalitate-sincronicitate cu cele ale cercet?torilor str?ini, ?nscriindu-se ?ntr-un proces de organicitate care implic? categorii culturale largi.

Demersul Antoanetei Olteanu, reputat? traduc?toare de limba rus? ?iexpert? ?n istoria cultural? a Rusiei, se distinge at?t prin calitatea informa?iilor, adesea inedite, c?t ?i prin compozi?ia complex?, care ?mbin? viziunea sintetic? cu o perspectiv? transcultural? exersat?. Cartea se recomand? de la sine at?t cititorului profesionist, care g?se?te aici o serie de date altfel greu accesibile, c?t ?i celui interesat de istoria ?i cultura Europei ?n ansamblu. Dup? cum anun?? ?i subtitlul, lucrarea reconstituie o istorie cultural? a secolului al XIX-lea, realiz?nd, ?n fapt, o fresc? a uneia dintre cele mai captivante perioade din istoria Rusiei, cea imperial?. Datele prezentate acoper? practic toate Aspectele vie?ii politice, sociale, economice ?i culturale ale acestui interval de timp, marcat at?t de aura ?arilor, c?t ?i de nenum?ratele revolte populare. Tabloul evenimentelor majore este ?ntregit cu minu?ioase inventare de titluri nobiliare, cu date economice consemnate cu acribie, cu o expunere vie a panoramei cutumelor sociale, familiale ?i religioase, merg?nd de la modalit??ile de confec?ionare a juc?riilor sau a bijuteriilor p?n? la istorii ale ceaiului sau vodcii. Atmosfera epocii cap?t? un contur des?v?r?it prin citarea unor fragmente din lucr?ri ?tiin?ifice de referin??, din jurnalele de c?l?torie ?i din publicistica vremii, dar ?i din operele marilor scriitori ai vremii, ca Dostoievski, Gogol ?i Tolstoi. Se contureaz?, astfel, o imagine neconven?ional? a Rusiei, o na?iune confruntat? permanent cu tensiunea unei alegeri fundamentale, care pune ?n opozi?ie modelul str?in ?i inegalabila for?? intern?. Autoarei ?i revine meritul de a fi surprins aspectele esen?iale ale acestei tensiuni, cu ample ecouri ?n perioadamodern? ?i cu evidente efecte asupra mentalit??ii contemporane.

Fascinant – cea mai bun lucrare de istorie militar din ultimii ani i o analiz edificatoare a disputelor care continu s mocneasc amenintor i azi. O carte extraordinar sub toate aspectele." – The New York Times O relatare palpitant i revelatoare a uneia dintre cele mai zbuciumate i legendare perioade din istoria secolului al XX-lea – Revolta Arab i marele joc" secret de a controla Orientul Mijlociu. CARTE INCLUS PE LISTA CELOR MAI BUNE TITLURI ALE ANULUI DE New York Times Christian Science Monitor NPR Seattle Times St. Louis Dispatch Chicago Tribune American Library Association Bazat pe cercetri extinse i intense, munc asidu n arhive, Lawrence n Arabia aduce o nou perspectiv asupra modului n care s-a configurat lumea Orientului Mijlociu. Cu o aciune de proporii epice, portretizri expresive, accente critice n condamnarea distrugerilor provocate de comploturile coloniale europene, volumul surprinde strlucit felul n care nesbuina trecutului declaneaz suferina prezentului. Printre numeroasele istorii individuale din Primul Rzboi Mondial care vor fi povestite i repovestite n cadrul centenarelor commemorate ntre 2014 i 2018, cea a lui T.E. Lawrence iese n eviden… Cartea lui Anderson nu putea fi mai oportun. Acum, cnd atenia ntregii lumi se concentreaz asupra Siriei i Egiptului, este uluitor s priveti n urm cu o sut de ani i s vezi un tablou asemntor…. Apelnd la o distribuie bogat, Anderson reuete s exploreze haosul din Orientul Mijlociu de la nceputul secolului al XX-lea dintr-o varietate de perspective distincte i revelatoare totodat. O mrturie captivant, de o mare complexitate i profunzime. – The New York Times Book Review Vast, hipnotic i – s ndrznim s o spunem – cinematografic n detaliu, Lawrence n Arabia ilustreaz modul n care biografia i istoria se poteneaz reciproc. – The Wall Street Journal Absorbii de mcelul ce avea loc n traneele Europei n Primul Rzboi Mondial, combatanii occidentali acordau prea puin importan teatrului de lupt din Orientul Mijlociu. Ca urmare, conflictul de aici a fost influenat surprinztor de mult de o mn de aventurieri i ofieri de rang mrunt aflai departe de marile coridoare ale puterii: Curt Prüfer – universitar tern, ataat pe lng Ambasada German din Cairo, Aaron Aaronsohn – renumit agronom provenit din Romnia i sionist nflcrat. William Yale – descendent scptat al unei familii aristocratice americane. n centrul acestui cerc se afla Lawrence – la nceputul lui 1914, doar un arheolog care lucre la spturi prin deerturile Siriei. n 1917 ajunsese deja cea mai romantic figur din Primul Rzboi Mondial, luptndu-se att cu inamicii Marii Britanii, ct i cu propriul guvern pentru a-i transforma n realitate viziunea sa asupra destinului poporului arab. Drumurile ncruciate ale acestor patru personaje – intrigile pe care le-au pus la cale, btliile pe care le-au purtat, trdrile pe care le-au suferit sau le-au uneltit ei nii – oglindesc grandoarea, complexitatea i tragedia rzboiului din deert.

