Exist? ?n activitatea publicistic? a lui Eminescu trei perioade distincte ?n cadrul c?rora putem fixa ?i c?teva momente mai semnificative pentru o problem? sau alta. Criteriul de baz? pe care ne ?ntemeiem ?n periodizarea noastr? ?l constituie schimb?rile intervenite ?n statutul personal al poetului ?n cursul activit??ii sale scriitorice?ti, schimb?ri care hot?r?sc ?n fond orientarea ?i caracterul ei. Publicistica eminescian? din prima perioad? se circumscrie ?ntre ianuarie 1870, c?nd public? primul articol, O scriere critic? ?n Albina din Pesta ?i mai 1876, c?nd intr? ?n redac?ia Curierului de Ia?i, foaia ie?ean?. Vom distinge aici o publicistic? a epocii studiilor universitare la Viena, c?nd Eminescu colaboreaz? la publica?iile rom?nilor din Imperiul austro-ungar ?i se situeaz? pe pozi?iile acestora ?n ap?rarea institu?iilor culturale, critic? dualismul ?i se afirm? ca un exponent al "tinerilor" ?n lupta pentru ?nf?ptuirea idealului de unitate na?ional? a poporului rom?n. Eminescu se manifest? ?n direc?ii multiple, de la articolul pe teme culturale la editorialul de orientare politic? ?i lansarea de apeluri c?tre public pentru solidaritatea na?ional?. Pozi?ia sa este a t?n?rului intelectual rom?n, ?nsufle?it de lupta poporului s?u ?i acest av?nt tineresc se reflect? ?i ?n publicistica sa. Acestei prime perioade se impune s?-i al?tur?m ?i un al doilea moment care coincide cu activitatea de bibliotecar la Biblioteca Central? din Ia?i. Activitatea publicistic? de acum este redus? ca extindere ?i are, ?n chip evident, caracter c?rtur?resc. Eminescu ?ine, tot acum, ?i conferin?a Influen?a austriac? asupra rom?nilor din Principate, ?n care sintetizeaz? ideile din articolele anterioare ?i din ?nsemn?rile din manuscrise ?i schi?eaz? un program pentru viitoarea sa activitate publicistic?. Perioada a doua a gazet?riei lui Eminescu o ?nscriem ?ntre 19 mai 1876, c?nd avem date sigure c? poetul intr? ca redactor la Curierul de Ia?i, ?i ultima s?pt?m?n? din octombrie 1877, c?nd p?r?se?te redac?ia foii ie?ene. Se produce acum o schimbare fundamental? ?n statutul personal al poetului, ?n sensul c? devine ziarist profesionist. Foaia ie?ean? era, pe de alt? parte, o publica?ie oficial?, cu o apari?ie de trei ori pe s?pt?m?n? ?i care rezerv? p?r?ii neoficiale, din cele patru pagini, una singur?. Concep?ia lui Eminescu despre menirea ziarelor este cea a ?nainta?ilor s?i Asachi, Kog?lniceanu, Alecsandri, Negruzzi, care f?ceau din publica?iile lor organe de pres? cu caracter enciclopedic. Pe acest drum merge ?i Eminescu ?i ?n acea singur? pagin? o unei foi oficiale face cronic? de politic? extern?, cronic? de politic? intern?, cronic? cultural?, cronic? dramatic? ?i artistic?. Nic?ieri ?n gazet?ria lui Eminescu nu se vede mai bine ca la Curierul de Ia?i ce poate realiza geniul cu mijloace materiale reduse ?i ?ntr-un spa?iu tipografic restr?ns. Activitatea publicistic? a poetului surprinde prin diversitatea problemelor abordate, prin seriozitatea ?i buna informare ?i prin modul de-a polemiza ?n chestiunile controversate. Aici, la Curierul de Ia?i – ?i nu la Timpul – ?l g?sim pe Eminescu cronicarul de politic? extern?, cronicarul cultural ?i cronicarul dramatic. Perioada a treia a gazet?riei lui Eminescu este cuprins? ?ntre octombrie 1877, data intr?rii ?n redac?ia Timpului, cotidianul bucure?tean, ?i iunie 1883, pr?bu?irea sa intelectual?. Aparent nu se schimb? nimic ?n statutul personal al poetului, de vreme ce trece ca ziarist profesionist de la foaia ie?ean? la cotidianul bucure?tean. ?i totu?i situa?ia nu se prezint? a?a. Poetul intr? ?n redac?ia Timpului, ca simplu redactor, cum era ?i I. Slavici, la chemarea c?ruia p?r?se?te foaia ie?ean?, trece apoi ?n fruntea ziarului, ca redactor-?ef, ca s? ocupe, ?n final, postul de prim-redactor. Eminescu ??i asum? sarcina, la intrarea ?n redac?ia Timpului, s? fac? cronica de politic? intern? ?i se ocup? cu intermiten?e de evenimentele interna?ionale ?i de mi?carea cultural?. Publicistica sa cunoa?te, sub aspectul diversit??ii, o ?ngustare evident? ?n raport cu cea de la foaia ie?ean?. Dar dac? la cotidianul bucure?tean nu ne ?nt?mpin? peisajul caleidoscopic din foaia ie?ean?, se impune aten?iei ?nc? din primele articole amplificarea discursului critic ?i verva polemic?. Publicistica eminescian? cunoa?te desf??urarea cea mai larg? ?ntre februarie 1880 ?i decembrie 1881. Acum Eminescu este redactor-?ef al cotidianului bucure?tean ?i ?l transform? ?n organ de pres? al orient?rii sale politice. Poetul sus?ine, ?n zeci de articole, primatul muncii ?n promovarea ?n ierarhia social?, ia ap?rarea "claselor pozitive" ?i critic? ?n termeni necru??tori "p?tura superpus?" ?i demagogia din via?a politic?. Eminescu p?r?se?te conducerea Timpului ?n ianuarie 1882, ca urmare a apropierii "sincerilor conservatori" de "sincerii liberali" ?i a form?rii "opozi?iei coalizate". Poetul trece r?spunderea conducerii ziarului lui Grigore G. P?ucescu, membru marcant al "opozi?iei coalizate" ?i r?m?ne prim-redac

E la mijloc un mister negru. erpuitor. Cu femei puternice, regsindu-se n albia nopilor. Cu brbai pierdui n hiurile existenei. Cu adolesceni care asist gur-casc la felul n care morii dau buzna n existena de zi cu zi. Sunt pagini dense, pe mari poriuni memorabile, de un erotism subtil, nvalnic, mpuns de botul fraged al morii care-este-pretutindeni. Madeleine Davidsohn are lejeritatea i familiaritatea lucrurilor artate la lumina zilei de creatorii obiectelor artizanale, confecionate cu o art motenit din tat n fiu, ce-i transmit reciproc secretele meseriei, trucurile tiute exclusiv de membrii clanului de meseriai.“ – Aura Christi

Prin volumul Istorie ?i sacralitate, Const. Miu ne poart? prin lumea cuv?ntului spus ori scris, de la ?nceputuri ?i p?n? ?n prezent. Autorul, ?n acest volum, atrage aten?ia, al?turi de al?i autori dedica?i adev?rului, pe care domnia sa ?i citeaz?, c? lingvi?tii no?tri din motive de ne?n?eles au l?sat a se ?n?elege c? limba rom?n? ar fi una de ?mprumut. Nu putem ?ti ce anume i-a determinat pe ace?tia s? conchid? ?n privin?a unor cuvinte din dic?ionarul limbii rom?ne c? ar avea r?d?cini turcice, slave ori din limba latin?. Se pare c? au uitat c? aceast? limb? este vorbit? pe ?ntreg arealul ??rii, spre deosebire de limba italian?, ce are mai multe dialecte ?i idiomuri care difer? de la o provincie la alta.

Aceste povestiri au fost scrise ?n perioada 2010?2014 ?i publicate, ?n parte, ?n periodice. Le?am numit parabole, av?nd o anumit? inten?ionalitate, ?i am aplicat ?n realizarea lor aceea?i structur? (cvadripartit?) ?i acela?i registru can?titativ (aproximativ o mie de cuvinte).Pe cele din C?l?uzitorul de suflete (cea dint?i sec?iune) le consider europene, ac?iunea lor petrec?ndu?se ?n loca?ii diferite de pe b?tr?nul continent ?i majoritatea ideilor pe care se bazeaz? n?sc?ndu?se ?n timpul unor peregrin?ri (iubirile, c?r?ile, muzica ?i c?l?toriile sunt, dup? umila?mi p?rere, cele mai frumoase lucruri care ni se pot ?nt?mpla ?ntr?o via??). Cu excep?ia primei ?i a ultimei lucr?ri care schi?eaz? un posibil cadru, ordinea povestirilor este alfabetic?. De?i g?ndite ca fantastice, ele au ?i o dimensiune experien?ial?, ?n acela?i timp put?nd fi citite ?i ca poeme ?n proz?: ale ora??elor prin care am trecut, ale oamenilor pe care i?am cunos?cut ?i, desigur, ale sufletului meu, undeva, ?n str?fundurile mele consider?ndu?m?, ca mul?i semeni de?ai mei, oarecum poet… (Ladislau Daradici)