Materialele reunite in acest volum reprezinta o suma de contributii si studii publicate in ultimii ani. Toate materialele au fost selectate pentru a corespunde titlului stabilit: BATALIA PENTRU BASARABIA. Este explicabil de ce, in atare conditii, preocuparile colectivului de autori s-au concentrat asupra epocii celui de-al Doilea Razboi Mondial, cu predilectie tratand sfartecarea teritoriala a Romaniei Mari in 1940 sau rolul si locul Maresalului Ion Antonescu in reluarea luptei nationale pentru eliberarea Basarabiei de sub dominatia Imperiului Rosu stalinist, dupa 1941. Nu au fost neglijate nici anume fapte si consideratii din rastimpul 1945-1989, cand batalia s-a desfasurat indeosebi pe plan politico-diplomatic, dar si ideologic ori istoriografic.

Lucrarea abordeaz? cele mai relevante manifest?ri ale modernismului literar interbelic, propun?nd spre analiz? reprezentan?i ai poeziei (George Bacovia, Ion Barbu, Lucian Blaga, Ion Vinea, Ilarie Voronca, Tudor Arghezi), ai prozei (Anton Holban, Camil Petrescu, Max Blecher, Mircea Eliade), tendin?ele ?i mi?c?rile coagulate ?n jurul marilor reviste interbelice (Sbur?torul, Contimporanul, 75 H.P., Integral). Volumul se adreseaz? elevilor de liceu care doresc s?-?i aprofundeze cuno?tin?ele referitoare la una dintre cele mai importante v?rste literare rom?ne?ti, miz?nd ?i pe redescoperirea cititorului avizat, dornic s?-?i sus?in? punctele de vedere, s?-?i modeleze gustul estetic ?i s? descopere modele, ierarhii, valori.