This Book, is a collection of short stories about Russia. Book contains many collections of short stories by the popular and influential Russian author, a founder of the socialist realism literary method and arguably the greatest Russian literary figure of the 20th century. Maxim Gorky also wrote about stories, plays, memoirs and novels which touched the imagination of the Russian people, and was the first Russian author to write sympathetically of such characters as tramps and thieves, emphasizing their daily struggles against overwhelming odds..Some Other Books Maxim Gorky: Mother (1907) Creatures That Once Were Men (1918) Twenty-six and One and Other Stories (1902) The Man Who Was Afraid (1901)

Güne, onun üzerinde parlyor ve ok güzel ldyordu. Bok bcei, “Dünya, henüz o kadar akln karmam.”, dedi ve unu syledi: “Sadece ona katlanmann yolunu yordamn bilmeniz gerekiyor.” Dünya güzeldi: mparatorun süvari atna, nallar verilmiti ünkü binicisi, “Bok Bcei” olacakt. Bok bcei unu syledi: “imdi ineceim ve dier bok bceklerine, uruma ne kadar fazla ey yapldn anlatacam. Dardaki yolculuumda tiryakisi olduum tüm zevklerden bahsedeceim ve artk at, nallarn eskitene kadar yuvamda kalacam syleyeceim!” Yazar Hakknda: “1972 ylnda Adana'da dodu. lk, orta ve lise eitimini Adana'da tamamlad. ukurova niversitesi Biyoloji Blümü'nden 1994 ylnda mezun oldu. eviri iiyle urat. 2004 ylndan bu yana, zel bir irkette muhasebe eleman olarak alyor. Hobi olarak, blog yazarl, editrlük (Adana Blog Yazarlar Facebook sayfas) ve eviri yapyor. Yabanc dil olarak, ngilizce biliyor. Mitoloji ve simgecilik konularyla ilgileniyor."

Cinderella, or "The Little Glass Slipper", is a folk tale embodying a myth-element of unjust oppression/triumphant reward. Thousands of variants are known throughout the world. The title character is a young woman living in unfortunate circumstances, that are suddenly changed to remarkable fortune. The oldest documented version comes from China, and the oldest European version from Italy. The most popular version was first published by Charles Perrault in Histoires ou contes du temps passé in 1697, and later by the Brothers Grimm in their folk tale collection Grimms' Fairy Tales. Although the story's title and main character's name change in different languages, in English-language folklore "Cinderella" is the archetypal name. The word "Cinderella" has, by analogy, come to mean one whose attributes were unrecognized, or one who unexpectedly achieves recognition or success after a period of obscurity and neglect. The still-popular story of "Cinderella" continues to influence popular culture internationally, lending plot elements, allusions, and tropes to a wide variety of media. ONCE there was a gentleman who married, for his second wife, the proudest and most haughty woman that was ever seen. She had, by a former husband, two daughters of her own humour and they were indeed exactly like her in all things. He had likewise, by another wife, a young daughter, but of unparalleled goodness and sweetness of temper, which she took from her mother, who was the best creature in the world. No sooner were the ceremonies of the wedding over, but the stepmother began to shew herself in her colours. She could not bear the good qualities of this pretty girl; and the less, because they made her own daughters appear the more odious. She employed her in the meanest work of the house; she scoured the dishes, tables, &c. and rubbed Madam's chamber, and those of Misses, her daughters; she lay up in a sorry garret, upon a wretched straw-bed, while her sisters lay in fine rooms, with floors all inlaid, upon beds of the very newest fashion, and where they had looking-glasses so large, that they might see themselves at their full length, from head to foot.

O c?l?torie necontrolat? ?n timp este anun?at? de obicei cu c?teva minute, uneori ore sau chiar zile ?nainte, prin senza?ii de ame?eal? ce afecteaz? capul, stomacul ?i/sau picioarele. Mul?i purt?tori ai genei au relatat, de asemenea, despre dureri de cap asem?n?toare migrenelor.Primul salt ?n timp – numit ?i saltul de ini?iere – are loc ?ntre al 16-lea ?i al 17-lea an de via?? al purt?torilor genei.Extras din Cronicile Gardienilor, volumul 2, Reguli general valabileCe faci c?nd ?i-a fost fr?nt? inima? Corect: vorbe?ti la telefon cu cea mai bun? prieten?, m?n?nci ciocolat? ?i te b?l?ce?ti s?pt?m?ni la r?ndul ?n propria-?i nefericire. Mai prost e c?, ?mpotriva voin?ei ei, Gwendolyn are nevoie de toat? energia pentru cu totul ?i cu totul altfel de lucruri: de exemplu, pentru a supravie?ui. C?ci i?ele ?nc?lcite de dubiosul Conte de Saint-Germain ?n trecut ajung s? ?eas? ?i ?n prezent o p?nz? primejdioas?. Pentru a descifra secretul, Gwendolyn ?i Gideon – l?s?nd la o parte chinurile iubirii – trebuie nu numai s? danseze ?mpreun? menuet la un bal tumultuos din secolul al XVII-lea, ci ?i s? se arunce cu capul ?nainte ?n tot felul de aventuri...Un montagne-russe al sentimentelor, travers?nd secolele: aventurile lui Gideon ?i ale lui Gwen, grandios puse ?n scen? de autoarea Kerstin Gier, ?n cartea a treia a seriei Culorile dragostei. At?t de frumoas?, ?nc?t sigur te vei ?ndr?gosti de ea!

I t was in Copenhagen, in one of the houses on East Street, not far from King's Newmarket, that someone was giving a large party. For one must give a party once in a while, if one expects to be invited in return. Half of the guests were already at the card tables, and the rest were waiting to see what would come of their hostess's query: "What can we think up now?" Up to this point, their conversation had gotten along as best it might. Among other things, they had spoken of the Middle Ages. Some held that it was a time far better than our own. Indeed Councilor of Justice Knap defended this opinion with such spirit that his hostess sided with him at once, and both of them loudly took exception to Oersted's article in the Almanac, which contrasted old times and new, and which favored our own period. The Councilor of Justice, however, held that the time of King Hans, about 1500 A.D., was the noblest and happiest age. While the conversation ran pro and con, interrupted only for a moment by the arrival of a newspaper, in which there was nothing worth reading, let us adjourn to the cloak room, where all the wraps, canes, umbrellas, and galoshes were collected together. Here sat two maids, a young one and an old one. You might have thought they had come in attendance upon some spinster or widow, and were waiting to see their mistress home. However, a closer inspection would reveal that these were no ordinary serving women. Their hands were too well kept for that, their bearing and movements too graceful, and their clothes had a certain daring cut. They were two fairies. The younger one, though not Dame Fortune herself, was an assistant to one of her ladies in waiting, and was used to deliver the more trifling gifts of Fortune. The older one looked quite grave. She was Dame Care, who always goes in her own sublime person to see to her errands herself, for then she knows that they are well done. They were telling each other about where they had been that day. The assistant of Fortune had only attended to a few minor affairs, she said, such as saving a new bonnet from the rain, getting a civil greeting for an honest man from an exalted nincompoop, and such like matters. But her remaining errand was an extraordinary one.

Biblioteca pentru toi copiii“ cuprinde cele mai preuite opere ale scriitorilor clasici ai literaturii romne i universale. Crile de neuitat ale copilriei sunt disponibile astzi si in format e-book.Aventurile lui Tom Sawyer este una dintre acele cri rare despre care se poate afirma cu certitudine astzi, la mai bine de un secol de la apariia ei, c se adreseaz tuturor vrstelor, mai bine zis, copiilor de orice vrst.“ – Petre Solomon

Biblioteca pentru toi copiii“ cuprinde cele mai preuite opere ale scriitorilor clasici ai literaturii romne i universale. Crile de neuitat ale copilriei sunt disponibile astzi si in format e-book.Cu sufletul lui plin de contraste, mincinos, crud i poltron, naiv, rafinat i mojic totodat, resemnat i rebel, i totui plin de fermectoare elanuri de sinceritate, de tandree i de altruism, omuleul acesta nghesuie n inima lui pirpirie o ntreag umanitate [...] Romanul lui Jules Renard nchide ntr-o suit de ntmplri, ingenios construite i pline de naturalee, una dintre cele mai sfietoare drame omeneti: drama copilriei nefericite.“ – Modest Morariu