Cartea este rezultatul anchetelor desf??urate ?n paginile revistei Contemporanul – anchete ce au abordat o problema delicat?, ocolit? de nu pu?ini c?rturari: ?Problema evreiasc?". Se pronun?? pe marginea acestei disputate teme actuale personalit??i ca, de pild?, Dumitru ?epeneag, Matei C?linescu, Ion Vianu, Irina Cajal, Ion Iano?i, Nicolae Breban, ?i nu pu?ini al?i importan?i actan?i ai vie?ii sociale, politice ?i culturale din Rom?nia de azi.Un manual indirect de istorie, cartea e destinata studen?ilor, elevilor, profesorilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Conservatorismul pragmatic, conservatorismul lui David Hume, Edmund Burke i, n secolul XX, al lui Michael Oakeshott, se deosebete profund de reacionarism i de ultraconservatorismul virulent. Un conservator pragmatic este un om care gndete fr mituri caluzitoare i fr adevruri absolute, ce confisc i paralizeaz inteligena; este un adversar, i nu un adept, al utopiilor inverse, care aspir la restaurarea trecutului. El este un adept al moderaiei i al gradualismului – nu pentru ca ar avea oroare de schimbrile profunde, ci pentru ca tie c nimic important, nrdcinat ntr-o form de via omeneasc, nu poate fi schimbat brusc. Se comite adesea o confuzie ntre conservatorismul pragmatic i radicalismul de dreapta. Dar este vorba de o eroare de neiertat, cci cele doua forme ale Dreptei se opun diametral: Ostilitatea fa de radicalism, ostilitatea nencetat, implacabil, este definiia esenial a conservatorismului (Robert Cecil, Marchiz de Salisbury). Au existat i n Romania figuri celebre apropiate conservatorismului pragmatic, spre exemplu P. P. Carp. ns, din pcate, tradiia autohton este dominat de radicalismul de dreapta, ilustrat (virulent) de Eminescu i (seren) de Maiorescu, iar ulterior de generaia rtcit: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Cioran i Noica.“ (Adrian-Paul Iliescu)

Referindu-se la Pesc?ru?ul ?ntr-o scrisoare din octombrie 1895, Cehov nota, ?ntre altele: ?Scriu o pies? pe care probabil nu o voi termina p?n? la sf?r?itul lui noiembrie. O scriu nu f?r? pl?cere, de?i m? tem de conven?iile scenei. E o comedie, exist? trei roluri pentru femei, ?ase pentru b?rba?i, patru acte, peisaje (priveli?tea unui lac), o mul?ime de conversa?ii despre literatur?, pu?in? ac?iune, mult? iubire“. Premiera s-a dovedit dezastruoas?, editorul s?u aduc?ndu-i acuze ca, pild?, la?itatea evident?, caracterul din cale afar? de feminin. Con?tient de geniul s?u, Cehov riposteaz?: ?De ce aceast? calomnie? Dup? reprezenta?ie am luat cina la Romanovi. Pe cuv?ntul meu de onoare. Apoi m-am dus la culcare, am dormit s?n?tos ?i a doua zi am mers acas? f?r? a suspina vreo nemul?umire. Dac? a? fi fost un la?, a? fi alergat de la un editor la altul ?i de la un actor la altul, i-a? fi implorat s? fie ?ng?duitori ?i a? fi petrecut dou? trei s?pt?m?ni ?n Petersburg, agit?ndu-m? cu Pesc?ru?ul meu, cu emo?ie, cu o transpira?ie rece ?n lamenta?ii. Am ac?ionat at?t de rece ?i de responsabil precum un om care a f?cut o ofert? ?i apoi a fost ?nt?mpinat cu un refuz ?i nu mai are nimic altceva de f?cut dec?t s? plece. ?ntr-adev?r, vanitatea mea a fost n?ucit?, dar ?ti?i, nu a fost o lovitur? din senin. A?teptam un e?ec ?i m? preg?tisem pentru el precum te-am prevenit cu o absolut? sinceritate“.

Cartea de fa?? r?spunde unor ?ntreb?ri majore: ce este omul? Cine este omul? De ce este omul?Cartea cuprinde teme subiective de medita?ie, filosofie diletant? ?i analiz? psihologic?, ?n genul unor confesiuni, fiind structurat? pe trei p?r?i. Cuvintele abuzive reprezint? o g?ndire fraged?, haotic?, pueril?, prima descoperire a propriului g?nd ?n contradic?ie cu g?ndirea lumii ?i cu g?ndirea proprie ?n alt? faz? a ei, necesitatea dubl?rii g?ndirii ?n dezacordurile ei.Dialogurile sunt descoperirea min?ii personajului ?n proprie minte, descoperirea personajelor vie?ii ?i amintiri fugare ale unor ?nt?mpl?ri obi?nuite care primesc subiectivism paranoic.A treia parte prime?te obiectivitatea, a?a zis? universal?, a unui anumit Narator, care reinterpreteaz? ?i reintegreaz? g?ndurile unui anumit om, ales la ?nt?mplare, dar decis totu?i de circumstan?ele c?r?ii. Dovedirea c? omul ?i ?nsumeaz? pe to?i, lumea.