Biblioteca pentru toi copiii“ cuprinde cele mai preuite opere ale scriitorilor clasici ai literaturii romne i universale. Crile de neuitat ale copilriei sunt disponibile astzi si in format e-book.Am scris cri despre copii; m-am gndit la sufletul lor, care era doritor de o poveste duioas, cu animale. Fram, ursul polar e o poveste cam trist, dar e scris totui pentru copii; i e izvort dintr-un sentiment de mil pentru un pui de urs ntlnit la o menajerie.“ – Cezar Petrescu

Júlia el?tt két út áll: szerelem nélküli, elrendezett házasság vagy lázadás. Az éles esz? lány, aki nemcsak rajongója Dante romantikus k?ltészetének, de maga is verseket ír, nem hajlandó fejet hajtani a hagyományok el?tt, és belet?r?dni a szül?k akaratába, mint imádott barátn?je, Lucrezia. Júlia sorsa ?r?kre megpecsétel?dik, amikor egy álarcosbálon megismeri a családjával viszálykodó Monticecco család fiát, Rómeót. Robin Maxwell, az angol t?rténelmi regények népszer? szerz?je nem kevesebbre vállalkozott, mint hogy újraírja Shakespeare egyik legnépszer?bb drámáját, a Rómeó és Júliá-t. Az írón? ezúttal is t?rténelmileg hiteles regényt írt: a halhatatlan szerelmesek t?rténete Verona helyett a reneszánsz Firenzében játszódik. Mik?zben megismerhetjük a nyüzsg? város hétk?znapjait, kibontakozik el?ttünk egy ifjú pár szerelmi t?rténete, amely nem kevésbé drámai és szívszorító, mint a nagy k?lt?é, ám ezúttal azt is láthatjuk, mi zajlik a kulisszák m?g?tt.

Nu n latura caracterologic st ns meritul romanului lui Cezar Petrescu. n datele lor interne, personajele au ceva predictibil. Ascensiunile le sunt sincrone. Cderea unuia duce la prbuirea celorlali. i, de obicei, ntocmai ca n jocul de domino, toi au n preajm pe cte cineva. Momentele de singurtate sunt rare n Calea Victoriei. Admirabil, n schimb, e invenia epic, dei nu din ea, ci din lirismul difuz i s-a tras romancierului succesul. Fiecare capitol ncepe printr-un soi de avertisment metaforic, fr nicio legtur explicit cu coninutul ulterior. Unele dintre aceste puneri n tem (mai degrab dect n abis) au ntr-adevr structur de anecdote, dar att de generale, nct propriu-zis nu putem vorbi despre narativitate autentic. Cel mult, despre infuzie de stri de spirit. Procedeul ine de alegorie, i substratul vag moralizator se ghicete permanent ndrtul lui. nsi Calea Victoriei reprezint, au artat-o mai toi comentatorii, un alt nume pentru melanjul de opulen, viciu, civilitate, elegan, conspiraie i tragedie care freamt n marele ora. De altminteri, prea puine lucruri se petrec spaial pe fostul Pod al Mogooaiei.“ – Cosmin Ciotlo

De altminteri, ne asigur, mereu, autorul, tabloul societii imediat postbelice este moral fracturat att de cauze sociale multiple ct i de nelesuri foarte eterogene conferite evenimentelor de protagoniti. Or, n noua realitate fiecare se simte ndreptit s solicite ceva de la via, de la istorie, de la ceilali, i, nu chiar n ultimul rnd, de la soart. Peisajul tipologiilor umane nu este unul idilic i armonios, ci unul bazat pe dezacord, pe conflict i pe nenelegere. i stau cititorului, fa n fa, idealiti morali (Vasile Mogrea) care refuz orice compromis i orice umilin, dar i venic adaptaii la succes, dintre care erou paradigmatic este Alexandru Vardaru. El n-are deziluzii n via pentru c nu-i creeaz sperane dearte sau iluzii prosteti. Clar i rspicat, se autodefinete privindu-l cu mil, dezgust i dispre pe mutilatul nenelegtor Radu Coma: Eu m-am socotit ntotdeauna nedemn de aa-zise marile idealuri. Viaa mi s-a prut mai simpl... Omul nu se sacrific idealurilor vagi. Nu iubesc o lume imaginar; o iubesc pe cea real! Nu una viitoare; pe cea prezent!... tiu c nu putem face miracole, nici n viaa de toate zilele, nici n cea politic... Tot ce poi face e s corectezi puin i treptat realitatea. Chiar patriot, sunt fr imaginaie... Ideile generoase duc la dezordine, lirismul la catastrofe!...ntunecare este un titlu ce a ajuns s conin n sine mai multe sensuri, cel antropologic destinal fiind, desigur, cel mai profund. Dar acest neles va fi – pentru muli cititori – corelat mereu i cu semnificaii sociale i psihologice. De ce Pentru simplul motiv c baza social i cea psihologic din orice rzboi, rscoal sau revoluie aduc la suprafa multe fee ale ntunecrii. Acestea sunt stocate n memoria colectiv, iar unele au constituit obiect de analiz romanesc. Fiecare cititor apeleaz, vrnd-nevrnd, la aceste nelesuri ale ntunecrilor venite din cele dou mari surse: istoria i literatura. Oricum, ntunecare a lui Cezar Petrescu rmne un reper literar major, unul dttor de seam att pentru istoria literaturii romne, ct i pentru evoluia luminrilor i ntunecrilor colective, periodice, ale poporului nostru.“ – Vasile Morar

n anii 1870, Jacques Rebière i Thomas Midwinter, doi tineri ambiioi, descoper c au aceeai fascinaie de a nelege cum funcioneaz mintea omeneasc.Cercetrile lor n noul domeniu al psihiatriei i poart dintr-un ospiciu englezesc de la ar n cmpiile Africii, din slile de conferin ale Parisului n Alpii austrieci i n California. i nsoesc n aceast cltorie iniiatic Sonia, sora devotat a lui Thomas, i Katharina, o fost pacient, a crei sosire n sanatoriul lor de boli nervoase dezvluie pentru prima dat direciile diferite ale cercetrii lor. La trecerea ntr-un nou secol i n vreme ce Europa este divizat de Primul Rzboi Mondial, cei doi prienteni sunt constrni la o tragic introspecie a propriilor idealuri i credine.Impresionant i provocator n acelai timp, romanul lui Sebastian Faulks caut rspuns la ntrebarea ce fel de fiine suntem noi, oamenii, i dac nu cumva nebunia este preul pe care l pltim pentru a fi umani.Cel mai ambiios roman al lui Sebastian Faulks de pn acum… Dragoste, loialitate, curaj, compasiune, generozitate… acetia sunt polii n jurul crora graviteaz povetile sale.“ – The Independent

ntr-o succesiune de oglinzi creatoare de iluzii nesfrite, Sofiei, protagonista celui mai cunoscut roman al norvegianului Jostein Gaarder, i este povestit, treptat, ntreaga filosofie a culturii occidentale. Dac filosofia sau literatura nsi este pretextul acestei cri cititorul va afla pe cont propriu. El va face cunotin, nc de la nceput, cu amestecul dintre fantezie i marile ntrebri ale omenirii. Pentru c nu gsise n biblioteci sau librrii nicio carte n care tinerilor s li se ofere o form accesibil a marilor idei, scriitorul norvegian pune n scen o poveste i imagineaz un personaj inventiv i curios. Jocurile duble sunt specialitatea lui Gaarder: Sofia va fi pus n oglind de Hilde, destinatara real a cursurilor, profesorii i vor schimba identitile, iar ntrebrile nu vor putea primi niciodat rspunsuri unice. Aventura cunoaterii va ncepe de la filosofii greci, va trece prin zorii cretinismului, prin medievalitatea european, va ajunge la Renatere, Iluminism, Romantism i pn la sistemele de gndire ale secolului al XX-lea. Fr a fi o simpl carte de popularizare, Lumea Sofiei este o introducere n filosofia occidental, deschiznd apetitul cititorului pentru cunoatere i meditaie asupra ntrebrilor eseniale. Cci, aa cum Hilde e Sofia, aceasta nu e nimeni altcineva dect imaginea cititorului nsui.