Ac?iunea informativ? Nichita Smochin? reprezint? rezultatul cercet?rii ?n Arhiva CNSAS.Documentele publicate sub egida Institutului de Istorie ?George Bari?iu“ al Academiei Rom?ne au ca subiect urm?rirea informativ? a lui Nichita Smochin? de c?tre Securitate ?n perioada 1952-1962. Dup? abandonarea Rom?niei ?n sfera de influen?? sovietic?, activitatea academic?, publicistic? ?i umanitar?, desf??urat? ?n perioada interbelic? ?i ?n timpul celui de al Doilea R?zboi Mondial, dar mai ales calitatea de consilier al mare?alului Ion Antonescu, l-au plasat pe cel mai important militant pentru afirmarea spiritului rom?nesc ?n Transnistria ?n fruntea listei du?manilor URSS.FragmentDin nota privind ?nt?lnirea agentului ?Speran?a“ cu Nichita Smochin?: ?n ziua de 17 octombrie 1952, informatorul ?Speran?a“, sub pretextul c? vrea s? primeasc? lec?ii de limba rus? ?n scris, s-a dus la Smochin? Nichita, din str. N. Golescu nr. 14. La intrare ?Speran?a“ a fost ?nt?mpinat? de fiica lui Smochin?, care nu prea vroia s? o primeasc? ?n?untru. Dup? ce a fost primit? ?n?untru, a venit ?i Smochin?, cu care a ?nceput discu?ia. Din discu?ii a rezultat c? Smochin? ?n prezent traduce din limba rus? ?n limba rom?n? diferite c?r?i, pe care le prime?te de la o redac?ie din apropiere de locuin?a sa. A mai rezultat c? el, p?n? ?n anul 1938, a locuit ?n Ia?i, dup? care s-a mutat ?n Bucure?ti. Este v?duv, locuie?te ?mpreun? cu fiica sa, ginerele s?u ?i un nepot. Este o fire ?nchis?, necomunicativ?, ?ns? fa?? de ?Speran?a“ s-a ar?tat foarte binevoitor, mai ales v?z?nd c? ?tie la perfec?ie s? vorbeasc? limba rus?. Toat? conversa?ia a fost dus? ?n limba rus?. Sursa: ?Speran?a“. Valoarea: serioas?. Nota biroului: S-au trasat instruc?iuni informatorului s? se mai duc? la Smochin? ?i s? primeasc? lec?ii ?n scris, iar deocamdat? s? nu deschid? discu?ia despre trecutul s?u, pentru a putea c?p?ta ?ncrederea lui Smochin?, iar la a treia vedere s? deschid? discu?ia. Nota superiorului: ?S? se urm?reasc? ?n continuare ac?iunea lui Smochin?, p?n? vom primi noi dispozi?iuni de la Cabinet. Informatorului s? i se dea bani pentru a pl?ti medita?ia pe care o prime?te de la Smochin? (ss)“.

Books of instruction in the practice of painting have rarely been successful. Chiefly because they have been too narrow in their point of view, and have dealt more with recipes than with principles. It is not possible to give any one manner of painting that shall be right for all men and all subjects. To say "do thus and so" will not teach any one to paint. But there are certain principles which underlie all painting, and all schools of painting; and to state clearly the most important of these will surely be helpful, and may accomplish something. It is the purpose of this book to deal practically with the problems which are the study of the painter, and to make clear, as far as may be, the principles which are involved in them. I believe that this is the only way in which written instruc-tion on painting can be of any use. It is impossible to understand principles without some statement of theory; and a book in order to be practical must therefore be to some extent theoretical. I have been as concise and brief in the theoretical parts as clearness would permit of, and I trust they are not out of proportion to the practical parts. Either to paint well, or to judge well of a painting, requires an understanding of the same things: namely, the theoretical standpoint of the painter; the technical problems of color, composition, etc.; and the practical means, processes, and materials through which and with which these are worked out. It is obvious that one cannot become a good painter without the ability to know what is good painting, and to prefer it to bad painting. Therefore, I have taken space to cover, in some sort, the whole ground, as the best way to help the student towards becoming a good painter. If, also, the student of pictures should find in this book what will help him to appreciate more truly and more critically, I shall be gratified. There is a false implication in the saying that "a poor workman blames his tools." It is not true that a good workman can do good work with bad tools. On the contrary, the good workman sees to it that he has good tools, and makes it a part of his good workmanship that they are in good condition. In painting there is nothing that will cause you more trouble than bad materi-als. You can get along with few materials, but you cannot get along with bad ones. That is not the place to economize. To do good work is difficult at best. Econo-mize where it will not be a hindrance to you. Your tools can make your work harder or easier according to your selection of them. The relative cost of good and bad materials is of slight importance compared with the relative effect on your work.The way to economize is not to get anything which you do not need. Save on the non-essentials, and get as good a quality as you can of the essentials. Save on the number of things you get, not on the quantity you use. You must feel free in your use of material. There is nothing which hampers you more than parsimony in the use of things needful to your painting. If it is worth your while to paint at all, it is worth your while to be generous enough with yourself to insure ordinary freedom of use of material.The essentials of painting are few, but these cannot be dispensed with. Put it out of your mind that any one of these five things can be got along without:—You must have something to paint on, canvas or panel. Have plenty of these.

Vreau s? cred c? drumul lui Eugenio Barba este cel ?n care ?nt?lne?te copacul de care at?rn? pe creanga cea mai de sus un m?r de aur ?i f?r? s? ?i pese de cei din jurul lui, de privirile lor arogante sau sc?nteind a dispre?, se ca??r? ?n copac, ?n plin? lumin? de zi, ?i culege m?rul. M?rul norocos al destinului. Curaj, perseveren??, credin?? de nezdruncinat ?n vocea l?untrului care mereu ?i ?opte?te drumul pe care s?-l urmeze, c?ci este drumul lui.Eugenio Barba, vizionar, reformator, artist, dramaturg-regizor, maestru, scriitor, ?n dramaturgia sa, ?n cuvintele sale imortalizate ?n reflec?ii asupra sensului ?i condi?iei artei teatrului ?i a artistului, ?n cercet?rile de natur? artistic? ?i ?tiin?ific?, ?n laboratorul de teatru, sesiunile ?colii Interna?ionale de Antropologie Teatral? forjeaz? un act artistic unificator prin coprezen?e ale contrariilor, ?ntrup?ri ale simultaneit??ilor, combin?ri temporale ?i spa?iale, dintre trecut ?i viitor, dintre Est ?i Vest, declan??nd ?o revolu?ie copernician? f?r? de care ?tiin?a teatrului de la sf?r?itul secolului XX ar fi incomprehensibil?“. (Diana Cozma)