?n timp ce mul?i studen?i americani din anii 1960 participau la mar?uri ?mpotriva r?zboiului, luau droguri halucinogene ?i erau adep?ii amorului liber, Hannah Latham, fiica unui faimos profesor universitar ultraradical ?i al unei pictori?e foarte cultivate, nu vrea dec?t s? se c?s?toreasc? cu iubitul ei, viitor doctor, ?i s? tr?iasc? ?n provincie o via?? conven?ional?. T?n?rul cuplu ?i b?ie?elul lor nou-n?scut se stabilesc ?ntr-un or??el din statul Maine, ?ns? Hannah ajunge s? se simt? cur?nd izolat? ?i plictisit? de visul ei de fat? cuminte. ?ntr-o bun? zi, ?n lipsa so?ului, un t?n?r – veche cuno?tin?? de pe vremea studen?iei – apare ?n ora?, schimb?ndu-i lui Hannah via?a pentru totdeauna... O carte pe care n-o po?i l?sa din m?n?, cu un suspans bine dozat, scris? cu m?iestria unui autor de romane poli?iste. De acela?i autor, la Editura Trei au ap?rut romanele Nu pleca..., O rela?ie special?, Jocurile destinului ?i Tenta?ia. O femeie se treze?te prizoniera unei vie?i prea conven?ionale ?i a micului ei act de rebeliune, ale c?rui consecin?e o h?ituiesc peste zeci de ani. Farmecul discret al vie?ii conjugale este un roman despre limita dintre via?a privat? ?i via?a public?, despre imensa pr?pastie dintre p?rin?i ?i copii ?i despre felul ?n care nu po?i sc?pa niciodat? cu adev?rat de trecutul t?u. De asemenea, constituie ?i o analiz? a moravurilor societ??ii contemporane, ?n care mass-media poate distruge vie?i ?n c?teva ore. “Kennedy este ne?ntrecut ?n a crea personaje feminine pline de rafinament, dar b?ntuite de fr?m?nt?ri. Stilul s?u emo?ioneaz? ?i captiveaz? deopotriv?.“ Daily Mirror

Va putea frumuse?ea s? salveze lumea? este ?ntrebarea ?n jurul c?reia Monique Proulx construie?te pove?tile personajelor sale. ?inutul s?lbatic al Canadei nu va fi doar fundalul ?n care se mi?c? protagoni?tii, ci le va fi refugiul ?i martorul confrunt?rilor furtunoase. Lila Szach este ecoul unui timp trecut ?i simbolul posesiunii. Simon este ?ntruchiparea entuziasmului incurabil, iar Claire p?streaz? echilibrul fragil ?ntre idealism ?i scepticism. Cu aceea?i precizie, Monique Proulx surprinde statornicia naturii ?i instabilitatea emo?iilor umane, trec?nd cu u?urin?? de la triste?e la umor. Champagne ?n titlul s?u original, duc?nd cu g?ndul la vechea form? a fran?uzescului ?campagne“, romanul este un tribut adus naturii, dar ?i un tablou ?n mi?care al rela?iilor dintre oameni.

Virág harminc elmúlt, de sem az álommeló, sem az álomotthon, sem az álompasi nem akar valósággá válni. ?nbizalma, optimizmusa mégis t?retlen. Pedig van kivel ?sszemérnie magát. Alig pár évvel id?sebb n?vére, Judit már régen révbe ért. Jókép? férj, három gyerek, anyagi gondokról nem is hallott, de még rettenetes f?n?k sem igyekszik pokollá tenni az életét. Aztán váratlanul Juditot elhagyja a férje egy fiatalabb n? miatt... Hogyan tud újra magára találni a n?vér? ?s hogyan tud ebben segítségére lenni a kelekótya húg? Talán els? lépésként azzal, hogy pici albérletébe k?lt?zteti n?vérét a z?r?s kamaszlánnyal, az iskolát kezd? k?zéps?vel, és az épp járni tanuló egy éves unoka?ccsel. ?s míg a két testvér azon van, hogy Judit szívét ?sszeragasszák, Virág élete is a feje tetejére áll.

Lumea este plin? de ?ntreb?ri pentru Hans Thomas, un b?iat de doisprezece ani care pleac? ?mpreun? cu tat?l lui la Atena, ?n c?utarea mamei sale ?r?t?cite ?n lumea modei“. Un personaj enigmatic ?i d?ruie?te pe drum o lup?, apoi b?iatul prime?te o carte minuscul? ?n care cite?te o poveste av?nd similitudini bizare cu detalii din propria-i via??. Misterul c?r?ilor de joc este o poveste ?n interiorul altei pove?ti, un joc la grani?a ?ntre realitate ?i fantezie demn de Lewis Carroll.