O carte pasionant i minuios documentat.“ – Le Figaro Littéraire Dac exist o dinastie care s ntrupeze Europa, aceea este Casa de Habsburg“, scrie Jean des Cars n debutul acestei cavalcade pasionante prin istoria zbuciumat a Europei. Destinul prodigios al Habsburgilor ncepe, n cheie minor, n secolul al XI-lea, ntr-o fortrea situat n cantonul elveian Aargau, prinde aripi n 1273, odat cu alegerea, cu totul neateptat, a contelui Rudolf de Habsburg ca mprat al Sfntului Imperiu German, i i ncheie epopeea monarhic la Schnbrunn, pe 11 noiembrie 1918, cnd Carol al IV-lea semneaz actul de renunare la coroana imperial a Austriei. Vreme de apte secole, Habsburgii au dominat o mare parte a Europei, a Orientului Apropiat i a Americii de Sud. Cuceritorul Carol Quintul, reformatoarea Maria Tereza, Franz Joseph i legendara sa soie Sisi, Zita, suverana datoriei, sunt doar cteva dintre figurile emblematice ale acestei familii excepionale, care a marcat istoria. Nendoielnic, dispariia lor semnaleaz prbuirea unei lumi, dar numele lor rmne venic sinonim cu nflorirea artelor, grandoarea politic i identitatea european. Pentru alctuirea acestui volum incitant, n care faptul istoric documentat se ntlnete fericit cu excursul jurnalistic profesionist i bine calibrat, dar i cu o anecdotic ncnttoare, Jean des Cars, talentat raconteur i recunoscut cronicar al marilor monarhii europene, a consultat arhive, a vizitat toate locurile-reper ale dinastiei, a realizat interviuri i a cules mrturiile inedite ale mprtesei Zita i ale arhiducelui Otto de Habsburg. Istoria este plin de maiesti individuale, ns Habsburgii ntruchipeaz maiestatea dinastic. [...] A ajunge s nu mai constitui doar o familie, s nu mai reprezini doar o ar, ci un agregat de naiuni, a stpni jumtate din Europa i o mare parte din America, a purta o coroan mai grea chiar dect coroana Imperiului Britanic, dar a te plimba, n acelai timp, prin Prater, cu o umbrel sub bra, iat un spectacol pe care omenirea nul va mai vedea vreodat.“ – Paul Morand n 1919, prbuirea imperiilor i, apoi, o redivizare geografic arbitrar elimin de la conducere familii vechi i puternice, cum ar fi Romanovii, Hohenzollernii i Habsburgii. Dup veacuri de prestigiu i influen, vechile case domnitoare sunt terse de pe hart, asasinate sau surghiunite. Dar, n timp ce familiile imperiale din Rusia i din Germania au fost nevoite, ulterior, s se mulumeasc, dup caz, cu nostalgii discrete, compromisuri regretabile sau reabilitri tardive, Habsburgii au luptat mpotriva anihilrii progresive la care erau supui, ripostnd chiar fa de ostracizarea care le era impus. Nu fr eforturi sau adversiti umilitoare, ei au reuit s triasc, s i refac imaginea, s existe din nou, s impun respect fa de numele lor nainte de anii ’40 i s redobndeasc un loc att n memoria vechii Europe, ct i n noua construcie european, ceea ce este un lucru excepional.“ – Jean des Cars

The dual purpose of the revision of this work has been simplification and amplification.?The language has been recast in parts and there have been added sub-titles within each chapter, cross-references and an index. Ideas such as "Religion as law," the Logos of Philo and the development of Messianism have been made as simple as these subjects admit of.??In seeking illustrations to vivify the narrative it is unfortunate that so little is available. Ah! if we had pictures of Hillel, of Akiba the Martyr, of Judah the Saint, of the Jamnia Academy, of the splendor of the Babylonian Exilarch. But this very absence of pictures is in itself a bit of Jewish history.??This new edition contains quotations from the literature of the periods covered, from the Apocrypha, Philo, Josephus and the Mishna. Three chapters have been added, two on "Stories and Sayings of the Sages of the Talmud" and one on "Rabbi Judah and his times."?Other chapters have been placed in more logical sequence. Both the Chronological Tables and the Notes are fuller. A new feature has been introduced in a "theme for discussion" at the close of each chapter that may be found helpful to study circles and Chautauqua societies. This has also been introduced in the recently issued "Modern Jewish History."??The author expresses his grateful indebtedness to Dr. David de Sola Pool for a most careful reading of the manuscript and for many corrections and suggestions; also to Mr. Philip Cowen for the aid rendered in collecting the illustrations. The author has availed himself of writings that have appeared on this epoch since the edition of 1904. He hopes he has succeeded in producing a more readable book.??When the impatient youth demands, like the heathen from Hillel, a definition of Judaism, bid him "go and learn" the history of the Jew. Let him follow the fascinating story from hoar antiquity, when the obscure Hebrews, "leaving kindred and father's house," took a bold and new departure for the land that God would show—the land that would show God.??Point to the colossal figure of Moses on Sinai, "greatest of the prophets," who gave the first uplifting impulse with his Ten Words of Faith and Duty. Trace with him the soul struggle of this "fewest of all peoples" to reach the truth of divinity—beginning with a crude conception that became steadily more exalted and more clarified with each successive age, until, at last, the idea is realized of an all-pervading Spirit, with "righteousness and justice as the pillars of His throne," the "refuge of all generations."??Make clear to him how the revelation of the divine will came to be expressed in Law. And, how the preservation and development of this Law, in the interpreting hands of prophets, scribes, rabbis, poets and philosophers, became henceforth the controlling motif of the history of the Jew, his modus vivendi, whether under Babylonians, Persians, Greeks, Romans, Arabians or Franks. Help him to see that through it the Jew held in his keeping the religious fate of Orient and Occident, that took from him their respective impressions of Islamism and Christianity.??Let him see the "God-intoxicated" teaching his message by living it; the Suffering Servant whose martyrdom brought healing to his smiters.??Then, perhaps, he may understand that no one definition can completely express the Faith of the Jew and his place in the divine economy. But with this glimpse of his history the grandeur of his inheritance will sink into his consciousness, becoming part of himself, and he will be thrilled with the tremendous responsibility devolving upon him as a member of the priest-people, the witnesses of God, whose mission was and is to "bring light to the Gentiles—that salvation may reach to the ends of the earth."??By e-Kitap Projesi, Illustrated by Murat Ukray..

Sorsdráma. Szrny, barbár mese. Véres és szexuális talányok. Elnyomott emlékek és gyermekkori borzalmak flkeverése. Hirtelen, képtelen, elre tudott és mégis elháríthatatlan katasztrófa. Babona, vallás és matematika külns fonadékú szvete. A sors irracionális gykereinek ízeit érezzük. Micsoda ellentét forma és tartalom kzt! Ilyen vad, si, nyers, babonás mélyeket éppen csak az emberi tudat és kultúra leglucidasabb mvészete tár fl: annál megrendítbb! A Szophoklész mvészete” – írja Babits Mihály Az európai irodalom trténeté-ben.

Marele romancier face o incursiune ?n trecutul nu foarte ?ndep?rtat al Rom?niei, trat?nd anii dictaturii ro?ii f?r? p?rtinire, ?ncerc?nd o radiografie crud?, impar?ial? ?i – lucru extrem de rar ?n Balcani – radical? a unei jum?t??i de secol de istorie.Cartea e destinat? studen?ilor, elevilor, profesorilor, precum ?i publicului larg de cititori.

Cred ?n sensibilitatea publicului fa?? de un teatru al ideilor, dar ?i fa?? de un teatru de ac?iune fidel formelor clasice. Cu riscul de a fi considerat un manierist, accept aceast? etichet?, dac? ?mi aleg drept modele nume ca Montherlant, Camus, Vallejo sau Camil Petrescu. Am ?ncercat s? tratez una dintre marile teme ale dramaturgiei universale, care ?ncepe cu vechii greci ?i se ?mpline?te ?n teatrul clasic francez: conflictul dintre datorie ?i pasiune. Drama apare atunci c?nd cele dou? imperative devin divergen?e ?i ea se poate reg?si ?i azi de la marii lideri politici la oamenii de r?nd. Dar pentru a o ilustra am ales varianta teatrului istoric, deoarece (pentru a-l cita pe Henri Rochefort ) ?viitorul, ?n momentul de fa??, pare at?t de sumbru, ?nc?t am sim?it s? m? hr?nesc o vreme cu trecutul". Drama personajelor mele, fie c? este vorba despre Ugo, fie c? este vorba despre printul Rudolf, este e?ecul ?nregistrat ?n ?ncercarea de a le g?si un liant, de a le ?mp?ca. Am v?zut ?n Rudolf de Habsburg un adev?rat profet al lumii moderne… care a prev?zut toate catastrofele secolului al XX-lea ?i a ?ncercat s? orienteze politica austriaca ?ntr-o alta direc?ie. Dar via?a sa privat?, departe de a fi un model, a dejucat acest plan. El dispare pentru c? nu-?i mai g?se?te locul ?n lumea lui, ?n timp ce Ugo d’Este ??i accept? sf?r?itul din acela?i motiv. (Corneliu ?enchea)